1,187 matches
-
noi creștinii ortodocși români și nu numai, am petrecut joi - 1 Septembrie - în Catedrala Mitropolitană din Sibiu și apoi, vineri 2 Septembrie anul 2005 - la Mănăstirea Sfântul Constantin Brâncoveanu din Localitatea Sâmbăta de Sus - Județul Brașov - acolo unde vor aștepta osemintele sale pământești până la obșteasca înviere, pe unul dintre cei mai mari cărturari, teologi, ierarhi și ctitori de cuget, spiritualitate și simțire românească ai veacului al XX - lea, cu o largă deschidere și recunoaștere internațională!... Născut la 17 Noiembrie anul 1926
Semnal editorial şi Publicistic – Nicholas Buda şi Anastasia (Ana) Buda, Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului, [Corola-blog/BlogPost/94341_a_95633]
-
absentă, îi era cu adevărat foame, săraca. Adică de ce săraca? O idioată, n-are decît să crape. Dacă murea intoxicată cu pește era și ăsta un subiect, măcar de pagina trei. Simțind că e privită fix, tipa ridică privirea din osemintele piscicole, dar nu avu curaj să întrebe nimic. Ministrul înghiți în sec și o invită la dans. Ea se uită cu regret spre pește și se strădui să zîmbească fascinant. El se ridică, vioi ca un semafor, se îndreptă bine
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
praful oaselor ies, îmi așez umbra Peste o altă carne. Fiți ploaie fericirii Acum făcută viață oricui mă atinge Cu respirația și salivează lacom. * în vindecare sunt Și vindecări mă înconjoară. Din tot ceea ce am trăit ca moarte Chiar și osemintele mele adunate în urne De mii de ani se arată sub sabie și aromă Duse pe scuturi de duhurile celor vii. Ține-mă bine în brațe - îi spuneam mereu mamei Când abia învățasem să merg - Țineți-mă bine în brațe
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
iar Bariț, aflat la Viena, trimite o telegramă de condoleanțe familiei îndoliate. Profesorii blăjeni vor lua, la puțină vreme după moartea poetului, inițiativa deschiderii unei liste de subscripție publică pentru ridicarea unui monument închinat lui Andrei Mureșanu. În 1882, când osemintele poetului sunt reînhumate în cimitirul din Groaveri, brașovenii au ridicat poetului o impunătoare piatră funebră.
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
le dea pesedeilor prilejul de-a se îmbăia erotic în valurile de mulțimi, salvarea acestor monumente originale n-are absolut nici un sorți de izbândă. Să fim, însă, optimiști. Poate că vreun iubitor de cultură străin se va oferi să dezhumeze osemintele poetului alungat a doua oară din istorie și le va depune într-un loc demn de uriașa lui personalitate. Poate fi chiar vreun turc cu inimă milostivă și, cine știe, sabia de cuvinte a lui Blaga va odihni cândva lângă
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
meditată și, deopotrivă, al căror aspect meditat pare spontan. Acestui proces de elaborare "inspirată" îi datorăm o remarcabilă recoltă de imagini baroce: "Puțini rămîn; oh, ambalajul mixt/ Dintre culoare și răsunet/ Sub vîlvătaia serilor petunii/ Ce zac în saci de oseminte-aici!// Glazura cimitirelor de funii/ Căzute noaptea înapoi pe lună/ Subt ploi unde se oxidează sunetul/ Pe buza cloptoelor căzute în furtună!" (Petunii). Expresia somptuos contorsionată ajunge la astfel de figuri în care zvîcnește o vitalitate captivă precum o pasăre
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
cultural din 19-25 octombrie revine la Scandalul Catedralei Mîntuirii Neamului. Și bine face. Cronicarului începe să i se limpezească încăpățînarea ierarhilor B.O.R. de a clădi Catedrala pe locul Monumentului de veci al eroilor comunismului românesc (de unde cenușa sau osemintele le-au fost între timp mutate). Capul B.O.R. este singurul cap important care n-a căzut după Revoluție. Prea Fericitul garantează continuitatea dintre cele două Românii. Și unde, dacă nu pe rămășițele celei comuniste, putea visa să edifice
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
atît de răspîndite în mediul "sarabandei valahe". Perspectiva se pierde în zările stenice ale psihologiei comunitare: "Simt nevoia să am rădăcinile natale sub picioare, iarba, chiar nămoalele, pe tălpi, să ascult murmurul apei, șuieratul vîntului în plopi, nuci și arini. Osemintele mele vor zace, acolo, alături de înaintași. Am avut senzația veșniciei și ceea ce numesc filosofii - cu un termen impropriu - a organicității". în numele acestei "organicități" dezacordurile sînt însă tăioase, implacabile. Odată constatate dereglările comportamentale, malformațiile morale, ele sînt urmărite cu o pană
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
dezvăluit tulburătoarea țară-a-nimănui, sau zona crepusculară dintre permis și interzis, dintre legitim și excentric, dintre normal și bizar. Și această lecție mi-a rămas de atunci permanent în minte. Cînd am descoperit dragostea, nu mai eram un ageamiu." Amos Oz. Osemintele tatălui Chipuri, amintiri, relatări cvasi-autobiografice, culturi diferite, același tip de emoție. Traducerea lui Alice Georgescu din Urvashi Butalia ne introduce tot în imaginea pregnantă a tatălui, a unui alt tip de inițiere, de ritual, de strădanii de a depăși prejudecăți
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
necunoscuți (critici gălăgioși ai regimului, "tineri nesupuși ca atîția alții, unii care nu mai aflaseră gustul grețos al domesticirii, al blazării, chiar al trădării", cine știe...) au fost trimiși "la odihnă" într-o stațiune cu atare specific. Așa se pare. Osemintele lor, descoperite din greșeală prin anii '90 și ceva de un copil care căuta rîme pe lîngă castrul roman, atracția orășelului, fac repede senzație. În cîrligele vii, bune pentru dat la mreană, se prind, unii după alții, polițiști, magistrați militari
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
ea însăși de împrumut, scrie (de fapt trăiește) o carte a patimilor, și întru pomenirea morților pe care nu-i cunoaște. Inițiala numelui său, o, tot apare în cafeaua tantei Paulina. Despre el scriu ziarele cînd se duce să "dezlege" osemintele dintre ruine. Este un profet, dar a ajuns prea tîrziu, cînd degetelor Treimii, ridicate a binecuvîntare, li s-a pus deja împotrivă degetul mic și ciuntit. În degetul mic, care-și ia numele latinesc de la obiceiul străbunilor de-a-și desfunda
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
miturilor, sentimentul crepuscular par vagi ecouri din poezia lui Blaga. George Meniuc luptă dramatic cu o tendință melancolică, străduindu-se să țină partea vieții, a energiei și a tradiției, în poeme ca Vlagă, Copilăria-mi verde, Muzeu, Hălăduire, Fântânile trecutului, Oseminte, Unire etc. Răzvrătit împotriva depresiei și a "non-eului bizar", înstrăinat, poetul apelează la resursele copilăriei și ale originilor (casa, plaiul natal și "singurătatea Ierbii"), pentru a înlătura lașitatea unei sinucideri: "Mâna nu m-ascultă, răzvrătită/ Să-mi reteze gâtul cu
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
cuvinte). În alternanță (în concurență!) cu momentele de iluminare prin depășirea constrîngerii telurice, se înscriu cele ale unei damnări ce pare a rezulta chiar dintr-o accepție demonică a transcendenței. Izbăvirea și damnarea se împletesc într-un chip inextricabil. Mormintele, osemintele îngerilor ce semnifică altceva decît contradicția internă a spiritului, impasul acestuia prin sine însuși? “Printre imponderabile/ morminte de îngeri/ așa căzurăm/ în neîndurarea timpului” (Vămile cuvîntului). În loc de-a semnifica, precum la Rilke, stadiul superior al transfigurării întru duh, prefacerea
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
au adunat toți morții straturi-straturi perfectul mecanism tot mai des o ia razna din ce în ce mai greu pășesc desișul de cruci sporește-n mine se întinde ca o celulă rea dar cine oare cine mă poartă-n trup pe mine cimitir fără oseminte de-o bună bucată de vreme nu îmi mai vine să strig nu mi-e foame nu mi-e sete nu mai am datorii la vecini prieteni compania de telefoane electricitate cablu bibliotecă n-am mai primit amenzi nu mi-
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
cel mai mult. Mi-a recitat-o în seara aceea. Ascultă, Rica: "Iubirea noastră a murit aici Tu frunză cazi, tu creangă te ridici..." Interlocutoarea mea, aproape octogenară, cu o voce tremurândă îmi spune cu emoție în glas întreaga poezie Oseminte pierdute, făcând precizarea că o știe de la Mircea: i-a recitat-o de câteva ori. în Albumul Eliade am reprodus (la pagina 119) facsimilul dedicației de pe pagina de gardă a romanului Maitreyi: "D-lui Tudor Arghezi cu bucuria că ar
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
scrumească totul, iar din scrum Să refacă pruncul matusalemic În carnea mea și în a voastră. Voi, cei din paradis, nu vă supărați Pe cei ce vor să-și fie din nou trup, Ce printr-o simplă mângâiere Ies din oseminte și devin mângâiere. * Deodată un nor zăvorăște întreaga viziune. Din el crește crinul sie însuși boltă. Încă îmi ești nevăzută, minune, Virginitate, a mântuirii escortă. Te pleci peste lume încătușată De gândul ce pentru spirit s-a născut. - Curăță de pe
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
scutește să citez originalul.) Versiunea recentă exaltă zborul vulturului bicefal și fîlfîirea steagului alb-albastru-roșu. Celebrarea unor simboluiri ale Rusiei imperiale pe o melodie a erei sovietice - iată o sinteză stranie, dar elocventă, pe marginea căreia s-ar putea glosa îndelung. Osemintele lui Nicolae al II-lea, asasinat de bolșevici, au fost reînhumate la Sankt Petersburg, dar mumia lui Lenin n-a părăsit mausoleul din Piața Roșie. Ceea ce puțini mai știu astăzi este că melodia compusă de A. V. Alexandrov fusese, pînă
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
minut, Nicolae Bălcescu - departe de lume, departe de cei dragi, de ai săi, de prieteni, de țara și poporul pe care le-a iubit cu ardență a fost aruncat în groapa comună a săracilor, fapt ce a făcut ca niciodată osemintele sale să nu poată fi aduse în patrie și să li se dea cinstirea ce li se cuvine. Moartea lui a fost înregistrată în Giornale Officiale di Sicilia, cât se poate de lapidar: Nicolo Balcescu, d'ignoti di anni 31
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
s-au obișnuit s-o asocieze cu Cambodgia. Eram încă impresionat de ce văzusem la S-21 și simțeam nevoia să petrec niște timp singur, așa că am părăsit grupul și m-am plimbat o vreme pe digurile de pământ care feresc osemintele din gropile comune de indundațiile sezoniere. Nu știu cum am ajuns în fața acestui arbore, despre care citisem, dar pe care cu siguranta nu-mi doream să ajung să-l văd aievea. O placă de lemn bătută într-un cui îi spune povestea
Vedere din Cambodgia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82407_a_83732]
-
cu Brigach, la ieșirea din orașul Donaueschingen, și mai departe, câteva sute de kilometri, Dunărea se Înfățișează lumii ca singurul fluviu european ce curge de la vest la est, croindu-și drum pe un pământ sacru, Încărcat, timp de milenii, cu osemintele strămoșilor tuturor țărilor pe care le scaldă. De la rimele lui Hesiod și până la „Romantica” lui Strauss, de la referirile istoricului și etnografului grec Strabon din Amaseia la poetul roman Publius Vergilius Maro, peste Dunăre se Înalță un nimb de artă, un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
anul 1502 și de atunci a devenit “Colonie Portugheză” Fortul Kochior este făcut de portughezi și lângă el se află “kilometrul 0” al orașului. Aici se află și biserica Sfanțul Francisc, în care este înmormântat marele explorator Vasco da Gamă, osemintele fiind strămutate în Portugalia în anul 1538. Pe langă vizită noastră, neconsemnată încă, Biserica Sf. Francisc a fost vizitată de către majestatea Să Regina Elisabeta a II-a a Angliei pe data de 17 oct. 1997, de data asta însă consemnata
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nenorocesc oameni - fie că sunt evrei sau nu - își bat joc de lume, ne sfidează pe toți." Și mai grav, ei sunt însetați de sânge, săvârșind crime abominabile. Iată, spre pildă, asasinatele de la Jilava: Legionari care lucrau la dezgroparea "sfintelor oseminte ale Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor au pătruns în închisoare și au ucis 72 de persoane, foști miniștri și demnitari din trecut." Vestea a produs consternare în tot orașul. Oamenii "par înspăimântați și buimăciți, ca și cum o mare primejdie i-ar amenința
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
anul 1502 și de atunci a devenit “Colonie Portugheză” Fortul Kochior este făcut de portughezi și lângă el se află “kilometrul 0” al orașului. Aici se află și biserica Sfanțul Francisc, în care este înmormântat marele explorator Vasco da Gamă, osemintele fiind strămutate în Portugalia în anul 1538. Pe langă vizită noastră, neconsemnată încă, Biserica Sf. Francisc a fost vizitată de către majestatea Să Regina Elisabeta a II-a a Angliei pe data de 17 oct. 1997, de data asta însă consemnata
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Mănăstirea Putna este una dintre cele mai de seamă ctitorii ale lui Ștefan cel Mare, ridicată între 1466-1469 pe vatra unei sihăstrii mult mai vechi. În biserică se află mormintele familiei ctitorului, iar sub un baldachin de marmură se află osemintele Sf. Ștefan cel Mare. Centru cultural renumit prin copiștii și miniaturiștii săi, astăzi mănăstirea păstrează în muzeul său monastic diverse piese rămase de la ctitor: icoane, manuscrise, broderii etc. Anul viitor, în data de 2 iulie, se împlinesc 500 de ani
Agenda2003-38-03-turism () [Corola-journal/Journalistic/281498_a_282827]
-
sau Antiohia sunt toate martore ale trecerii sale în pelerinaj, ale binefacerilor și minunilor sale. Fostul prinț de Rascia, monahul de pe muntele Athos și arhiepiscopul de Serbia se săvârșește din viață la Târnovo, capitala țaratului bulgar. Vladislav, regele Serbiei, readuce osemintele lui Rastko Nemania în țară, minunile sporind chiar și după moartea sfântului. Probabil că Serbia este singura țară din lume în care cea mai importantă zi reprezintă în fapt o comemorare: înfrângerea din 1389, în bătălia de la Câmpia Mierlei (Kosovopolje
Agenda2004-4-04-a () [Corola-journal/Journalistic/281970_a_283299]