53 matches
-
format concomitent cu întregul sistem alpin, în vastul "geosinclinal" dintre Platformă Rusă (în est), "orogenul caledono-hercinic" (în vest) și "scutul african" (în sud). Începând din cretacic, în formarea Carpaților au avut loc mai multe faze de mișcări de înălțare, aparținând orogenezei alpine. Relieful a căpătat aspectul actual în timpul cuaternarului, dezvoltându-se pe un mozaic de roci (șisturi cristaline, roci vulcanice, roci magmatice și roci sedimentare). Ca și în Alpi, Apenini sau Munții Scandinaviei, în Carpați se găsesc numeroase arii cu forme
Munții Carpați () [Corola-website/Science/297117_a_298446]
-
fragmentarea reliefului s-au separat trei unitătăți geomorfologice: platouri, vai și Lunca Prutului. Din punct de vedere geologic în fundamentul parcului se regăsesc formațiunile hercinico-kimmerice ale promotoriului nord-dobrogean alcătuite din șisturi cristaline și sedimente paleozoice triasice și jurasice, cutate în orogeneza hercinica și kimmerică veche. În partea de nord a arealului în triasic, pește fundament s-au depus gresii, argile vișinii, calcare și dolomite, peste care se găsesc formațiuni jurasice cu argile cărămizii cu gresii și calcare organogene, ce au un
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
() este un fost masiv montan care acoperă o largă suprafață în nord-vestul Franței, incluzând Bretania, partea de vest a Normandiei și Ținutul Loirei. În structura sa geologică intră roci metmorfice și roci vulcanice metamorofozate în timpul orogenezelor cadomiană și hercinică. Actual structura masivului a fost erodată până la nivel de peneplenă. În timpul Neoproterozoicului, părțile mai vechi ale Masivului Armorican au făcut parte din marginea nordică a paleocontinentului Gondwana. În timpul Paleozoicului a făcut parte din microcontinentul Armorica, care probabil
Masivul Armorican () [Corola-website/Science/333493_a_334822]
-
parte din microcontinentul Armorica, care probabil a inclus și zone ale munților Vosgi, Pădurea Neagră și Masivul Boemiei. Armorica - desprinsă din nordul Gondwanei, în intervalul Ordovician - Silurian s-a deplasat spre nord pentru a intra în coliziune cu Laurussia în timpul Orogenezei hercinice.
Masivul Armorican () [Corola-website/Science/333493_a_334822]
-
îsi trage denumirea din nivelul topografic scăzut comparativ cu zonele adiacente. Din punct de vedere geologic, rocile componente ale zonei conferă apelativul de Munții Dobrogei. Acesta are înălțimi maxime de doar 467 m, în "vârful Greci (Țuțuiatul)". Orogeneza ce a generat Munții Dobrogei este cea hercinică (Devonian/Permian) în nord și cea caledoniană (Cambrian/Silurian) în zona centrală. Înălțimea scăzută este în general datorată proceselor exogene care au acționat prin erodarea materialului constituent al rocilor expuse agenților atmosferici
Podișul Dobrogei () [Corola-website/Science/302911_a_304240]
-
diapire, domuri și straturi monoclinare, pe ultimile dintre ele dezvoltându-se cueste. Podișul Dobrogei, cea mai complexă arie geologică și geomorfologică a României, este o unitate de orogen în partea nordică și o unitate de platformă în partea sudică. Succesiunea orogenezelor a contribuit, încă din paleozoic, la definitivarea unităților acestui podiș, astfel: orogeneaza baikaliană este cea care a dus la individualizarea unității formate din sișturi verzi, adică Podișul Casimcei, în timp ce orogeneza hercinică a ridicat Munții Măcinului, cunoscuți pentru diversitatea formelor apărute
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
nordică și o unitate de platformă în partea sudică. Succesiunea orogenezelor a contribuit, încă din paleozoic, la definitivarea unităților acestui podiș, astfel: orogeneaza baikaliană este cea care a dus la individualizarea unității formate din sișturi verzi, adică Podișul Casimcei, în timp ce orogeneza hercinică a ridicat Munții Măcinului, cunoscuți pentru diversitatea formelor apărute pe granituri. Această unitate morfologică cuprinsă între Valea Dunării, Marea Neagră și granița cu Bulgaria este alcătuită din următoarele zone de relief: Câmpiile României înconjoară în semicerc teritoriul țării, localizate în
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
și subsol. Aceste unități morfologice constituie cele mai recente formații geologice pe care s-a dezvoltat cel mai tânăr relief. Poziția României între cratonul Panonic, cel Getic și cel Scitic determină structura sa geologică articulată în jurul lanțului Carpatic, parte din orogeneza alpină. Punctul unde cele trei cratoane se întâlnesc este țara Vrancei, epicentrul multor cutremure. În timp ce podișul ardelean este ridicat deaspura câmpiilor apuseană și dunăreană, la răsărit podișul moldovean este crestat de eroziunea hidrografică, din cauza coborârii nivelului de bază în decursul
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
goliseră de ape. În Neozoic sedimente mai recente, fluviatile, continentale și eoliene, au acoperit podișurile și câmpiile, fiind la rândul lor erodate de topirea postglaciară de acum 12-9000 de ani. Printre aceste sedimente, loess-ul. Rocele cele mai vârstnice, din orogeneza hercinică de vârstă paleozoică, apar în Munții Măcinului. Prin poziția geografică, România, se încadrează în zona de climă temperată fiind situată într-un sector de trecere de la caracteristicile climatice oceanice la cele continentale, iar pe de altă parte, de prelungire
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
piatră, sunt de fapt vârfurile craterelor vulcanilor, cândva activi, din regiune. Urmele erupțiilor din trecut sunt vizibile în zona de munte din întreg sudul Algeriei. Uneori acestea iau forme ciudate de columne și de conuri, formate prin răcirea lavei vulcanice. Orogeneza masivului Ahaggar a avut loc în câteva etape succesive, determinate de mișcările scoarței terestre. Ultimul proces de acest tip a avut loc în același timp cu formarea Alpilor. Formațiunile neobișnuite de piatră, care pot fi admirate în prezent în Ahaggar
Ahaggar () [Corola-website/Science/304590_a_305919]
-
ani au fost supuși proceselor de eroziune, fiind aprope complet nivelați numai în sud sunt urme rămase de la acești munți. Munții Stâncoși sunt munți mai tineri ce au luat naștere în urmă cu 70 de milioane de ani perioada de Orogeneză, procesul lor de formare fiind în urmă cu cca. 30 de milioane de ani, formându-se totodată o regiune de podiș numit "Basin and Range Province" , pe atunci munții având înălțimea de azi a munților Himalaya. Rocile Munților Stâncoși sunt
Munții Stâncoși () [Corola-website/Science/304037_a_305366]
-
sau Orogeneza variscă se referă la penultimul ciclu orogenetic, derulat în intervalul Devonian - Carbonifer - Permian, cauzat în Paleozoicul târziu, de către coliziunea dintre supercontinentele Euramerica (Laurussia) și Gondwana (etapă a formării supercontinentului Pangeea). Dezvoltarea sistemului de munți hercinici s-a făcut la nivelul
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
și Asturică. O vie activitate vulcanică de însoțire, a determinat puternice mișcări magmatice efuzive și intruzive. Limita de nord a supercontinentului Gondwana era constituită de un mozaic de microplăci din care se va constitui mai târziu fie vestul (Armorica - în timpul Orogenezei hercinice, Avalonia - în timplul Orogenezei caldoniene) fie sudul Europei (Iberică, Apuliană, Moesică - în timpul orogenezei alpine). Coliziunea a determinat - în vest ridicarea Munților Apalași din America de Nord, a Munților Anti-Atlas din nord-vestul Africii și, a catenelor muntoase din Europa de Vest din aliniamentul Masivul
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
vulcanică de însoțire, a determinat puternice mișcări magmatice efuzive și intruzive. Limita de nord a supercontinentului Gondwana era constituită de un mozaic de microplăci din care se va constitui mai târziu fie vestul (Armorica - în timpul Orogenezei hercinice, Avalonia - în timplul Orogenezei caldoniene) fie sudul Europei (Iberică, Apuliană, Moesică - în timpul orogenezei alpine). Coliziunea a determinat - în vest ridicarea Munților Apalași din America de Nord, a Munților Anti-Atlas din nord-vestul Africii și, a catenelor muntoase din Europa de Vest din aliniamentul Masivul Central Francez - Munții Vosgi - Pădurea
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
și intruzive. Limita de nord a supercontinentului Gondwana era constituită de un mozaic de microplăci din care se va constitui mai târziu fie vestul (Armorica - în timpul Orogenezei hercinice, Avalonia - în timplul Orogenezei caldoniene) fie sudul Europei (Iberică, Apuliană, Moesică - în timpul orogenezei alpine). Coliziunea a determinat - în vest ridicarea Munților Apalași din America de Nord, a Munților Anti-Atlas din nord-vestul Africii și, a catenelor muntoase din Europa de Vest din aliniamentul Masivul Central Francez - Munții Vosgi - Pădurea Neagră - Masivul Boemiei. Este posibil să fi apărut inițial
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
lanțului hercinic de pe teritoriul României nu a mai lăsat urme care să fie efectiv moștenite în relieful actual decât în Dobrogea de Nord, sub forma unor resturi de pediplenă posthercinică în regiunile Măcin, Babadag și Tulcea, care apar la zi. Orogenezei hercinice îi corespund temporal: Reconstrucție paleogeografică a Terei, arătând formarea Pangeei și a catenelor muntoase de origine hercinică
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
aici și teritoriile de peste mări, este de . Teritoriul metropolitan al Franței oferă forme de relief și peisaje naturale deosebit de variate. Mari părți din teritoriul actual al Franței s-au înălțat de-a lungul mai multor episoade tectonice, în special în orogeneza hercinică din paleozoic, care stă la originea masivelor Armorican, Central, Morvan, Vosgi, Ardeni și Corsican. Munții Alpi, Pirinei și Jura sunt mult mai tineri, și sunt mai puțin erodați — Alpii ating altitudine în Mont Blanc (cel mai înalt punct al
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
de cele două catene montane a favorizat concentrarea și perpetuarea până astăzi pe teritoriul libanez a unei mari diversități culturale și etno confesionale: comunități musulmane sunnite, șiite, creștine, druze, armene, azere, grecești, evreiești. În Africa, aria munților Atlas, formată în orogeneza alpină odată cu Cordiliera Betică de vis-à-vis de Gibraltar, este net diferită de restul Saharei. Se desfășoară pe o lungime de peste 2000 km. și este alcătuită dintr-un relief viguros, ce fragmentează Maghrebul în mai multe subunități, lanțurile montane fiind dispuse
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
adaptare (păsări, mamifere) și cu posibilități mai mari de răspândire. Începând din aceleași ere geologice vechi, tectonica scoarței terestre s-a manifestat și ea destul de variabil, creând în timp scoarța terestră. Pentru geosistemul de azi, au avut o importanță deosebită orogenezele din Neozoic, manifestate prin fenomene importante de cutare, înălțare, prăbușire și vulcanism, care au creat sistemele montane cele mai însemnate ale continentelor (lanțul alpino-carpato-himalayan, cordiliera andină ș.a.). La fel de importante au fost și modificările climatice care au permis instalarea unor mari
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
timp la dimensiunile unei mări (Marea Sarmatică). Umplută cu sedimente, această mare a fost nevoită să se retragă făcând loc uscatului care creștea întruna. Dar odată cu ridicarea deasupra apei, munții au fost nevoiți să îndure efectul eroziunii. Astfel, vorbind despre orogeneza Carpaților, s-ar putea spune că procesul se simplifică la evoluția unei alternanțe între cutare, înălțare și eroziune. Mai târziu, acest proces avea să implice adăugarea în structura munților și a unui lanț vulcanic. Mai trebuie amintit că, demult, Carpații
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
apă (Marea Neagră și Marea Caspică). Se deschide, spre nord, către un areal semideșertic, fără interes practic, unde s-au sedentarizat doar kalmucii. Comunică, spre sud, cu vastele întinderi micro asiatice sau iraniene unde platourile înalte alternează cu masive având o orogeneză complexă. Astfel se explică pulverizarea masei umane în zona caucaziană într-o multitudine de particule cu tot atâtea individualități (indo europene, caucaziene, turcice 59). În schimb, Carpații sunt mai scunzi și contorsionați, înconjurați de arii joase, unele, în trecut, pline
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de săracă, nu de mizeră, km 472+9 Țibeni, punga albastră de plastic s-a rătăcit pe mînă, 95 de ani, m-am întors cu pomana, recules, recîștigă mersul de sat, linia munților obcini, trăsuri de culme orizontală efectul creionului orogeneză, cum să taie pe înțeles fruntea Carpaților nord-est în amarul de stepă, de n-ar fi făcătură cu vis! alte trei fete pe ușa mare a gării Milișăuți, tot pe vîrsta suratelor de la Dornești, ea pe motoretă, traversează peronul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu o oarecare autonomie funcțională, dar care depinde de un oraș mai mare, de care este însă separat spațial; unele orașe - satelit au fost construite cu rol de „dormitor” pentru cei care lucrează într-un oraș mai mare din apropiere. OROGENEZĂ proces sau etapă de formare a reliefului. OSTROV insulă joasă cu formă alungită, formată prin depunerea de aluviuni pe cursul unui fluviu. OZON gaz alcătuit din molecule de oxigen cu trei atomi, ce intră în componența stratosferei; rolul său este
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
metalurgia feroasă. SIERRA lanț muntos sau culme muntoasă, în țările de limbă spaniolă. SILVOSTEPĂ zona de tranziție între pădurea de conifere și tundră, cu întrepătrunderi între cele două formațiuni vegetale. SISTEM MUNTOS ansamblu de lanțuri muntoase, format în timpul unei aceleiași orogeneze; cel mai lung sistem muntos de pe planetă este Cordiliera Americană (peste 18.000 km.) situată în partea de vest a Americii. SPEOLOGIE știința care se ocupă cu studiul complex al peșterilor; în România, bazele biospeologiei (studiul vieții din peșteri) au
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
reliefului este de cca.660 m, în timp ce altitudinea maximă se apropie de 3500m. Aproximativ 3/5 din suprafața peninsulei este ocupată de Meseta Iberică (Podișul Castiliei), care este un teritoriu muntos mai vechi, clădit în cea mai mare parte în timpul orogenezei hercinice. O dorsală muntoasă numită Cordiliera Central separă două sectoare în cadrul Mesetei: Castilia Veche (mai înaltă, drenată de Duero) și Castilia Nouă (mai joasă, drenată de Tajo, Guadiana și Jucar). Între munții tineri, cutați în timpul orogenezei alpine, se înscriu: Munții
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]