34 matches
-
aspect cantitativ, dar de certă originalitate și valoare științifică. Lucrările sale publicate în diferite reviste de specialitate sunt apreciate pentru conținutul și concluziile formulate. Dintre acestea, menționăm: Particularități regionale de limbă în entopice și toponime din Valea Zeletinului, jud. Bacău; Oronime în valea superioară a Zeletinului; Toponime personale din comuna Răchitoasa, jud. Bacău; Relația antroponimietoponimie în așezări de pe valea Zeletinului; Ora de limba română în colaborare cu C. Bostan, Editura Junimea, Iași 1992. Profesorul doctor Puiu-Filip Filipescu a trecut în eternitate
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
stratificate în conglomerate alcătuite din argile și nisipuri. Toponimele sunt legate de diminutive ce evidențiază în primul rând graiul locuitorilor satului Pria; astfel în arelul măgurii formele de relief (dealuri, stâncării, aflorimente, vai, pajiști, pășuni) sunt cunoscute sub diferite nume ("oronime"): "Țâcârlău, Coltău, Valea Urzâcarului, Măgurice, Gribăn, Coasta Sclipturii, Purcăreță, Șu' Izvoară, Șu' Coaste, Râpă Albă, Pietricel, Grui, Osoi, Tăușoare, Șu' Piatră, Vițălar, Capu Văii, Arsura, Tiiș, La Valauă, Taină, Iclejie, La Mormânt, La Cioroi, Băiașa, Rânșor, Dâmbu Gaidoș, Râtu Lung
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
Căliman. Limita sudică este greu de trasat datorită întrepătrunderii și suprapunerii zonei sedimentare a Bîrgăului cu masa eruptivă a Călimanului. Ca urmare, apreciem că limita este marcată - cu mici depășiri - de Bistrița și afluentul său Colbul. Toponimia și terminologia orografică (oronime, nume de munți) reflectă caracterelc reliefului, constituția geologică, vegetația, fauna, numele foștilor proprietari etc. Heniul Mare (vîrful cel mai înalt din Bîrgău) are semnificație în antroponimie, deoarece muntele s-a găsit în stăpînirea lui Ioan zis Henul. Oronimele cu semnificație
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
terminologia orografică (oronime, nume de munți) reflectă caracterelc reliefului, constituția geologică, vegetația, fauna, numele foștilor proprietari etc. Heniul Mare (vîrful cel mai înalt din Bîrgău) are semnificație în antroponimie, deoarece muntele s-a găsit în stăpînirea lui Ioan zis Henul. Oronimele cu semnificație fitogeografică sînt numeroase (cca 36) și reprezintă atît vegetația actuală, cît și cea existentă în trecut (Dealul Ulmului, Frăsinișului, Mărului), cît și vechea extensiune a pădurilor (Dl. Runcului, Vf. Secătura, Arșița etc., cu semnificația despădurire. Mai puțin numeroase
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
extensiune a pădurilor (Dl. Runcului, Vf. Secătura, Arșița etc., cu semnificația despădurire. Mai puțin numeroase (18), cele cu semnificație zoogeografică redau mai ales fauna actuală (Dl. Ursului), dar și cea care a constituit fala Bîrgăului - faimosul zimbru. Foarte frecvente sînt oronimele cu semnificație în antroponimie (Dl. Toma, Vf. Dan, Dl Ivan, Dl. Moldovanului, Vf. Coman etc.) sau cele care consemnează momente deosebite din istoria regiunii (Dl. Tătaru, Pădurea Tătaru). Interesante sînt și topicele care reflectă poziția față de punctele cardinale sub forma
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
exterior al formelor de relief este oglindit de unele topice ca: Munții (munceii) Inșirați, Vf. Măgura, Oala sau Gogoașa. Denumirile care scot în evidență dimensiunile formelor de relief sînt destul de semnificative: Dl. Mare, Vf. Piatra Mare, Măgura Mare etc. Unele oronime au semnificație în hidronimie (Vf. Borcuțului, Dl. Slătiniței, Dl. Fîntînii, Vf. Văii Mari) sau sînt legate de anotimpuri - loc de munte pentru oi (Vf. Tomnatec, Poiana Văcăriei). Relieful foarte complex al Munților Bîrgău se caracterizează prin prezența următoarelor unități geomorfologice
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
are versanți abrupți (diferență de nivel 300-400 m) și bine împăduriți. Munții dintre Prahova și Doftana (în limitele amintite) sunt cunoscuți în literatura geografică și turistică prin două nume: Baiului și Gîrbova. Prima denumire este justificată prin frecvența ei ca oronim (Baiul Mare, Baiul Mic, Băiuțu etc.) și hidronim (pîraiele care își au obârșia sub aceste vârfuri), prin poziția relativ centrală în cadrul regiunii a vârfurilor cu aceste nume, cît și prin înălțimea lor de aproape 1 900 m. Cea de a
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
Scythia (Dobrogea de astăzi împreună cu teritoriul Cadrilaterului). Se argumentează că în aceste regiuni s-au păstrat mai bine toponimia, hidronimia și oronimia atât din substrat, cât și cea romanică, precum și unele străromânești. Dintre acestea din urmă, spre exemplu, toponime și oronime (masivi și culmi) Durmitor, Pârlitor, "Visător"/Visitor, Palator ("spălător"); "Surdulița, Piskulje (piscul)), Negrișor" și altele, menționate de istoricul Silviu Dragomir într-un studiu aflați în zona Muntenegru. Sau Skeptekasas („Șapte case”), Burgulatu („Cetate lată”), Lupofantana („Fântâna lupului”), Gemellomuntes („Munții gemeni
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
sau în transcriere fonetică germană: Șapte Sate (7 Dörfer), Târlungeni (Tarlen), Satele Vlahilor (Blechisch därfer). Formele de relief coboară domol spre centrul țării și sunt reprezentate prin movile. În colțul din dreapta jos, sunt menționați munții "„Alpes”". Este de remarcat că oronimul "„Alpes”" este folosit pentru prima oară pentru Munții Făgăraș. Între aceste movile apar multe râuri: Alth sau Aluta, Morossus, Klein Kockel și Gros Kockel (Târnavele). Flora este înfățișată prin pâlcuri de copaci. Prin numeroasele ediții publicate, harta Transilvaniei a fost
Harta Transilvaniei - Johannes Honterus () [Corola-website/Science/332949_a_334278]