173 matches
-
variabilă, dar și imprecisă, accepție stilului, și atinge superficial figurația retorică. Rareori îi ies din condei numele unor tropi, precum, la Fănuș Neagu, „volburoase metafore” (op. cit., p. 78). Ei, tropii, sunt lăsați pesemne în seama școlii, a criticii noastre universitare, osândită, nu fără o anumită, chiar substanțială, doză de dreptate, ca fiind caracostizată, tehnicistă, aridă, impersonală. Dar scrisul, pe cât posibil epurat de tropii ambiguității, primește în textele lui și cuvântul rar, familiar, pitoresc, argotic, livresc. Admiră „sacadele de idei” (La sfârșitul
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
Dar dacă a scruta vei ști În hău, și fără amăgire, Ia-l, ca să-nveți a mă iubi; Duh curios și-n pătimire, În care doruri de rai gem, Mă plânge ! Altfel, te blestem !" (Charles Baudelaire, Epigraf pentru o carte osândită, vol. Florile Răului, traducere de C.D. Zeletin) Aș da dovadă de neglijență, dacă aș uita să menționez un vis la Dalí pe care l-am avut înainte de a veni încoace: am visat niște pantofi de alergat în vis, iar în
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
științele naturii. Bine, era de fapt vorba de redeschiderea vechiului muzeu, după o renovare de aproape douăzeci de ani, dar ce mai conta, când, în plină vară, pe o căldură comparabilă cu acea pe care scripturile o prezic celor veșnic osândiți, ușa muzeului s-a deschis și mulțimea, impresionantă totuși, a intrat. Și eu odată cu ea, iar prima impresie a fost aceeași pentru toți: WOW! Nu numai pentru că înăuntru era răcoare ci și pentru că muzeul arată așa ca-n visele noastre
O VIZITĂ LA MUZEU de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349237_a_350566]
-
mângâieri. În aceasta se dovedește nemărginita dragoste și milostivirea Celui de Sus. El L-a trimis pe Unul-Născut Fiul Său să se facă asemenea nouă, să se nască într-un staul, să sufere prigoana, foamea, setea, să se lase prins, osândit, bătut, scuipat, încununat cu spini, pus între doi tâlhari, răstignit, numai ca, prin Jertfa lui Iisus, să ni se ierte păcatele și să revenim la comuniunea cu tatăl, noi, răzvrătiții, pătimașii, noi care bem fărădelegea ca apa. Ceea ce noi n-
Agenda2005-14-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283568_a_284897]
-
fărădelegi, să-și rabde cotropitorul Pe Nabucodonosor, cu-ai săi babilonieni Prin ei să vă luați pedeapsa ! da-n nici-un chip prin egipteni !" Pentru acest Cuvânt de Sus, poporu-a zis că-i "vânzător" Iar Ieremia-n deznădejde, cădea neâncrezător... A fos osândit la moarte : "Cel care a Proorocit Cuvinte împotriva Țării, să nu mai aibe de trăit ! Regele a pus pe foc cele ce Baruh a scris, La-ndemnul lui Ieremia, din ce DOMNUL lui i-A zis. I-au pus picioarele
SF.PROOROC IEREMIA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384550_a_385879]
-
Lupta stransă s-a dat între cei ce aveau Două săbii de foc ce urmau să mă taie. Nu știam de ce eu? De ce, ei mă doreau Altă Ana zidită-ntr-un cer...nu-n odaie... Mă zbăteam într-un trup osândit și inert Tremurând la răceala din coasă... De ce azi? mă-ntrebam căutand să mă iert Că o clip-am uitat să respir, că nu-mi pasă!? S-au privit ca doi corbi ce doreau să mă-nghită, Ca doi lupi
OSÂNDA MACULUI ROȘU de ANA PODARU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382944_a_384273]
-
nu voiam să mă-njunghie el, S-a retras într-un colț cu privirea-n pământ Iar cel bun a tăiat fără milă ce doare, N-am simțit, n-a durut, m-am lăsat dus de vânt Un mac roșu, osândit, cu petalele-n soare . M-am trezit la amiază de mână cu ei, Cu-acei îngeri cu aripi și nimburi, Mi-au zâmbit și-au zburat înapoi către zei, M-au lăsat pe altar cu o mie de gânduri... Referință
OSÂNDA MACULUI ROȘU de ANA PODARU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382944_a_384273]
-
Lupta strânsă s-a dat între cei ce aveau Două săbii de foc ce urmau să mă taie. Nu știam de ce eu? De ce, ei mă doreau Altă Ana zidită-ntr-un cer...nu-n odaie... Mă zbăteam într-un trup osândit și inert Tremurând la răceală din coasă... De ce azi? mă-ntrebam căutând să mă iert ... Citește mai mult Osânda Macului roșuAna PodaruPatru oameni au stat la căpătâiul meu,Adunați pe altarul unde eram jertfita,Doi mă priveau...se-ntrebau dacă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
vedeau răstignita,Lupta strânsă s-a dat între cei ce aveauDouă săbii de foc ce urmau să mă taie.Nu știam de ce eu? De ce, ei mă doreauAltă Ana zidită-ntr-un cer...nu-n odaie...Mă zbăteam într-un trup osândit și inertTremurând la răceală din coasă...De ce azi? mă-ntrebam căutând să mă iert... VII. SEVA VITELOR- DE- VIE, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017. Seva vitelor- de- vie Ana Podaru Alerg să beau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
în slujba Mossad sau CIA, ca și cum un om și-ar schimba serviciul de la primărie la prefectură, fără nicio mustrare de conștiință. Occidentalii i-au primit cu brațele deschise pe acești nomenclaturiști și securiști, cu mâinile pătate de sângele unui popor osândit, transformându-i și „prespălându-i” moral în dizidenți și anticomuniști de ocazie. Deși cu familia „ostracizată” în vile de lux și cu acces la magazine speciale, Vladimir Tismăneanu face liceul la nr. 24, viitorul „Jean Monet”, fiind coleg de clasă și
LUMEA SECRETĂ A NOMENCLATURII, ANALIZĂ DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363798_a_365127]
-
precis Cuvinte de ură nu-mi fac plăcere Pus-au împotriva mea cele rele Și ură în locul iubirii mele Cel păcătos și diavol în zăbrele Judecat și osândit fără stele Vreau să fie zilele lui puține Din judecată să iasă osândit Familia lor de moarte se ține Ca umbra ce se înclină m-am trecut Scoate-mă din acest destin negândit Doamne dă-mi credința Ta ce m-a născut PSALMUL 109 Învață ce-a zis Domnul Domnului meu „Șezi de-
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
care o făcusem, pentru a mă convinge că tot ceea ce trăisem era adevărat. Pe drumul spre schiturile românești Lacu și Prodromu recunoșteam locurile văzute de sus. Mirați au fost când i-am dus pe poteci abrupte la peștera celor veșnic osândiți, spunându-le povestea acelor corpuri supurente, pe care unii călugări nu o cunoșteau atât de detaliat ca mine. La peștera Sfântului Atanasie - cel care a întemeiat prima mânăstire pe Athos - am întâlnit un pustnic român cu care am putut să
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
avea lâncezeli neașteptate în fața unui firicel de iarbă, melancolii dulci și ceasuri de adâncă tristețe și durere pentru ceea ce se petrecuse. Nu‑i venea să creadă ochilor, cum El, care făcuse atâtea și atâtea minuni, s‑a lăsat prins, chinuit, osândit și răstignit. Deodată se simți năpădită de amintiri înduioșătoare din clipa întâlnirii cu Domnul. Tot trupul ei mângâiat de adieri și pătruns de miresmele primăverii se tulbura, ca sub semnul unei nevăzute și dulci chemări. Într‑o dimineață, în timp ce dormita
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
mal, De acolo, în viața mea, pe- un alt val O scară rulantă de clipe, În așteptare Aud inima poemului Orizontul e doar o eșarfă ANATOMIA UNEI BUCURII Clipele se ciocnesc puternic, Ca la biliard, Se împing într-o mecanică osândită În buzunarul timpului, bastard. Noaptea, pulsează, rană deschisă, Cresc mărăcinii tenebrelor, liniștea Își linge rănile domnișoară proscrisă Fugărită-n orice cotlon De lama tăioasă din umbra cuvintelor. Clipele ciocnite, fiecare în propriul buzunar, Sunt repede de-o mână nevăzută Aliniate
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
nostalgia nesfârșită - puteam fi tineri și eterni de făceam față la ispită ... (Eva plânge încetișor, Adam cade pe gânduri. Deși foarte nedumerit, Set crede că părinții lui aiurează, așa că nu-i mai întreabă nimic.) Scena 4 Glasul Domnului: Voi oameni osândiți de timp după edenica ratare, aveți acuma de luptat pentru a voastră înălțare. În lupta fără de răgaz cu rău-n inimi încuibat, veți arăta spre ce optați: Vecia sau canonul ne-ncetat! Eu v-am făcut și vă iubesc cu dragoste
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
amăgit de culte creștine, prădat și jefuit de boierimea calicească, trădat de ciocoime, manipulat de masonerii, amanetat de arendașii alogeni, vândut de proletari, donat de neoburghezia social-liberală, spulberat la răscruce de vânturi, prăbușit la porți străine și ferecate, târât și osândit permanent la sărăcie, boli, scuipări, pălmuiri, batjocoriri. Grație așadar, pseudo-aristocrației interesate de tron și avere, nu și de Țară, și a micimii înaltului cler ortodox în mare parte, grijuliu doar de el, nu și de Dumnezeu, Neamul nostru creștin din
BASARABIA-MIREASA MARTIRĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366108_a_367437]
-
din tine, dar azi am să te neg, în lumini și-n noapte, te scalzi în ispite, vieți pierdute-n patimi, clipe risipite. Doar o viață am și carnea de pe mine, sufletul ți-l dau, nimic nu-mi aparține, soartă osândită, o viață și-o moarte, lume blestemată, vrei să ai de toate... Voi iubi mereu și viața în tăcere, Doamne miluește-l, pe cel ce-astăzi piere! Noi suntem și iadul, mâine poate cerul, iartă-ne pe toți și sterge-ne
LUME BLESTEMATĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368964_a_370293]
-
noapte Poetul în cetate cerșește doar sclipirea Albastră că cicoarea-nflorită prin pășuni Dați-i secundă pură, să nu îi dați cununi De lauri ce-i apasă și sufletul și firea Poetul șterge praful istoriilor sacre Așterne catedrale pe drumul osîndit Să nu se risipească, nefiind nicicînd iubit De sufletele sparte, obtuze, reci și acre Și zice-se că iarbă a-ncărunțit deodată, A obosit să crească pe cruci în cimitir, Si scîrțîie obada pe drum sub coviltir Se-nvîrte roată vieții
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
noapte Poetul în cetate cerșește doar sclipirea Albastră că cicoarea-nflorită prin pășuni Dați-i secundă pură, să nu îi dați cununi De lauri ce-i apasă și sufletul și firea Poetul șterge praful istoriilor sacre Așterne catedrale pe drumul osîndit Să nu se risipească, nefiind nicicînd iubit De sufletele sparte, obtuze, reci și acre Și zice-se că iarbă a-ncărunțit deodată, A obosit să crească pe cruci în cimitir, Si scîrțîie obada pe drum sub coviltir Se-nvîrte roată vieții
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
noapte Poetul în cetate cerșește doar sclipirea Albastră că cicoarea-nflorită prin pășuni Dați-i secundă pură, să nu îi dați cununi De lauri ce-i apasă și sufletul și firea Poetul șterge praful istoriilor sacre Așterne catedrale pe drumul osîndit Să nu se risipească, nefiind nicicînd iubit De sufletele sparte, obtuze, reci și acre Și zice-se că iarbă a-ncărunțit deodată, A obosit să crească pe cruci în cimitir, Si scîrțîie obada pe drum sub coviltir Se-nvîrte roată vieții
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
semeție. Pietrele-n stele se prefăcură. Cu irizări blonde-aurii, Scăpărau sub pașii ei. Mă uitase: Atât de repede, Atât de neașteptat, Atât de dureros mie, Mă uitase. Cât de rândunică-mi fusese Inima- Și-acum O căram Icnind, Cum Atlas osândit A purtat veșnic pe umerii săi Bolta cerescă. Mersul În urma-i Îmi deveni greoi, Ezitant... Umerii-mi renunțaseră La fâșia de soare; Întreg trupul îl aflai- O nemernică boccea Luată de ape dușmănoase Și-mpinsă-n hăuri, În ticăloșie. ...Până nici pe
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
citești poemele însă, imaginea ți se conturează în minte, muzicalitatea versurilor te obsedează, asamblarea imaginii vizuale, poetice, cu muzica versurilor dă acea surprinzătoare forță de sugestie care îi caracterizează versul. Aș încheia cuvântul meu cu poezia Epigraf pentru o carte osândită: Tu, cititor, tăcut bucolic, Naiv și sobru om de munci,, Acestă carte s-o arunci, Cu tot desfrâu-i melancholic. De nu știi slova și vorbirea De la dibaciul mag Satan, Arunc-o! vei citi-o-n van Sau îmi vei
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
și cinstirea Sfintei Cruci (Icos 5). Sfânta Cuvioasă Parascheva ocrotește și izbăvește de boli, de spaimă și de pagube (Icos 6). Sfânta Cuvioasă Parascheva este mijlocitoarea celor ce au greșit, folositoarea celor asupriți, îndreptătoarea judecătorilor răi, scăparea celor judecați și osândiți, contenire a patimilor, nesprijinitoare a celor ce caută numai folosul lor, neizbândire a mijlocirilor celor vicleni, domolire a celor puternici, întărire a slăbănogilor, stârpitoare a răutăților, izvorâtoare a milostivirii (Icos 7). Sfânta Cuvioasă Parascheva este invocată prin rugăciuni și cântări
SFÂNTA PARASCHEVA CEA MULT FOLOSITOARE. IMPACTUL ŞI INFLUENŢA EI ÎN VIAŢA CEA EVLAVIOASĂ A CREŞTINULUI CONTEMPORAN ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353047_a_354376]
-
acel om a murit, dacă nu reacționează în vreun fel. Apoi, dacă totuși chinuitorii nu sunt siguri, aceștia împung toracele sau inima celui răstignit cu o lance. Dar, pentru ca suferințele celui de pe cruce să fie atenuate cumva, romanii dau celor osândiți înainte sau în timpul supliciului vin sau oțet amestecat cu fiere sau cu smirnă, care prin efectul lor asupra trupului suprimă cumva simțurile, deci și durerea, amestecul având darul acesta. Soldații au dat să bea acest amestec și învățătorului nostru Iisus
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
harnic este-nșelat. Plânge românul și tare se-ndoaie Sub taxele grele el tot se-ncovoaie. Bătrân, în lacrimi, lipsit de putere De foame și rău, moartea și-o cere. Viața întreagă din greu a muncit De-o mână de hoți acum osândit Apusul să-i fie, de ei, otrăvit... Sânge clocotește ca lava-n vulcan Lacrimi de jale pot umple-un ocean Când țara o văd vândută-n bucăți Pentru... arginți, în străinătăți. Oprește, Doamne, perfizii și hoții Țara, s-o calce
OPREŞTE, DOAMNE, PERFIZII ŞI HOŢII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354090_a_355419]