159 matches
-
la 800 nm; 2. O putere medie la ieșire mai mare de 30 W; 3. O rată de repetiție mai mare de 1 kHz; și 4. O lățime a impulsului mai mică de 100 ns; Notă: 6A205.c nu include oscilatorii monomod. d. "Laseri" cu bioxid de carbon în impulsuri, având toate caracteristicile următoare: 1. Operează la lungimi de unda între la 9.000 nm la 11.000 nm; 2. O rată de repetiție mai mare de 250 Hz; 3. O
EUR-Lex () [Corola-website/Law/170739_a_172068]
-
ul este unda formată la suprafața mărilor sau oceanelor prin mișcarea oscilatorie a apei, datorită vântului sau cutremurelor. Un val (sinonim talaz) este o ondulație a unei suprafețe întinse de apă (lac, mare, ocean), ca rezultat al mișcărilor de oscilație determinate de acțiunea vântului, de cutremure, de variația bruscă a presiunii atmosferice
Val () [Corola-website/Science/310511_a_311840]
-
Cum trebuia să arate acea femeie? Veronica a fost prima și singura femeie care l-a iubit pe Eminescu. Față de o fire atât de expansivă, temeinic ancorată În concret, ripostând cu măsuri adecvate la nedreptăți, jicniri, bârfe, Eminescu se simțea oscilatoriu, la polul celălalt. „Neavând curajul vieții, neavând o rază de senin În suflet, am Îndrăznit cu toate astea a te iubi, am pus dorința de a fi a mea peste orice considerații și peste orice cuvinte de cruțare aș fi
Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
septembrie 1944). După eliberare și până în anul 1968, Damiș a fost centrul comunei cu același nume (aparținând Raionului Aleșd, Regiunea Crisana), iar după reorganizarea administrativ-teritorială din 1968, devine sat component al comunei Bratca. Populația satului Damiș a cunoscut o evoluție oscilatorie în decursul timpului, ajungând de la 454 locuitori (la recensământul maghiar din anul 1869) la 680 în 2002. Alte valori înregistrate: La ultimul recensământ (2002), populația română a fost majoritară (678 locuitori, 2 declarându-se de naționalitate maghiară). În ceea ce privește religia, 566
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
e (nu neapărat cea a electronului) și care este mobilă sub acțiunea unei forțe elastice (proporțională cu distanța x la un centru fix: "F = -kx") și a unui câmp electromagnetic. Mișcarea este presupusă unidimensională și este - în absența altor interacții - oscilatorie ("armonică") împrejurul centrului fix. Ca urmare a acestei mișcări, rezonatorul emite radiație și deci pierde energie, dar câștigă în același timp energie de la câmpul electromagnetic înconjurător. Intereseaza atât stările de echilibru ale oscilatorului, in care mișcarea sa este periodică și
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
accelerată". O formulă scrisă în 1897 de către J.Larmor (Calculele lui Max Planck conduc la aceleași concluzii, dar sunt mai lungi) arată aceasta explicit: puterea radiată de o sarcină cu accelerația a este <br>formula 4 Drept consecință, dacă mișcarea este oscilatorie cu frecvența ν și amplitudinea A:<br>formula 5 puterea medie radiată este dată de formula lui Hertz (1886):<br>formula 6 unde U este energia oscilatorului :<br>formula 7 Efectul radiației asupra mișcării oscilatorului poate fi reprodus de o forță suplimentară "F
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
C în funcție de x(t),dx/dt și folosind expresiile lor în formula pentru dx/dt obținem ecuația căutată:<br>formula 15 Coeficienții ecuației sunt corecți până la ordinul ε. Pentru a stabili ordinele de mărime, presupunem că E(t) are o dependență oscilatorie ("armonică") de timp, cu frecvența ω: "E(t) = Eexp(iωt)". Poate fi găsită atunci o soluție particulară f(t) cu aceeași frecvență (calcule analoage se găsesc mai jos) și putem estima:<br>formula 16 Dacă e si m sunt valorile pentru
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
integrala lui E(ω) cu orice funcție f(ω),"lent" variabilă de ω, pentru orice interval Δω:<br>formula 36 Subliniem: relațiile (IC1)-(IC3) nu sunt în nici un fel „deduse”, ci sunt numai o expresie posibilă a ideii noastre de "incoerență". Oscilatorii liniari pe care îi considerăm nu își modifică poziția și orientarea în spațiu. Deoarece însă nu există nici o direcție preferențială in formularea problemei, e natural să presupunem că axele lor sunt orientate izotrop, astfel incât, la stabilirea echilibrului, radiația este
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
de orice fel și spunem într-un mod oarecum impropriu că o "consumăm", de fapt nu facem decât să asistam la trecerea (transformarea) energiei dintr-o forma în alta formă. De exemplu, energia potențială a unui pendul aflat în mișcare oscilatorie se transformă în energie cinetică, și invers. Legile conservării reprezintă noțiuni fundamentale ale fizicii, ale teoriei relativității și mecanicii cuantice. Variația energiei interne a unui sistem termodinamic, la trecerea lui dintr-o stare inițială dată, într-o stare finală dată
Legea conservării energiei () [Corola-website/Science/317235_a_318564]
-
5% prea mare. Prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost o perioadă de intense dezbateri pe tema naturii luminii, de undă sau particulă. Deși observarea petei lui Poisson în 1819 părea să fi rezolvat problema definitiv în favoarea teoriei oscilatorii a luminii a lui Fresnel, au continuat să apară diverse probleme au continuat să fie mai satisfăcător explicate de către teoria corpusculară a lui Newton. Arago sugerase în 1838 că o comparație diferențială între viteza luminii în aer față de apă ar
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
să apară diverse probleme au continuat să fie mai satisfăcător explicate de către teoria corpusculară a lui Newton. Arago sugerase în 1838 că o comparație diferențială între viteza luminii în aer față de apă ar servi la a dovedi sau infirma natura oscilatorie a luminii. În 1850, aflat în competiție cu Foucault pentru a realiza această demonstrație, Fizeau l-a contactat pe pentru a construi un aparat cu oglindă rotitoare în care el diviza o rază de lumină în două, trecând una dintre
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
o rază de lumină în două, trecând una dintre ele prin apă în timp ce cealaltă se deplasa prin prin aer. Întrecut de Foucault cu doar șapte săptămâni, el a confirmat faptul că viteza luminii era mai mare prin aer, validând teoria oscilatorie a luminii. În 1850 și în 1862, Léon Foucault a făcut determinări din ce în ce mai bune ale vitezei luminii, înlocuind roata dințată a lui Fizeau cu un instrument cu oglindă rotativă (Figura 2). Aparatul implică reflectarea luminii trecute printr-o fantă "S
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
aer. Newton explicase refracția ca o "forță de tracțiune" a mediului acționând asupra particulelor de lumină, ceea ce ar implica o creștere a vitezei luminii în mediu. După aceste rezultate, teoria corpusculară a luminii a fost temporar considerată depășită de teoria oscilatorie. Această stare de lucruri a durat până în 1905, cand Einstein a prezentat argumente euristice ce susțineau că, în diverse circumstanțe, cum ar fi atunci când se analizează efectul fotoelectric, lumina prezintă comportamente care sugerează că ar avea, totuși, și natură de
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
formării copilului, apoi a adolescentului, a rămas imuabilă ori câte straturi de existență și de cultură a primit peste. Ea poate reverbera În timp În funcție de starea individului, socială, profesională și de psihologia lui - normală, În parametrii caracterului stabilit, derutată, supravegheată, oscilatorie de către factori perturbatori ai conștientului etc. Ori Brâncuși a crescut Într-un spațiu al satului ancestral În care obiceiurile și credința se perpetuau din tată-n fiu, așa Încât memoria colectivă, pe diverse paliere ale menținerii ei, era drămuită În mod
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
al XIX-lea a fost stabilirea ecuațiilor lui Maxwell și previziunea derivată din ele asupra existenței undelor electromagnetice. Acestea au fost puse direct in evidență de Heinrich Hertz în 1886. Din ecuațiile lui Maxwell se poate deduce că o mișcare oscilatorie a unei sarcini electrice ("dipolul hertzian") generează radiație electromagnetică. Pentru micile oscilații armonice ale sarcinii, Hertz a arătat că puterea radiată este: unde "e" este sarcina oscilatorului, "l" este amplitudinea oscilațiilor, și se presupune că "λ » l" (lungimea de undă
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
T, astfel încât I este intensitatea radiației corpului negru la acea temperatură și frecvență. Ecuația (4.7) ne oferă atunci energia medie a oscilatorilor în echilibru cu ea, dacă cunoaștem funcția I(ν,T). În particular, din Fig.1 vedem că oscilatorii cu frecvențe proprii mari au o energie medie mică. (ii)Pe de altă parte, un oscilator armonic clasic este un sistem cu două grade de libertate, corespunzând energiei cinetice și celei potențiale:după principiul "echipartiției energiei pe grad de libertate
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
permite prinderea lubrifianților și preîntâmpină sudarea acestora. Profilul real al suprafeței unei piese poate fi măsurat și vizualizat prin diferite metode: cu palpatoare mecanice, metode optice sau optic tridimensionale. Neregularitățile apar datorită frecării tăișului piesei pe suprafața piesei, a mișcărilor oscilatorii a vârfului sculei sau ca urmare a vibrațiilor de frecvență înaltă a mașinii-unelte sau a sculei. Valoarea rugozității se determină prin calcularea unor parametri definiți prin standardul ISO 4287. Valoarea rugozității poate fi calculată fie pe un profil (linie) sau
Rugozitate () [Corola-website/Science/335060_a_336389]
-
fizicii macromoleculelor și a biologiei moleculare. A condus seminarul din Moscova de biofizică (1967-1991). A elaborat statistica conformațională a lanțurilor de polimeri, care a perimis estimarea pentru prima dată a dimensiunii și elasticității lanțurilor polimerice. Este autorul teoriei intensității spectrelor oscilatorii moleculare, a dezvoltat fizica statistică a polimerilor în baza teoriei de rotație - izomerice. A îndeplinit cercetări a proprietăților moleculelor, polimerilor și biopolimerilor.
Mihail Volkenștein () [Corola-website/Science/330222_a_331551]
-
încastrate a fost descris inițial de către Galileo în secolul al șaptesprezecelea(17-lea). Primii rulmenți cu tambur au fost inventați la jumătatea anilor 1740 de către orologeristul John Harrison pentru ceasornicul naval H3 al acestuia. Acesta folosește rulmentul pentru o miscare oscilatorie foarte limitată, dar Harrison a folosit un rulment asemănător într-un sens cu adevarat rotativ, într-un ceas regulator contemporan. Prima patentare înregistrată a rulmenților cu bilă a fost acordată lui Philip Vaughan, un inventator Britanic și de asemenea fierar
Rulment () [Corola-website/Science/304837_a_306166]
-
1961, doctorul Basov (împreună cu V.S. Zuev, P.G. Krinkov, V.S. Lctokhov et al.) au dus cercetările teoretice și experimentale în domeniul laserilor puternici. Au fost găsite modalități de a obține laseri cu pulsații scurte dar puternice. Natură apariției acestor pulsații în oscilatorii cuantici și propagarea lor în amplificatorii cuantici a fost investigată. Această muncă a rezultat în dezvoltarea unui laser de mare putere cu un singur puls (în anul 1968 împreună cu P.G. Krinkov, Yu.V Senatsky et al.) și laseri cu mai
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
descrie prin ecuațiile mișcărilor care formal sunt echivalente cu cele ale unui sistem de oscilatori armonici care interacționează între ei foarte slab. O aproximație primordială care se face în studiul sistemelor oscilante microscopice este aceea a neglijării oricărei interacții dintre oscilatorii individuali. Acest aspect, oarecum „denaturant” simplifică substanțial studiul sistemelor formate dintr-un număr mare de oscilatori, fiind echivalent din punct de vedere analitic cu studiul sistemului de oscilatori complet independenți. Studiul unui asemenea sistem este relativ simplu deoarece fiecare oscilator
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
aplicații importante în matematică, fizică, optică, inginerie electrică, automatică, prelucrarea semnalelor și teoria probabilităților. În matematică, este folosită la rezolvarea ecuațiilor diferențiale și integrale. În fizică, este folosită la analiza sistemelor liniare invariante în timp, cum ar fi circuitele electrice, oscilatorii armonici, dispozitive optice și sistemele mecanice. Transformata Laplace a unei funcții "f"("t"), definită pentru toate numerele reale "t" ≥ 0, este o funcție "F"("s"), definită prin expresia: Limita inferioară 0 este o notație prescurtată care înseamnă Parametrul "s" este
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
dacă se acceptă caracterul moleculară al materiei, legile forțelor de atracție capilare pot fi asimilate cu legile lui Newton (ale forțelor de gravitație). În 1816, Laplace a dat prima explicație științifică a motivului pentru care teoria lui Newton a mișcărilor oscilatorii furnizează o valoare imprecisă a vitezei sunetului: viteza reală este mai mare decât cea calculată de Newton, din cauza căldurii dezvoltate prin comprimarea aerului, care crește elasticitatea și, implicit, viteza sunetului transmis. Spre deosebire de alți matematicieni, Laplace nu considera că matematica ar
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
energie și de efectele secundare BEMP, când se manifestă un mecanism de rezonanță pulstonică bazat pe fenomenul fizic al modulării, al interferenței, al interacțiunii coerente, atunci se instituie și echivalența (aceeași unitate de măsură: 1Bz, pulstonul, prima valabilă pentru dimensiunea oscilatorie după, cum am precizat, iar a doua pentru dimensiunea corpusculară) între cele două componente structurale (informație/energie), pe care existența lumii vii/spirituale își întemeiază prezența atât în domeniul senzorial, cât și extrasenzorial. Esențială devine astfel evidențierea (un model posibil
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
care se mișcă, rămâne în vecinătatea unei poziții, sau se deplasează dintr-o poziție în alta. Mișcarea unui corp, care se repetă la intervale egale de timp și care se face simetric față de o poziție de repaus, se numește mișcare oscilatorie, iar corpul respectiv se numește oscilator. Exemple de oscilatori: pendulul gravitațional; corpul suspendat de un resort (pendul elastic); lamela elastică fixată la unul din capete (pendulul cu arc lamelar): coloana de apă dintr-un tub în formă de U: coarda
OSCILAȚII MECANICE by AURORA AGHEORGHIESEI () [Corola-publishinghouse/Science/344_a_618]