1,318 matches
-
omologat ca atare, în vreme ce personajele celelalte nu, deși toate prezintă semne incontestabile de maladii psihice. Fiind cel mai vizibil țicnit din roman, promotorul Ťmodelului uman finitť este de aceea și cel mai inofensiv, raza lui de acțiune nu depășește incinta ospiciului în care este închis. Nu acesta este și cazul celorlalte personaje, acestea se află Ťîn libertateť, iar comportamentul lor perturbat se înscrie în Ťnormalitateať unei lumi ea însăși perturbată. Și aici există certe diferențe de vizibilitate a psihopatiilor, dar acestea
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
un anumit orizont de așteptare. Așa este și cel al piesei de teatru Cine a câștigat războiul mondial al religiilor?, sincronă cu disputele, atentatele și războaiele sângeroase ce transgresează ideologia. Dat fiind că întreaga acțiune se petrece, aici, într-un ospiciu, analogia e destul de limpede. Lumea întreagă este o uriașă casă de nebuni, limbajul și comportamentul actanților fiind ieșite din matcă, deraiate, delirante. înfruntarea violentă a dumnezeilor arată că, de fapt, nu mai există Dumnezeu, și nici cenzura transcendentă (în accepția
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
Sabina Chisinevski Macii bătrâneții. Sade la ospiciu La 27 aprilie 1803, ministrul Poliției, Fouché, îl trimite pe Donatien Alphonse François de Sade la ospiciul din Charenton, unde erau vegheați sau, mai precis, supravegheați, atât bolnavii mintali, cât și oamenii socotiți de stăpânire periculoși. Cel care fusese cunoscut
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
Sabina Chisinevski Macii bătrâneții. Sade la ospiciu La 27 aprilie 1803, ministrul Poliției, Fouché, îl trimite pe Donatien Alphonse François de Sade la ospiciul din Charenton, unde erau vegheați sau, mai precis, supravegheați, atât bolnavii mintali, cât și oamenii socotiți de stăpânire periculoși. Cel care fusese cunoscut ca marchizul de Sade, devenit, după moartea tatălui său, conte, avea aproape 63 de ani. Va rămâne
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
după moartea tatălui său, conte, avea aproape 63 de ani. Va rămâne la Charenton până la sfârșitul vieții. Moare în somn, pe 2 decembrie 1814, la 74 de ani, dintre care peste 28 îi petrecuse închis în diverse fortărețe, pușcării și ospicii. Le frecventase din tinerețe și până la bătrânețe: la 23 de ani, la 28, la 31, la 32, la 37, la 44, la 50, la 53, și, încontinuu, după 60 de ani. Această ultimă parte a vieții lui, de la ospiciul Charenton
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
și ospicii. Le frecventase din tinerețe și până la bătrânețe: la 23 de ani, la 28, la 31, la 32, la 37, la 44, la 50, la 53, și, încontinuu, după 60 de ani. Această ultimă parte a vieții lui, de la ospiciul Charenton, a fost reconstituită cu seriozitate documentară, fler creator și poezie de către o romancieră, Anne Parlange, și un casier general, autorul unui studiu despre Regulile contabilității publice. Romanul lor, Macii bătrâneții. Sade la ospiciu, în curs de apariție la Editura
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
ultimă parte a vieții lui, de la ospiciul Charenton, a fost reconstituită cu seriozitate documentară, fler creator și poezie de către o romancieră, Anne Parlange, și un casier general, autorul unui studiu despre Regulile contabilității publice. Romanul lor, Macii bătrâneții. Sade la ospiciu, în curs de apariție la Editura Humanitas (,Cartea de pe noptieră"), conține un singur personaj inventat, nu întâmplător contabilul ospiciului, martor și grefier al vieții lui Sade, de felul lui Serenus Zeitblom din Doktor Faustus de Th. Mann. Celălalt narator este
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
o romancieră, Anne Parlange, și un casier general, autorul unui studiu despre Regulile contabilității publice. Romanul lor, Macii bătrâneții. Sade la ospiciu, în curs de apariție la Editura Humanitas (,Cartea de pe noptieră"), conține un singur personaj inventat, nu întâmplător contabilul ospiciului, martor și grefier al vieții lui Sade, de felul lui Serenus Zeitblom din Doktor Faustus de Th. Mann. Celălalt narator este Sade însuși, încă seducător și lacom să scrie, prezentat verosimil, cu multă culoare și neașteptată gingășie. Directorul ospiciului, Dl.
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
contabilul ospiciului, martor și grefier al vieții lui Sade, de felul lui Serenus Zeitblom din Doktor Faustus de Th. Mann. Celălalt narator este Sade însuși, încă seducător și lacom să scrie, prezentat verosimil, cu multă culoare și neașteptată gingășie. Directorul ospiciului, Dl. de Coulmiers, doctorii, ultima amantă a lui Sade sunt personaje care au existat și în realitate. Mottoul este dintr-un roman al eroului principal: "O, cât de frumoasă poate fi natura coruptă, cu toate frivolitățile ei, și cum mai
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
aș avea să le ascund. Justine și Juliette continuă să se tipărească la Paris, știu bine. Justine se vinde cu trei sute de franci. Vânzarea a zece exemplare ar fi de ajuns pentru plata pensiunii mele pe un an la acest ospiciu, dar nu voi vedea niciodată culoarea acestor bani. Până și de ei am fost deposedat. Mi-au fost luate viața și tinerețea, dar nu a fost de ajuns. Trebuia să fiu prădat și de rodul muncii mele. Când mica mea
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
pământ chiparoșii, mistralul nebun și dezlănțuit care-mi mângâia obrajii, și pe el l-am pierdut pentru totdeauna. Am ezitat îndelung dacă să țin sau nu acest jurnal. Meseria mea este să calculez, nu să scriu. Sunt economul adjunct al ospiciului de la Charenton. Dar sufletul îmi este cuprins de o asemenea tulburare, încât mă simt obligat să consemnez evenimentele ciudate al căror martor se întâmplă să fiu. Mi-e teamă că îmi voi pierde mințile dacă nu o fac. Degeaba încerc
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
a doua erau hoți ca niște coțofene. Vinul era îndoit, laptele botezat, fructele stricate. Lunar, de la spălătorie se întorceau mai puține rufe decât plecaseră. Am pus ordine în toate astea. Am instalat o spălătorie pe malul Marnei, care curge în spatele ospiciului. Când am sosit aici, bietele spălătorese munceau în genunchi. Acum au hârdaie adăpostite, pot să mînuiască bătătorul stând în picioare. Rufele sunt în prealabil puse la fiert într-un cazan mare din fontă neagră, cu leșie. Apoi sunt frecate cu
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
din fontă neagră, cu leșie. Apoi sunt frecate cu săpun, pe care fabricile de ulei din Marsilia ni-l trimit cu șlepul, după care sunt bătute și clătite cu multă apă. Am cultivat imensul teren de pe culmea colinei din spatele clădirilor ospiciului. Am plantat spaliere cu peri și viță-de-vie, meri, cireși și corcoduși. Avem legume din plin. Unii dintre bolnavii melancolici au o adevărată pasiune pentru grădinărit, care le calmează spiritul deranjat. Furioșii nici nu intră în discuție. Unul dintre călugării de la
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
nu-i de competența lui, zice, să știe cine o susține. Și apoi mai există el. Când a sosit, acum multă vreme, căzuse o mare cantitate de zăpadă, cu toate că eram în aprilie. Caii de la trăsura care l-a adus de la ospiciul din Bicętre, o simplă berlină acoperită, erau lac de sudoare. A trebuit să-i frecționăm toată seara, de teamă să nu moară. Era un bărbat trecut bine de șaizeci de ani, extrem de corpolent, cu trăsăturile buhăite, dar încă fine. Părul
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
adânc. Mi-am luat la revedere, nu înainte de a-i fi spus noului nostru pensionar că va fi primit a doua zi de domnul de Coulmiers, și m-am întors acasă, în locuința pe care o ocup, în stânga intrării în ospiciu, la doi pași de apa care curge, neîncetat, spre ocean. Domnul de Sade e conte, am aflat imediat din gura domnului de Coulmiers. Nu este un "celest", ca ceilalți. Este înregistrat aici ca "bolnav de poliție". Pentru cei ce nu
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
este nebun. Domnul de Coulmiers ne-a mărturisit aceste lucruri punându-ne să jurăm că vom păstra secretul, părintelui Dumoustier și mie, în timp ce mergeam să inspectăm lucrările la "castelul femeilor". Am zis deja? De când am sosit, pe 22 septembrie 1797, ospiciul a fost în permanență un șantier. La început a trebuit să reparăm clădirile care erau într-o stare jalnică. De fapt, e o poveste lungă, pe care nu e cazul să o spun acum. Încă mai aflu în fiecare zi
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
deșertăciune și mai mare. 1071. Numai somnul îți poate spune că mai există și vise reale. 1072. Rămâi în afara lumii și nu o lua în seamă dacă nu vrei să devii la fel de nebun că și ea. 1073. Lumea este un ospiciu unde fiecare nebun își impune normă să de normalitate. 1074. Bisericile sunt simbolul absurd al umilinței. 1075. Omul trebuie să-și caute neapărat un mântuitor fie el luat și la preț de specula, după câte păcate se săvârșesc zilnic. 1076
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și imaginea ei refăcută, pentru a ajunge la sensul primar al întâmplărilor. Atenția e distributivă, iar mișcarea obiectivului, circulară, panoramând o realitate ieșită din cămașa de forță a comunismului. Dacă lumea românească pare - și este - după 1989 scăpată dintr-un ospiciu-închisoare, atunci ea și-a găsit în Andrei Pleșu observatorul și comentatorul ideal. Pe versantul celălalt, al discursului incendiar în descendență eminesciană, excelează Cristian Tudor Popescu. Aici, într-o zonă de răcoare, bonomie și ironie caustică, e la mare preț
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
deșertăciune și mai mare. 1071. Numai somnul îți poate spune că mai există și vise reale. 1072. Rămâi în afara lumii și nu o lua în seamă dacă nu vrei să devii la fel de nebun că și ea. 1073. Lumea este un ospiciu unde fiecare nebun își impune normă să de normalitate. 1074. Bisericile sunt simbolul absurd al umilinței. 1075. Omul trebuie să-și caute neapărat un mântuitor fie el luat și la preț de specula, după câte păcate se săvârșesc zilnic. 1076
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
leopard;/ Să nu-mi mai fie, vai, atîta frică/ De cazematele de crini ce-n mine ard.// Să pot, atunci, s-aud cum rod că gerul/ Moliile cărți de rugăciuni;/ Și în cămașă forței să văd fierul/ Legat într-un ospiciu de nebuni" - Slavă glonțului), autorul ajunge, prin decantare, la o incantație a inefabilului: "Pasărea ce-mi cîntă, cîntă/ Nu-i nici drac și nu-i nici sfîntă.// N-are-n glas oțet, nici miere/ Nu-i bărbat și nici muiere.// Nu își
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
o farsă, nu un semn de discernămînt, cîtă vreme "un lucru nu poate fi relativ decît în raport cu altceva... Care altceva trebuie să fie absolut pentru ca acel lucru să fie într-adevăr relativ..." Numai că David își perorează convingerea într-un ospiciu de nebuni, unde a ajuns prin refuzul său de a accepta să-și joace în continuare rolul în marea comedie socială. Imposibilitatea de a (se) comunica, nevoia de a înțelege și de a fi înțeles care nu naște decît iluzie
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
lui Polichinelle transformîndu-se în șapte marionete ce simulează, după paravanul tradițional, un act sexual. Secretul lor? Secretul Marchizului! Atmosfera de pe scenă se încarcă de un soi de transă pe care o traversează personajele. Grota poate fi un salon straniu de ospiciu, în care fiecare își poartă incoerența, tăcerea, depresiile. Lucruri ilogice sparg curgerea oarecum logică a poveștii sadice. Senzația de teluric, de grotesc, de vis, de plonjare în fantastic, de magie și tenebre, de serenitate, de diurn și nocturn într-un
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
toți alcoolicii și vagabonzii, toți declasații." Despre acest episod vorbește Galin, despre modalitatea comunistă cunoscută de a farda realitatea, de a machia o imagine ce-ar risca să pară șifonată. Așadar, într-o baracă ciudată și sordidă, în apropierea unui Ospiciu sînt nevoiți să trăiască marginalizații: frumuseți de mîna a doua sau a treia alături de nebuni cu acte în regulă. N-a durat decît o vară. O vară fierbinte, aiuritoare și, de ce nu, traumatizantă. Regizorul Gelu Colceag revine la Teatrul Odeon
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
totum, un fel de rezoneur al unei demențe pe măsura - sau mai - a piesei. Corul călugărițelor și cel al pacienților, neexistent în piesa lui Stanislaw Witkiewicz, este o multiplicare a protagoniștilor - Walpurg și sora Anna și, implicit, a nebuniei din ospiciul . Subtitlul piesei, Nu există rău care să nu se preschimbe într-un rău și mai mare, își aruncă cumva o umbră asupra montării în sensul că tot ce nu funcționează, este forțat, gratuit și supralicitat pe parcursul derulării, se însumează în
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
este forțat, gratuit și supralicitat pe parcursul derulării, se însumează în finalul superkitchos, bine asezonat cu focuri de artificii. Dacă vrem să găsim sensuri și explicații metaforice, o putem face (dar nu știu exact la ce bun): nebunia este ubicuă, în ospiciu sau pe stradă, la fel ca și desfrînarea; cine este mai nebun? cel "declarat", spitalizat, supus experiențelor prețioase sau cel "nedeclarat", care bîntuie liber printre noi? sau poate noi cu toții? (Witkiewicz dedică piesa "tuturor nebunilor lumii (y compris) celor de pe
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]