122 matches
-
sânul lui Avraam. Dar nu ajungem alde noi ăștia de aici, acolo cu păcatele pe care le ducem în spate. - Hm,... Dumnezeu ne iubește. Pe toți. Fără osebire. Numai din cauza celor mai păcătoși suferă cel mai mult. Nu dorește nici osândirea, nici moartea lor. Ci numai să se întoarcă și să fie vii. Un om adult însă, nu-și mai aduce aminte de toate păcatele sale săvârșite în cursul vieții și rămâne numai cu o idee vagă: cam atât m-am
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
viu să se usuce Chiar Dumnezeu cel Întrupat, pe cruce. Ci poarta raiului ce a deschis sicrie Prin cruce trece înspre veșnicie. Crucea-I putere sfântă și iubire Este-n învierea după răstignire. Crucea e cumpăna de judecată Și pentru osândire și răsplată. Deasupra-i Tatăl cel ceresc și sfânt Iar jos cu noi e Fiul pe pământ Și-I Duhul Sfânt la mijloc să unească Slova de sus cu firea omenească. Ispita Evei, fructul din livadă Din pomul crucii scris
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
a fost scris de viu să se usuceChiar Dumnezeu cel Întrupat, pe cruce.Ci poarta raiului ce a deschis sicriePrin cruce trece înspre veșnicie.Crucea-I putere sfântă și iubireEste-n învierea după răstignire.Crucea e cumpăna de judecatăși pentru osândire și răsplată.Deasupra-i Tatăl cel ceresc și sfântIar jos cu noi e Fiul pe pământși-I Duhul Sfânt la mijloc să uneascăSlova de sus cu firea omenească.Ispita Evei, fructul din livadăDin pomul crucii scris-a fost să cadăDin mărul
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
cele mai grave: crimă, desfrânare, pe care noi le socotim a fi mai mari și mai rele, dar Sfântul Efrem nu le pune acolo pe acestea, ci zice: „Dăruiește-mi să văd păcatele mele și să nu osândesc pe aproapele”. Osândirea aproapelui este mare păcat. Sfinții Părinți spun că se face o mare greșeală atunci când osândim păcatele, căci atunci tu te faci singur judecător al fratelui tău, iar aceasta după mintea ta. Nu avem calitatea aceasta și nu avem nici un drept
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
sau pentru fire, sau pentru plăcere, sau pentru câștig, sau pentru slavă deșartă, sau de nevoie”28. La aceste cauze, pentru care Dumnezeu permite să fim ispitți sau pentru care părăsește pe cel păcătos, Cuviosul Nichita Stithatul adaugă slava deșartă, osândirea aproapelui și fălirea cu virtuțile. Cei păcătoși sunt încercați datorită păcatelor lor, pentru a le părăsi și a se întoarce pe calea virtuții. Harul îngăduie ca încercările și necazurile să se întărească asupra omului, spune Sfântul Isaac Sirul, atunci când vede
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
chemat în rugăciune iar el i-a salvat. S-a arătat în vis eparhului Avlavie care-i pârâse pe nedrept împăratului dar s-a arătat și împăratului Constantin lămurindu-i cele ascunse, astfel că ei au scăpat cu viață din osândirea cea nedreaptă. Și încă odată cu alți trei oameni împărătești: Nepotian, Ursul și Erpilion trimiși de împăratul Constantin să liniștească niște tulburări într-o zonă mărginașă a imperiului și care, la fel, fuseseră pârâți cu nedreptate, din invidie diavolească, de râvnitorii
SFÂNTUL IERARH NICOLAE de ION UNTARU în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363047_a_364376]
-
mileniu, iar credința în infernul creștin tradițional se prăbușește. În al doilea rând, în secolul XXI vorbesc mai mult ateii decât creștinii, despre infern; așa cum bine observă și Jean Guitton: „În aceste vremuri în care credincioșii încearcă să atenueze rigorile osândirii veșnice, printr-un curios paradox, expresiile cele mai precise ale lumii infernale trebuie căutate în tabăra filosofilor indiferenți sau chiar atei declarați”. Astfel, credem că în nici o altă perioadă a timpului posibilitatea infernului nu a trezit mai mult interes și
INFERNUL – ÎNTRE A FI SAU A NU FI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363120_a_364449]
-
în zilele noastre. Totuși, infernurile laice se deosebesc categoric de cele creștine prin aceea că resping ideea unei pedepse impuse din afară. Astăzi, infernul creștin tradițional șochează nu atât prin suferințele pe care le implică, cât prin nedreptatea revoltătoare a osândirii veșnice de către un Dumnezeu socotit bun. De altfel, unele cercetări au relevat faptul că una din cauzele principale ale îndepărtării de Dumnezeu și ale ateismului o constituie tocmai imaginea acestui Dumnezeu justițiar care-i aruncă pe oameni în chinuri veșnice
INFERNUL – ÎNTRE A FI SAU A NU FI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363120_a_364449]
-
-i blamezi. Te rogi pentru ei, te doare sufletul că sunt rătăciți și vrei ca și ei să se mântuiască chiar înaintea ta. Sfântul Apostol Pavel se ruga ca toți cei din neamul lui să se întoarcă chiar cu prețul osândirii lui. Vedeți, mântuirea este paradoxală. Ortodoxia are sensibilitatea misterului și a tainei, se închină lui, nu vorbește, nu face teorie pe marginea tainelor dumnezeiești, nu teologhisește în mod scolastic. Teologia pentru noi, ortodocșii, reprezintă rugăciunea adevărată. Spune Sfântul Evagrie Ponticul
INTERVIU CU MITROPOLITUL SERAFIM JOANTA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366824_a_368153]
-
sau pentru fire, sau pentru plăcere, sau pentru câștig, sau pentru slavă deșartă, sau de nevoie”28. La aceste cauze, pentru care Dumnezeu permite să fim ispitți sau pentru care părăsește pe cel păcătos, Cuviosul Nichita Stithatul adaugă slava deșartă, osândirea aproapelui și fălirea cu virtuțile. Cei păcătoși sunt încercați datorită păcatelor lor, pentru a le părăsi și a se întoarce pe calea virtuții. Harul îngăduie ca încercările și necazurile să se întărească asupra omului, spune Sfântul Isaac Sirul, atunci când vede
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
udă, doresc pe-ai noștri din morminte și satul care-mi este rudă. Trec albe păsări mari de ger prin iarna care nu se mai termină, pe-aici eu mă destram stingher și îmi ești icoană de lumină. Din câte osândiri m-ai scos, țipând în disperări cu voce spartă. de-ndepărtări mi-e chipul ros și-atât mai văd; cum plec din poartă. Icoana în perete se destramă; plângând subțire-ntr-un ungher, în fiecare noapte treci o vamă cu
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
lăcomia, egoismul, îmbuibarea, desfrânarea, avariția...), în patimile mâniei (înfumurarea, trufia, orgoliul, ura, violența, hula, denigrarea, calomnia,...) și în patimile rațiunii (necredința, mândria, fățărnicia, minciuna, amăgirea, rătăcirea, viclenia, închipuirea, pizma, grăirea de rău, iscodirea, disprețuirea, iubirea de sine, cugetarea de sine, osândirea, înșelarea, apostazia,etc.). Toate aceste patimi sunt înrudite între ele și „lucrează” împreună. În societatea foarte agitată de astăzi, durerea și-a extins stăpânirea „democratică” aproape peste tot și peste toate. Fugind de suferința creștină, oamenii aleargă în brațele larg
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
creării unui bine pentru sufletul omului, spectacolele, emisiunile tv și radio, muzicale, nemaiavând în ele nimic din ce-au avut cândva! Ascultă-se o singură melodie compusă de Marius Țeicu și inima-și revine la locul ei, ieșind din spaimele osândirii la acomodarea cu gălăgia demonească! Nu toată lumea poate avea aceeași concepție idealistă despre muzică, dar, cândva, nu exista un singur om speriat de cântecele de-atunci, pe când azi tresărim câteodată prin somn din cauza câtorva câncece la modă! Și-atunci, cum
MARIUS ŢEICU. ZILELE ÎNSORITE, ZILELE ÎNFRIGURATE, BINELE, NEBINELE MUZICII UŞOARE ROMÂNEŞTI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366023_a_367352]
-
cele mai grave: crimă, desfrânare, pe care noi le socotim a fi mai mari și mai rele, dar Sfântul Efrem nu le pune acolo pe acestea, ci zice: „Dăruiește-mi să văd păcatele mele și să nu osândesc pe aproapele”. Osândirea aproapelui este mare păcat. Sfinții Părinți spun că se face o mare greșeală atunci când osândim păcatele, căci atunci tu te faci singur judecător al fratelui tău, iar aceasta după mintea ta. Nu avem calitatea aceasta și nu avem nici un drept
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A DOI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU, DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/351966_a_353295]
-
toată țara ungaro-Vlahiei a binevoit Domnia Mea să ridic din temelie O Monăstire în numele Sfintei Troițe La locul numit Călimănești pe Olt Care a fost mai înainte satul boierului Domniei Mele Nan Udobă, pe care cu dragoste Și cu multă osândire, După voia Domniei Mele, l-a închinat Mai sus zisei monăstiri. “ ( Semnează. Pauză. ). Acum dute, poții să pleci! Și pravila în documentele monăstirii s-o treci! STAREȚUL SOFRONIE O s-o păstrăm cu sfințenie, Și o citim la fiecare denie Să
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351538_a_352867]
-
mai puțin evident, prin urmare unul care trebuie sancționat mai crunt decât prin durerea cărnii. Taina le leagă pe femei cu fire nevăzute, însă aceasta, în același timp, conduce la amplificarea pedepsei. Cele mai tinere nu înțeleg care este cauza osândirii lor psihice, cititorul însuși va înțelege destul de târziu că motivul îl constituie ascunderea unui adevăr esențial, din dorința de a se da curs imperativelor convențiilor sociale. Bărbații, la rândul lor, se lasă măcinați de nefericire, convinși fiind că sunt victime
DESPRE CĂUTAREA FERICIRII PRIN IUBIRE, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345550_a_346879]
-
nocturnă, alianță tristă, din frăgezimea cărnii, izvoare-s ochii tăi, ce știu să lege-n taină, dorul în batistă și caută salvarea prin rânduri de ziar, în timp ce aburi suie din ceaiul de plafar... iubire românească, cu iz de mucegai, din osândirea iernii, te-nalți în primăveri; din veșnicia vremii o clipă vrei de rai, cu crucea în spinare oftezi adânc si speri, tu văduvă mireasă, tu înger altruist, mai dă-mi sa beau agheazmă, n-am bani de acatist!... Referință Bibliografică
IUBIRE ROMÂNEASCĂ, CU IZ DE NĂBĂDĂI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352058_a_353387]
-
scriitori. Autorii acestor opere cu caracter ocazional nu puteau lăsa nesemnalată și nesubliniată în fața credincioșilor creștini, o problemă eshatologică de talia acesteia, pe care o mai credeau și iminentă, mai ales că ea includea, evident, și perspective ale mântuirii sau osândirii lor veșnice. Dar cu toate că se află printre cauzele deosebite ale apariției literaturii Părinților Apostolici, Parusia ca și parte a eshatologiei universale împreună cu evenimentele care o preced și urmează, precum și cele ce țin de eshatologia particulară, nu sunt analizate în mod
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
dincolo. Bogatul din pilda noastră a mers în iad la suferință veșnică, pentru viața sa egoistă, iar săracul, pentru virtuțile sale a ajuns în Împărăția lui Dumnezeu. Bogăția obținută prin muncă cinstită, nu este un păcat, și nu va aduce osândirea proprietarului. Pedepsit în schimb este modul folosirii avuției. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: "Ești bogat? Nu sunt împotriva ta! Ești zgârcit? Iată pt. ce te osândesc!" Motivul pedepsei bogatului, este spus de Avraam: "Fiule, adu-ți amine că ai
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
Căci "credința fără fapte este moartă"(Iacov 2:20). La judecată, fiecare va fi judecat după faptele de dragoste, milostenie și întrajutorare pe care le-a făcut aproapelui său suferind, părăsit, lipsit și neajutorat. Există atâtea pilde care vorbesc despre osândirea atât aici pe pământ cât și dincolo a celor care nu vor să împartă belșugul lor cu cei defavorizați. Să ne ajute Bunul Dumnezeu, prin rugăciunea Maicii Preacurate și ale tuturor sfinților, să ne întărim în gânduri bune, să ne
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
viu să se usuce Chiar Dumnezeu cel Întrupat, pe cruce. Ci poarta raiului ce a deschis sicrie Prin cruce trece înspre veșnicie. Crucea-I putere sfântă și iubire Este-n învierea după răstignire. Crucea e cumpăna de judecată Și pentru osândire și răsplată. Deasupra-i Tatăl cel ceresc și sfânt Iar jos cu noi e Fiul pe pământ Și-I Duhul Sfânt la mijloc să unească Slova de sus cu firea omenească. Ispita Evei, fructul din livadă Din pomul crucii scris
LUMINA SFINTEI CRUCI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368824_a_370153]
-
dincolo. Bogatul din pilda noastră a mers în iad la suferință veșnică, pentru viața sa egoistă, iar săracul, pentru virtuțile sale a ajuns în Împărăția lui Dumnezeu. Bogăția obținută prin muncă cinstită, nu este un păcat, și nu va aduce osândirea proprietarului. Pedepsit în schimb este modul folosirii avuției. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: "Ești bogat? Nu sunt împotriva ta! Ești zgârcit? Iată pt. ce te osândesc!" Motivul pedepsei bogatului, este spus de Avraam: "Fiule, adu-ți amine că ai
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
Căci "credința fără fapte este moartă"(Iacov 2:20). La judecată, fiecare va fi judecat după faptele de dragoste, milostenie și întrajutorare pe care le-a făcut aproapelui său suferind, părăsit, lipsit și neajutorat. Există atâtea pilde care vorbesc despre osândirea atât aici pe pământ cât și dincolo a celor care nu vor să împartă belșugul lor cu cei defavorizați. Să ne ajute Bunul Dumnezeu, prin rugăciunea Maicii Preacurate și ale tuturor sfinților, să ne întărim în gânduri bune, să ne
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
cei ne hrănesc (Icos 10). Sfânta Cuvioasă Parascheva este chemată în rugăciune ca fiind mângâietoarea celor nenorociți, povățuitoarea celor rătăciți, preablândă îndreptătoare, grabnică ajutătoare (Icos 11). Sfânta Cuvioasă Parascheva este rugată să izbăvească pe oameni de toată răutatea, de ceasul osândirii și de chinul cel de veci, pentru că este pentru toți credincioșii laolaltă și pentru fiecare în parte feritoare de răutăți, aducătoare de bunătăți, sprijinitoare și a mea, a smeritului păcătos (Icos 12). Marea evlavie a poporului dreptcredincios față de Sfânta Cuvioasă
SFÂNTA PARASCHEVA CEA MULT FOLOSITOARE. IMPACTUL ŞI INFLUENŢA EI ÎN VIAŢA CEA EVLAVIOASĂ A CREŞTINULUI CONTEMPORAN ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353047_a_354376]
-
cele mai grave: crimă, desfrânare, pe care noi le socotim a fi mai mari și mai rele, dar Sfântul Efrem nu le pune acolo pe acestea, ci zice: „Dăruiește-mi să văd păcatele mele și să nu osândesc pe aproapele”. Osândirea aproapelui este mare păcat. Sfinții Părinți spun că se face o mare greșeală atunci când osândim păcatele, căci atunci tu te faci singur judecător al fratelui tău, iar aceasta după mintea ta. Nu avem calitatea aceasta și nu avem nici un drept
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU, DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS, GRECIA – DUHOVNICUL MISIONAR, PROPOVĂDUITORUL APOLOGET ŞI MĂRTURISITOR de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/358373_a_359702]