158 matches
-
interbelică) este strălucit reprezentată de romancierii și nuveliștii: Rebreanu, H.P. Bengescu, Camil Petrescu, Gib Mihăescu, Ionel Teodoreanu, teoreticienii modernismului (E. Lovinescu), poeții și prozatorii Tudor Arghezi, Adrian Maniu, G. Topârceanu, Otilia Cazimir. Urmează intimiștii (Bucuța, Perpessicius), tradiționaliștii (Pillat, Fundoianu, Voronca), ortodoxiștii (Crainic, Voiculescu, Blaga), avangarda cu dadaiștii, suprarealiștii, ermeticii (Tzara, Urmuz, Ion Barbu, Vinea, Matei Caragiale). În ultimele capitole se referă la diferite orientări din epocă, între care, critica lui Zarifopol, Ralea, Vianu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu; proza memorialistică și documentară
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu pot totuși să fie servite ca fel de mâncare cuiva căruia îi e foame. Asta dă leșineală”2. S-a scris frecvent despre eseul polemic intitulat Tremuricii, străbătut de puternice nervuri pamfletare și îndreptat împotriva devierilor, exagerărilor și fanatismelor ortodoxiste din cultura noastră, cu aluzii și trimiteri explicite la peisajul literar interbelic. În opinia lui Vladimir Streinu, Tremuriciul-individ reprezintă o „existențăsumă”, având în spatele său o întreagă clasă, de unde valoarea lui, să-i zicem exponențială. Ce sunt Tremuricii? La această întrebare
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
amestec al latinilor în viața Bizanțului, văzând în ei stricăciunea și fraudarea credinței ortodoxe. Tiradele lui antioccidentale și antieuropene sunt susținute și de călugărul Ghenadios, șeful spiritual al adversarilor Uniunii, adept al compromisului istoric cu Sultanul, care așa cum nădăjduia partida ortodoxistă, n-ar fi știrbit cu nimic continuitatea civilizației și credinței grecilor. Waltari oferă cifre precise în privința celor două armate prinse în război, descrie tehnici, tactici și armamentul de asediu pe mare, pe uscat și subpământean (galeriile săpate de otomani pe sub
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
NAȚIUNEA POLITICĂ, ECONOMICĂ, CULTURALĂ, publicație apărută la București, bilunar, din februarie 1934 până în ianuarie 1935. Director este A. C. Cusin. De orientare tradiționalistă, autohtonistă și ortodoxistă, revista se înscrie în curentul literar și artistic gândirist. În articolul-program Rostul nostru, A. C. Cusin afirmă adeziunea la doctrina naționalistă, avându-i ca „părinți sufletești” pe N. Iorga și pe A. C. Cuza. Adept al unui autohtonism creator și activ, el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288362_a_289691]
-
Revista Cercului literar de la Sibiu, dar și Saecullum scos de Blaga, ca și revista bucureșteană Lumea (1945). "Fenomenul literar bucureștean a fost mult mai complex. Marile reviste literare își pierduseră treptat independența și erau dirijate de interese extraliterare, Gândirea devenise ortodoxistă, Revista fundațiilor regale trecuse sub o altă conducere, principalii reprezentanți ai criticii românești începuseră să fie din ce în ce mai puțin solicitați; chiar o revistă ca Vremea, devenise Vremea războiului, Adevărul literar și artistic fusese suspendat, Universul literar se aliniase spre dreapta, Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
epocă, socotind că - după cum rezultă chiar din titlul răspunsului - „Convenționalismul” a dărâmat teatrul. La vremea începuturilor se aflau și tinerii poeți Pavel Nedelcu și Em. Ungheru. Activ aproape număr de număr, în perioada mai 1924 - mai 1928, este prolificul poet ortodoxist Constantin Goran, alternând tonalitatea imnică sau baladescă cu ritmurile poemului în proză. Alți poeți atașați grupării - ori atrași temporar de perspectiva afirmării - sunt Const. Z. Buzdugan, Ioan I. Ciorănescu, Miron Grindea (mai ales ca traducător). Sunt prezenți sporadic Victor Eftimiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288583_a_289912]
-
Gândirii” în 1927-1930, susținător al ideii că întreaga cultură românească ar trebui să se întemeieze pe Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă, adoptată drept catehism al ortodoxiei mondiale în sinodul din 1642 de la Iași. Studii în spirit autohtonist, nu și ortodoxist, a publicat în „Gândirea” Petru Marcu-Balș (viitorul Petre Pandrea). Autohtonizarea creației artistice era încurajată de cronicarii „Gândirii”, în special de cel muzical, G. Breazul, și de cel plastic, Francisc Șirato. Pictorul A. Demian a decorat paginile revistei în stil bizantin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
umane” a lui Balzac, o „cronică românească a secolului XX”. Gib I. Mihăescu (netradițional prin sursele inspirației) are comun cu gândirismul cultivarea lui Dostoievski (a cărui influență a suferit-o, încă mai adânc, și Victor Papilian), dar nu în spirit ortodoxist. Opera lui Mateiu I. Caragiale se află la antipodul oricărui fel de t. Amprente, dar fără specific gândirist, conține proza lui Pavel Dan și a lui Ion Vlasiu. În dramaturgie orientarea există în varianta sămănătoristă, nu gândiristă, la Victor Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
o privea cu mefiență maximă. Vocile critice la adresa corectitudinii politice erau în vremea respectivă extrem de multe și din registrele superioare ale intelectualității. Așa că ea apărea într-o lumină nouă și extrem de pozitivă în raport cu închistarea pe care o dădeau studiile moral ortodoxiste, ironic teologale și insipid naționaliste. Așa că i se putea ierta faptul că își ironiza soțul până la limita umilirii și încerca să își controleze fiul până la aneantizarea personalității lui. În definitiv, asta făcuse și mama mea, care nu era/ este feministă
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
toate confuziile sale. Din nou se impune operată, îndeosebi în publicațiile ardelenești, o disociere (maioresciană) între etic, estetic și etnic. Mai ales ultimul element al triadei fusese creditat excesiv de „neosămănătorismul revistei «Gândirea»”, pentru care o literatură patriotică, națională, rurală și ortodoxistă este, prin aceste atribute, și una valoroasă. „Cerchiștii” se revendică în schimb de la Școala Ardeleană, de la Maiorescu și Junimea, de la E. Lovinescu însuși, apărând „miturile” rațiunii și latinității, mutând accentul de pe rural pe urban și de pe creația populară, pe cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
revistei sibiene „Înălțarea” (1941) și scrie articole politice la cotidianul „Calendarul”. Colaborează, de asemenea, la „Cultura poporului”, „Țara noastră”, „Cuvântul”, „Scrisul românesc”, „Vitrina literară”, „Axa”, „Secolul”, „Curentul”, „Ideea națională”, „Cuget moldovenesc” (Bălți) ș.a. D. este un important ideolog al curentului ortodoxist, ca ramură a tradiționalismului profesat de gruparea de la „Gândirea”. Încă din 1919, în articolul Dogmatismul național („Luceafărul”), se pronunța în favoarea unui tradiționalism identificat cu ortodoxia, „element pivot al etnicității în artă” și unică sursă de specificitate. În concepția înfocatului apologet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
afirmă că o asemenea acțiune implică „orientarea [...] spre Orient, adică spre noi înșine”. Dat fiind că „moștenim un pământ răsăritean și părinți creștini” de rit oriental, argumentează el, „soarta noastră se cuprinde în aceste date geo-antropologice”. Redeclarându-și poziția antioccidentalizantă, doctrinarul ortodoxist susține că „occidentalizarea”, „nihilismul occidentalizant” ar însemna „negarea posibilităților noastre creatoare”, „negarea principială a unei culturi românești” și, implicit, „acceptarea unui destin de popor născut mort”. Prin adoptarea autohtonismului drept principiu de temelie, tradiționalismul „Gândirii” - precizează Crainic - continuă sămănătorismul, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
și absolută”, care „se revelează lumii din proprie inițiativă” prin sophia. Revelația sofianică e compensația dăruită omului de către divinitate pentru pierderea prin păcatul originar a fericirii paradisiace. Teologic interpretată, creația artistică exprimă „nostalgia paradisului”. Încercând să determine apariția unui curent ortodoxist în literatură și în toate artele, Nichifor Crainic a reușit doar să atragă în paginile revistei sale scriitori de orientare autohtonistă, notorii gânditori preocupați de sufletul național, inclusiv de manifestările specific românești ale religiozității. Literatura tipărită în „Gândirea” este ortodoxistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
ortodoxist în literatură și în toate artele, Nichifor Crainic a reușit doar să atragă în paginile revistei sale scriitori de orientare autohtonistă, notorii gânditori preocupați de sufletul național, inclusiv de manifestările specific românești ale religiozității. Literatura tipărită în „Gândirea” este ortodoxistă doar în realizări de grad secund, precum poeziile lui Sandu Tudor sau unele narațiuni ale lui Victor Papilian, nu cele mai izbutite. Paul Sterian cultivă ortodoxismul la modul grațios parodic, infantilizant. Aspecte de spiritualism creștin în notă răsăriteană, adesea adânc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
Papilian. O religiozitate creștină în variantă precis ortodoxă e cea din poeziile lui Nichifor Crainic. Pictural, orientarea estetică propusă de „Gândirea” a fost realizată - în latura etnologică, cu doar vagi implicații religioase - de Francisc Șirato, Ioan Theodorescu-Sion, Rodica Maniu. Eminamente ortodoxistă e grafica lui Anastasie Demian. De o muzică gândiristă și ortodoxistă nu se poate vorbi, dar G. Breazul pledează pentru valorificarea modernă a melosului ritual, cultic. În concluzie, g. poate fi caracterizat ca fiind, în expresia lui ideologică, autohtonism, etnicism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
poeziile lui Nichifor Crainic. Pictural, orientarea estetică propusă de „Gândirea” a fost realizată - în latura etnologică, cu doar vagi implicații religioase - de Francisc Șirato, Ioan Theodorescu-Sion, Rodica Maniu. Eminamente ortodoxistă e grafica lui Anastasie Demian. De o muzică gândiristă și ortodoxistă nu se poate vorbi, dar G. Breazul pledează pentru valorificarea modernă a melosului ritual, cultic. În concluzie, g. poate fi caracterizat ca fiind, în expresia lui ideologică, autohtonism, etnicism și tradiționalism în spirit creștin ortodox, iar în literatura de imaginație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
autoritară. A Înțeles să conducă personal și a erodat cât a putut rolul partidelor. Partidul liberal, deși aflat la putere, pierde alegerile din 1937 (o premieră politică În România!); cu același prilej, mișcarea legionară — Garda de Fier (un partid naționalist, ortodoxist și antisemit) — obține un Îngrijorător procent de 15%. Începe deriva totalitară care, În epocă, e departe de a fi o specialitate românească. De la comunism la fascism sau nazism, aproape toate țările Europei trec, mai devreme sau mai târziu, prin febra
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fi român, nu «bun român», ci român pur și simplu - scria el În 1937 -, Însemnează a fi [creștin-]ortodox” <endnote id="(707, p. 201 ; vezi și 708, p. 51)"/>. Discipol apropiat al lui Nae Ionescu și cantonat În aceeași zonă ortodoxistă a gândirii politice de extremă dreapta, sociologul Dumitru Cristian Amzăr rezolva cam la fel ecuația identității etnico- religioase : „Românul a văzut pretutindeni creștinul sau păgânul din om. Din epoca aceasta datează identitatea dintre om și creștin, care domină mentalitatea țăranului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
uniți și semeni. Cugetați Însă că există o singură cale de a conjura blestemul care apasă asupra voastră : izbăvirea lui Ahasverus : nimicirea completă !” <endnote id=" (745, pp. 62-64)"/>. Vorbind În 1926 despre „povestea jidovului rătăcitor” și despre „criza iudaismului”, filozoful ortodoxist român Nae Ionescu ajunge și el la concluzia că suferința sau moartea iudaismului ar fi singurele soluții : „Părerea mea este că criza iudaismului e permanentă... Povestea jidovului rătăcitor nu e numai o poveste, ci Însăși expresia neliniștei acestei rase care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1913, Nichifor Crainic - în 1926 preia „Gândirea”, pe care o direcționează doctrinar până în 1944, grupând în jurul său pe mulți dintre cei mai importanți scriitori ai epocii interbelice. În paralel scrie și la „Cuvântul”, „Curentul”, „Calendarul”, elaborându-și între timp doctrina ortodoxistă, răspândită în paginile „Gândirii” și adunată în 3 volume: „Puncte cardinale în haos” 1930, „Ortodoxie și etnocrație” 1937 și „Nostalgia Paradisului” 1940. Traduce și scriitori străini ca Rabindranath Tagore și Rainer Maria Rilke. Descoperă creștinismul bizantin, în mod special la
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
progresiste atașate democrației liberale au Încercat să orânduiască lumea noastră potrivit normelor și instituțiilor specifice unor astfel de democrații, adesea contra curentului principal, s-au găsit destui intelectuali publici care să submineze acest demers, fie din atașament față de o metafizică ortodoxistă dusă, cred eu, până la limita de a nu putea vedea mai nimic creștin În ea din punct de vedere moral, o dată ce opera cu dușmani ai neamului, fie din atașament pentru „știință” ca substitut absolut al moralei și politicii, visând la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
de la pensionare, foste activiste ale mișcării antiimperialiste din anii ’60 care nu mai au ce face și Își regăsesc tinereațea protestând pe stradă Împotriva războiului din Irak, până la adolescenți care descoperă acum „splendoarea” tezelor troțkiste, de la fundamentaliști mahomedani până la fundamentaliști ortodoxiști. Antiamericanismul mai include și ostilitatea față de piața liberă, demonizată În acest mit politic. El cuprinde un lucru cel puțin la fel de important: rezistența la ideea diversității. Cei care manifestă Împotriva Americii ca putere globală manifestă de fapt Împotriva a ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
evită terminologia lui E. Lovinescu (sămănătorism, poporanism, tradiționalism), cum o evitase și G. Călinescu, introducând titluri noi. Poporaniștii sunt cuprinși în capitolul Realismul democratic (G. Călinescu îi spunea „tendința națională”), moderniștii capătă o calificație nouă: „sincronism și diferențiere”, iar tradiționaliștii, ortodoxiștii (grupați în două încăperi ale spiritului liric de G. Călinescu) ilustrează în istoria lui P. „tendința de resuscitare a spiritului etnic”. E. Lovinescu găsea și alte diviziuni (poezia de fantezie, poezia de „concepție”, poezia descriptivă, realistă etc.). P. desființează asemenea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
culturii românești”, fiind și principalul promotor al polemicii împotriva ortodoxismului „Gândirii”. În 1929, în Depășirea etnicului? Asupra ideologiei actuale a „Gândirii”, susține că „spiritualitatea ortodoxă” e doar „un element component al tradiției noastre naționale”, convingere reluată și în Problema mișcării ortodoxiste. Poziții asemănătoare exprimă Mihail Gușiță (Asupra ofensivei tradiționaliste a „Gândirii”) și Ion Biberi (Tradiția, principiu generator al culturii). Literatura cultivată în revistă este o ilustrație estetică a acestor idei. Publică versuri de factură tradiționalistă Aron Cotruș (În robia lor, Bivolii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
singurul conducător al periodicului, G. se transformă declarat dintr-o publicație eclectică într-una de direcție. Revista își asumă - și va exercita viguros - rolul de principal organ al mișcării literare tradiționale, căreia îi dă un nou sens, militant autohtonist și ortodoxist (Sensul tradiției, 1-3/1929). „Gândirismul” ajunge în curând să constituie varianta majoră, focalizatoare, a tradiționalismului. Literatura de imaginație și, în covârșitoare parte, chiar eseistica și filosofia cuprinse în revistă nu se identifică, totuși, cu ideologia acesteia. În ciuda orientării principale foarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]