39 matches
-
la ideea absurdă a stagnării, la imposibilitatea evoluției, a inițierii de noi activități/jocuri de limbaj. Wittgenstein ne oferă soluția Învățării regulilor jocului jucând: „make up the rules as we go along” ; mijloacele, În acest caz, ar putea fi „Învățarea ostensivă” <ref id=”49”>Ibid., p. 94 referință </ref> sau negocierea semnificației unor semne lingvistice prin explicare. Foarte multe activități umane se suprapun, mai mult sau mai puțin; În consecință, delimitarea sferei jocurilor de limbaj este greu de făcut. Atunci când semnificația
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Strawson a fost printre primii care a afirmat că, pentru a fi autentică, comunicarea trebuie să fie deschisă/ 197 transparentă <ref id=”112”>Ibid., p. 52 referință </ref>). Sperber și Wilson susțin că „Pentru a reuși, un act de comunicare ostensivă trebuie să atragă atenția destinatarului. În acest sens, un act de ostensiune Înseamnă a solicita atenția acestuia”<ref id=”113”>Ibid., p. 234 referință </ref>. Aceste două elemente constituie temelia pe care s-a construit teoria pertinenței: 1) recuperarea semnificației
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de informație către acest anumit destinatar a fost făcută intenționat. În alți termeni, locutorul produce, face evidente interlocutorului, două tipuri de intenții: o intenție informativă și o intenție comunicativă. Acest tip de comunicare, privit din perspectiva comunicatorului, este numit comunicare ostensivă. Emițătorul vrea nu numai ca receptorul să intre În posesia informației de bază pe care el, emițătorul, a transmis-o, ci dorește, În același timp, ca receptorul să-și dea seama că această informație i-a fost transmisă În mod
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
următoarele principii pe care le-au așezat la temelia producerii/interpretării unui enunț: * Principiul cognitiv al pertinenței: Sistemul cognitiv uman are tendința permanentă de maximizare a pertinenței <ref id="125”>Ibid., p. 6referință </ref> * Principiul comunicativ al pertinenței: Orice stimul ostensiv vehiculează o prezumție a propriei sale pertinențe optimale <ref id=”126”>Ibid., p. 8 referință </ref> (originea acestui principiu pare să se afle În observația extrem de importantă pe care Grice o face În William James Lectures: ”actul Însuși de comunicare
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
observația extrem de importantă pe care Grice o face În William James Lectures: ”actul Însuși de comunicare suscită așteptări pe care ulterior le exploatează”<ref id=”127”>Apud Sperber și Wilson 1989, p.63 referință </ref> ) * Principiul pertinenței optimale: Un stimul ostensiv este optim pertinent pentru un receptor dacă și numai dacă: o este suficient de pertinent pentru a merita efortul de prelucrare a lui de către receptor o este cel mai pertinent stimul compatibil cu capacitățile și preferințele locutorului<ref id=”128
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
urmărește În permanență săși modifice starea de cunoaștere a lumii, cu alte cuvinte, să-și dezvolte continuu capacitatea de a construi contexte În care să poată intrepreta/ Înțelege enunțuri/situații noi * declanșarea procesului de interpretare a oricărui act de comunicare ostensiv se Întemeiază pe prezumția că, În urma finalizării lui (a procesului de interpretare), interpretul va obține / va câștiga ceva; În alți termeni, enunțul merită să fie procesat. Pentru Reboul și Moeschler, ideea exprimată de principiul pertinenței este aceea că „un act
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
În cauză. Un alt fapt care o singularizează, În conversația față-În-față, În special, este acela, că În această fază incipientă, un rol foarte important este jucat de semnele non verbale, a căror semnificație contribuie În mod esențial la identificarea naturii ostensive a actului de comunicare declanșat de către locutor. Receptarea intenției de comunicare se realizează prin selectarea celui mai pertinent stimul produs În mediul fizic imediat perceptibil al interlocutorului. Ceea ce ne interesează În această primă etapă a actului de comunicare este cum
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Între efectele cognitive pe care le produce și efortul de procesare pe care Îl presupune. Vânzătorul V percepe aproape simultan patru stimuli verbali, din care trebuie să-l selecteze pe cel mai pertinent. Conform principiului comunicativ al pertinenței, un stimul ostensiv perceput conține și prezumția că el este pertinent. Altfel spus, stimulul pe care vânzătorul V Îl va percepe ca fiind intenționat adresat lui, și nu altuia, va fi cel care-i va aduce și cele mai multe beneficii. Cele patru enunțuri nu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
confirmată de practica zborului) Orice secvență dintr-o convorbire radio, de tipul Întrebare-răspuns, se Încheie cu formula <Confirm> produsă de cel care a primit răspunsul. Cum acest lucru nu s-a Întâmplat, 326, În virtutea principiului comunicativ al pertinenței (Orice stimul ostensiv vehiculează o prezumție a propriei sale pertinențe optimale), este Îndreptățit să continue procesul de căutare a pertinenței enunțului Startului, Încercând să afle de ce este pertinent pentru el acest enunț. În acest sens, el construiește următoarele ipoteze pe baza semnificației lingvistice
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
imaginare, a căror referință (entitate denumită) este un produs al fanteziei, deci nu o construcție logică, ci o construcție în care elemente ale realității sensibile se află într-o combinare neobișnuită, ireală. În cazul numelor abstracte, caracteristice limbajului filozofiei, indicarea ostensivă a realității semnificate (a referentului) este exclusă și, de aceea, există posibilitatea interpretării diferite a semnificației, situație ce rezultă dintr-o mobilitate intensivă (a intensiunii) a noțiunii ce stă la baza semnificației respective. Acesta este motivul pentru care semnificația acestor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Cf. Dimitriu, 1999, p. 808; Gramatica I, 2005, p. 657; Iordan & Robu, 1978, p. 532 etc. 119 Vezi, în Gramatica I, 2005, p. 665 ș.u., interjecțiile "cu valoare emotivă/ expresivă" (of, vai, ah etc.) vs. "interjecțiile cu valoare prezentativă/ ostensivă" (iată, uite etc.) vs. "interjecțiile injonctive/ persuasive" (zât, poftim etc.) vs "interjecțiile adresative/ apelative" (mă, măi, băi etc.) etc. 120 Conform autorilor citați supra. 121 Vezi, de exemplu, Iordan & Robu, 1978, p. 537; Gramatica I, 2005, p. 676 etc. 122
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în imagini și structuri mentale, a obiectelor și a trăsăturilor acestora"86. În acest sens, limbajul filosofic se definește prin folosirea numelor abstracte, care se raportează la construcții logice ce nu trimit la realități materiale. În cazul numelor abstracte, indicarea ostensivă a realității semnificate (a referentului) este exclusă, fapt care favorizează interpretarea variată a semnificației. Imposibilitatea raportării la referent este compensată însă de consecvența și coerența logică a limbajului filosofic. Specificul limbajului filosofic este conferit totodată de problematica abordată: interogarea, problematizarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fiind una teoretică, iar accesul la el fiind asigurat de cunoașterea discursiv-rațională, în cazul textelor vulgarizatoare în sens etimologic, modalitățile discursive dominante sunt narațiunea și descrierea, referentul fiind construit după model analogic, iar accesul la el fiind mediat de cunoașterea ostensivă și discursivă. Conștient de potențialul performativ al cuvântului, Eminescu este adeptul declarat al retoricii lucid și conștient orientate pragmatic. Printre mijloacele cultivate de jurnalist, în vederea persuadării publicului cititor, remarcăm: folosirea exemplelor menite să confere o coloratură familiară ideilor politice prezentate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
rămâne dincoace de constituirea ca atare, îndeplinind doar o funcție de "reglare" a tuturor condițiilor unei constituiri fenomenale, ca și cum (als ob) aceasta ar face parte din însăși structura constituirii fenomenale respective. Ideea nu este propriu-zis decât un concept euristic și nu ostensiv, și nu arată cum e constituit un obiect, ci cum trebuie să căutăm, sub conducerea lui, natura și înlănțuirea obiectelor experienței în genere." Ideile transcendentale funcționează "nu ca principii constitutive ale extinderii cunoașterii noastre la obiecte mai multe decât cele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]