313 matches
-
și-a publicat un roman (Zalmoxis, Orientul Latin, Brașov, 2001) scris cu „fraza ei măiastră“ la o editură care i l-a îmbogățit cu numeroase greșeli de tipar (greșeli care își fac apariția de la prima pagină: titlul romanului, Zalmoxis, este ortografiat Zalmoxix). Romanul poate fi considerat o inepuizabilă sursă de umor involuntar. Autoarea descrie natura înfrumusețând-o după legile kitschului. Multe peisaje par confecționate din zahăr ars și turtă dulce. Și mai comic este însă modul cum discută personajele. Chiar și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe internet pe urmele unei informații despre Statuia Libertății, dăduse peste situl ellisisland.org, iar acolo, nimerind Întîmplător peste tabele interminabile cu nume de imigranți debarcați În insulă, nesperînd totuși să dea șase șase, Își Încercase norocul cu numele străbunei ortografiat În fel și chip. O găsise. M-am pus și eu pe căutat și am avut confirmarea. Într-adevăr, de pe vasul Pannonia, În iulie 1906, debarcase pasagera Pomján Flore, loc de origine, satul Piskárkos, Hungary. Aceleași coordonate pe lista de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să respectăm textul LXX. În al doilea rând, poate la fel de important, am recuperat zecile de interpretări patristice care pleacă tocmai de la această omonimie pentru a da o interpretare cristologică intrării lui Israel în pământul făgăduinței. Bibliile sinodale, întrucât preferă să ortografieze diferit cele două nume, evacuează dintr-un condei toată tradiția exegetică patristică din jurul acestui personaj. Cu „arca lui Noe” lucrurile nu sunt chiar atât de incendiare, dar merită spus că am optat pentru „arcă”, și nu pentru „chivot” fiindcă așa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la numărul de cuvinte. Notă! Respectarea, în lucrare, a ordinii cerințelor nu este obligatorie. Vei primi 12 puncte pentru redactarea întregii lucrări (unitatea compoziției - 1 p.; coerentă textului - 2 p; registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate conținutului - 2 p; ortografia - 3 p; punctuația - 2 p; așezarea corectă a textului în pagina, lizibilitatea - 2 p.)" Calendar EVALUAREA NAȚIONALĂ 2014 Limba și literatura română - proba scrisă: 23 iunie Limba și literatura maternă - proba scrisă: 24 iunie Matematică - proba scrisă: 25 iunie Afișarea
EVALUARE NAȚIONALĂ 2014 - Limba română - SUBIECTE. Bareme, după orele 14,00 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80582_a_81907]
-
epocă: termenul bleumarin, adjectiv sau substantiv împrumutat din franceză, căpătase o nouă pronunție, pseudo-franceză: șblömarenț. Eroarea se explica, în parte, prin forma hibridă în care cuvântul fusese adaptat în română: se scria bleumarin, urmându-se deci în prima sa parte ortografia (bleu-) și pronunția franceză, în vreme ce finalul (-marin) reproducea pronunția, nu și ortografia originară. În franceză, compusul bleu marine precizează nuanța închisă de albastru printr-o apoziție - substantivul feminin marine ("marină") - care indică reperul vizual: culoarea tradițională a uniformei marinărești. În
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
cu siguranță, la elaborarea delicatului Dicționar Mara (ghidul tatălui: 0-2 ani). Convenția e mai întâi instituită, prin toți porii, și abia apoi răsturnată. Ideea de colecție structurată sobru precedă ideea de poezie a gesturilor imprevizibile. Pagina de gardă a volumului, ortografiată în premieră cu majuscule, e, la rândul ei, destul de grăitoare. Coman își normează și își protejează, chiar dacă arbitrar și halucinant, trezoreria lingvistică. E un semn al conștiinței. Inventarul acestui vocabular improvizat pare, totuși, consistent: lâu, lățuștă, lămulită, Mala, zită, tlinda
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]
-
moartea nu omoară, balastul critic o poate face. De aceea, sunt de căutat și de recitit, cât mai adesea, asemenea cărți de afinitate. Care nu ține cât veacul, însă îl preface consimțit. reușesc, cu pasiune nepătimașă, să transforme nu doar ortografia, literatura, pe ici, pe colo filosofia, ori politica, ci să schimbe viitorul. Și felul de a-i privi al acelor oameni de mâine, în care credeau neabătut. Și, la urma urmelor, trecutul. Fără modelul lor cultural, cu toate imperfecțiunile și
Câțiva prieteni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4899_a_6224]
-
apropieri și de paralele dintre cele mai insolite, repetând aproape obsedant câteva idei, precum cea a cunoașterii indivize și a omului întreg, făcând grave erori și confuzii terminologice ori enunțând platitudini pe un ton grav. Suntem mereu înconjurați de concepte ortografiate cu majusculă ori scrise în italice, de afirmații conclusive sforăitoare: „autotranscendența este o renaștere în Deschis” (p. 254), ca și când autorul ar vrea să ne atragă mereu atenția să pășim încet, să ne mișcăm cu grijă, să nu stricăm misterul, dându
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
satul Băneasa, satul Herăstrău, grădina Ioanid, răspântia Matache Măcelaru. Revista umoristică manifestă un interes real pentru limbă, în ipostazele sale pitorești; de exemplu, un articol din numărul 7, 52, despre „Limba română la Brașov”, semnalează, în vorbirea chelnerilor (cuvântul are ortografia fonetică chelnăr), un verb a beșteli „a comanda” care ar fi dublat termenul popular cunoscut, fiind însă un împrumut din germană („ich habe bestelt”); alt articol (din numărul 8, 1) constată numărul mare al înjurăturilor pe care le produc birjarii
„Furnica“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5259_a_6584]
-
migălite de el după cercetări și meditații despre care dă seamă în Glose. Exerga (adică întâmpinarea) în limba franceză prin care Șerban Foarță își explică dorința de a pătrunde în adâncul mării lui Mallarmé (mai toate metaforele folosesc termeni maritimi), ortografiază numele poetului în toate formele îngăduite de limba franceză „Bien que trop seul et mal armé/ À vous conduire en autre langue/Parmi l'inavouable tangue/Et tel oiseau qui (ma larme est/ Le témoignage)m'allarmait(...)" Fiecare poem, sonet
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
soția sa pe străzile Unirii, Regală și ulterior pe Coroanei, de acolo ducându- se la primărie să anunțe nașterea unuia dintre băieți, Iosef, viitorul unchi al lui N. Steinhardt. Mai este de menționat că numele exact de familie Steinhardt este ortografiat în acte mai întâi fonetic (fie Stanhart, fie Stainhart), până ce o invitație din 1881 la Templul Choral, adresată familiei și păstrată în Dosarul Protoieriei din Brăila, atestă „definitiv numele de familie Steinhardt”. Tatăl scriitorului, Oscar, născut accidental la Buzău, în
Documente brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5785_a_7110]
-
artificialitate extremă. Ea actualiza oratoria secolului al XVIIIIea, cu sintaxa ei atent studiată, cu anaforele și epiforele succedîndu-se în cadență obositoare; erau completate de numeroasele figuri „biblice”, transpuse în epocă romantică (numele proprii, simbolurile, sinecdocele tocite de uz, hiperbolele, cuvintele ortografiate cu majusculă etc.). Ca și în proza oratorică a secolului al XVIII-lea, ritmul este provocat de cadența sintactică: „Și mă aflam în insula Malta, unde fariseul devenit apostol făcu naufragiu cînd se ducea spre a depune aluatul farisean în
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
a lui G. Călinescu, și-a botezat copilul - din flori - cu prenumele „Gheorghe”. În actele de stare civilă, în înscrisurile oficiale: școală primară, liceu, facultate, dosarul pentru Școala Română din Roma, examenul de doctorat ș.a., prenumele lui G. Călinescu este ortografiat „Gheorghe”. De aici, concluzia, d-lui Vârgolici: revenirea la grafia originară! Numindu-l „Gheorghe” , prenume comun în mediile agrare și pastorale, Maria Vișan, instinctiv, își hărăzise fiul muncii cârnpului . Strâns legat de substantivul grecesc „georgós”, „Gheorghe” are sensul de „țăran
Strigăt în pustiu by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/5692_a_7017]
-
literară, inițial „G.” Dincolo de simpla opțiune, gestul semnifica negarea subconștientă a unui destin impus. Astăzi, se pronunță corect „George” Călinescu. Revenirea la forma „Gheorghe” este imposibilă. În istoria literară, uzanța impune ca, indiferent de actele civile, numele scriitorilor să fie ortografiate așa cum le-au folosit ei înșiși: Mihai Eminescu, dar Mihail Sadoveanu, Ion Creangă, dar loan Slavici, G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, G. Bacovia, G.Călinescu... Eroarea semnalată de d-l Vârgolici - pentru că există una - este parțial adevărată. În ultimii ani, elevi
Strigăt în pustiu by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/5692_a_7017]
-
lui Budai-Deleanu. Care este, categoric, după cum se demonstrează în Notă asupra ediției, Ioan, și nu Ion, cum apare în cea mai mare parte din istoriografia noastră literară. În absolut toate actele și publicațiile din timpul vieții autorului, acesta și-a ortografiat numele Ioan, fie că a întrebuințat alfabetul latin, fie că a recurs la cel chirilic (pe copertă este reprodusă o scrisoare olografă în alfabet chirilic, în care se vede negru pe alb semnătura Ioanu Budai). Timotei Cipariu, Alexandru Papiu-Ilarian, Virgil
O nouă ediție Budai-Deleanu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3398_a_4723]
-
este reprodusă o scrisoare olografă în alfabet chirilic, în care se vede negru pe alb semnătura Ioanu Budai). Timotei Cipariu, Alexandru Papiu-Ilarian, Virgil Onițiu - al doilea editor al Țiganiadei, în 1900 -, Gheorghe Cardaș sau, în zilele noastre, Mihai Mitu îi ortografiază numele conform cu voința autorului și realitatea documentară. Ovid Densusianu a fost fi cel care, din motive necunoscute, l-a botezat Ion, dar inovația sa a prins, astfel încât și ediția academică din 2011 a menținut forma populară a prenumelui. E încă
O nouă ediție Budai-Deleanu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3398_a_4723]
-
războiu"? De ce ,însfârșit, pela, dela, pentrucă, ceiace, nicio" sunt păstrate după ortografia veche? De ce ,eri, es, epure, trebue, bae", în loc de ,ieri, ies, iepure" etc.? De ce ,creiază" sau ,ideia", în loc de ,creează" și ,ideea"? Sunt convins că Sadoveanu însuși ar fi actualizat ortografia, după cum o dovedesc numeroasele sale preocupări academice în acest domeniu. Exista însă o soluție foarte la îndemână pentru editori: să adopte principiile filologice de transcriere a textului sadovenian, enunțate de Cornel Simionescu în prefața ediției sale critice. Altfel, în ciuda acestor
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
de autor, care propune altă variantă fonetică pentru cuvântul citat: ,zmarald", cu argumentul că așa îl citea poetul. Nu cred că există undeva o modificare făcută de mâna scriitorului a lui s în z. Nu cred că în toate cazurile ortografia clasicilor, oricare ar fi ei, de la Eminescu la Arghezi, trebuie tabuizată. Dar asta e o altă discuție. Închei acest prim punct, notând că îngrijirea textului unui clasic implică o mare competență, acuratețe desăvârșită și o foarte mare responsabilitate, chiar în
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
curtea lui Ștefan cel Mare ori despre originea țiganilor reușește să incite, stă în ordinea firii lui riposta sarcastică la adresa oricărei provocări polemice. Pe Titu Maiorescu, ,dușman tradițional", îl numește într-o chineză ad-hoc E. S. Min Tit, ,articolele" sînt ortografiate ,arte-cu-lele", iar lui V. Burlă (,advocatului d-lui Maiorescu") îi răspunde doar după ce fabrică în limba italiană un motto extrem de coroziv : , Non parla di vero, parla di burla" (Nu spune adevărul, spune bazaconii). A fost întotdeauna și este și astăzi
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
așa se explică de ce numărul lor este atât de mare) și, de aceea, nu am priceput de ce v-ați imaginat că ați putea primi un răspuns „dușmănos“. Textul în limba engleză pe care l-ați inclus în scrisoare nu este ortografiat corect. Popa Pavel, Jimbolia. În cazul femeilor născute în mai 1950, vârsta standard de pensionare a fost fixată la 58 de ani și 3 luni (ele o împlinesc în octombrie 2008). Pentru a putea beneficia de pensie pentru limită de
Agenda2005-15-05-dialog cu cititorii () [Corola-journal/Journalistic/283576_a_284905]
-
nici dumneavoastră. Își sorbi berea cu înghițituri mari, gânditor. Tanchistul era din nord-estul Germaniei, din Emsland, unde se zice că mintea e la fel de rară cum e blana pe un pește. Deși poate că n-ar fi fost în stare să ortografieze Wittgenstein, darămite să explice filosofia acestuia, Tanchistul era un bun polițist, unul din vechea școală de polițai în uniformă, genul ferm dar corect, care aplică legea cu un box prietenos în urechea tinerilor violenți care tulbură liniștea publică, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Apoi, e foarte incitant să mi-i imaginez pe francezii, maeștri ai bucatelor, apreciind knisechlees sau humentaschen, angemacht sau gefielte fish - specialități pur evreiești din Europa de est, sau beignets de semoule, altfel spus gustoșii papanași, tocanitza, tchoulama sau yaknie (am respectat ortografia... franțuzească) cu care se mândrește orice gospodina din spațiul carpato-dunărean. Dar, mai ales, cartea aceasta de bucate se bucură de frumoase ilustrații care demonstrează nu numai harul autoarei, ci și dragostea ei pentru bunica Belina, cea de la care a moștenit
ILEANA HABER ILUSTREAZĂ REŢETELE BUNICII BELINA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362694_a_364023]
-
și însemnări despre Valahia de pe la 1560 și-apoi din secolele următoare (întocmite de cărturari sau pur și simplu călători străini) menționează deopotrivă râurile, munții, văile afluenților, așezările și bogățiile acestui areal geografic al Cheilor Dâmboviței. Români sau străini, toate sursele ortografiază și au etimologii de sorginte latinească, chiar dacă denominațiunile sunt îmbrăcate în straie străine, slavonă, chirilică veche, anglo-saxonă, greacă, etc. Ele denotă elocvent originea latină a poporului și limbii noastre, iar limba română literară își are nucleul de obârșie (și) în
CHEILE DÂMBOVIŢEI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354082_a_355411]
-
urmă, de către H. M. D. Weissmandel, un rabin din Praga. Acesta observase că, dacă sărea cincizeci de litere, și apoi alte cincizeci și apoi alte cincizeci, găsea cuvântul "Tora", înscris la începutul "Genezei". De asemenea , observase că aceeași secvență de intervale ortografia din nou cuvântul "Tora" în "Ieșirea", "Numerii" și "Deuteronom". Weissmandel nu a dat niciodată această descoperire publicității. Discipolii săi au publicat însă, ulterior, o carte cu tiraj limitat "Torat Hemed", în 1958, în care se făcea pe scurt referire la
CODUL SECRET AL BIBLIEI de ION UNTARU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354622_a_355951]
-
dintre acești discipoli, rabinul Azriel Tauber, a relatat că în acei ani, dinaintea apariției calculatoarelor, Weissmandel transcrisese întregul text al Torei pe fișe cuprinzând câte 100 de litere, dispuse pe 10 rânduri de câte 10 litere, și apoi căutase cuvinte ortografiate cu litere aflate la intervale echidistante. Primul savant modern, omul care a înțeles mecanica sistemului nostru solar și a descoperit forța gravitației, Sir Isaac Newton, era și el încredințat de faptul că în Biblie există un cod secret care dezvăluie
CODUL SECRET AL BIBLIEI de ION UNTARU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354622_a_355951]