39 matches
-
numește y; așa cum indică numele, un x este... sau alte formulări similare. Denominația se realizează deseori prin definiții stipulative (numim x un y care...), în text fiind prezentă o perifrază definițională. Actul desemnării unui referent se realizează și prin definiția ostensivă, care presupune o trimitere la realitatea propriu-zisă, printr-o regăsire între planul nominal și cel real al cunoașterii (acesta este un x). Ca atare, în ansamblul discursului, procedeele denominative realizează structurări specifice, atribuindu-i caracter didactic și uzînd, în multe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
redă trebuie rescris pentru a fi identificabil. Semnătura nu se etalează decît pe ea însăși, avînd specificul autoreflexivității și, de aceea, poate fi considerată ca un indicator de tipul deixisului, asociind indicatorul unei persoane (numele scris lizibil) cu un indicator ostensiv (faptul că persoana a semnat cu propria mînă). Trăsătura de a fi autografă presupune contactul direct cu suportul scris, încît semnătura constituie o probă a prezenței celui care a semnat, așa cum se întîmplă în enunțarea orală. Semnătura permite subiectului valabilitatea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rămâne dincoace de constituirea ca atare, îndeplinind doar o funcție de "reglare" a tuturor condițiilor unei constituiri fenomenale, ca și cum (als ob) aceasta ar face parte din însăși structura constituirii fenomenale respective. Ideea nu este propriu-zis decât un concept euristic și nu ostensiv, și nu arată cum e constituit un obiect, ci cum trebuie să căutăm, sub conducerea lui, natura și înlănțuirea obiectelor experienței în genere." Ideile transcendentale funcționează "nu ca principii constitutive ale extinderii cunoașterii noastre la obiecte mai multe decât cele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
regulile fundamentale ale gândirii, ale raționării juste) și „stipulative” (logica = mod de gândire, temei, rațiune). După procedura de definire întâlnim în raționamentele logicii definiții: „prin gen proxim și diferență specifică” (logica este știința care studiază rațiunea), „operaționale”, „genetice”, „enumerative” și „ostensive” (logica o știință așa cum și psihologia, filosofia sunt științe). Speranța determină confesiunea „-n tavernă s a născut dar adevărul?”, care echivalează cu o încercare de a elucida misterele lumii. „Răsări o stea de pace, luminând lumea și cerul”. În momentul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
nu se întoarce și spre sine însăși. Și tocmai pentru a se elibera de constrângerile ce nu au flerul autoanalizei, propunerile schimbării înțelegerii conceptului de artă nu se realizează în funcție de enunțarea unor definiții discursive, ci mai curând prin intermediul unor definiții ostensive. Se arată o altfel de artă, cum se enunță ea ori ce concept instrumentează, însă nu se intră în detalii tehnice de elaborare discursivă a definiției artei. Prin urmare, arta conceptuală apare doar ca un stadiu incipient, in-formal, al chestionării
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Cf. Dimitriu, 1999, p. 808; Gramatica I, 2005, p. 657; Iordan & Robu, 1978, p. 532 etc. 119 Vezi, în Gramatica I, 2005, p. 665 ș.u., interjecțiile "cu valoare emotivă/ expresivă" (of, vai, ah etc.) vs. "interjecțiile cu valoare prezentativă/ ostensivă" (iată, uite etc.) vs. "interjecțiile injonctive/ persuasive" (zât, poftim etc.) vs "interjecțiile adresative/ apelative" (mă, măi, băi etc.) etc. 120 Conform autorilor citați supra. 121 Vezi, de exemplu, Iordan & Robu, 1978, p. 537; Gramatica I, 2005, p. 676 etc. 122
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în imagini și structuri mentale, a obiectelor și a trăsăturilor acestora"86. În acest sens, limbajul filosofic se definește prin folosirea numelor abstracte, care se raportează la construcții logice ce nu trimit la realități materiale. În cazul numelor abstracte, indicarea ostensivă a realității semnificate (a referentului) este exclusă, fapt care favorizează interpretarea variată a semnificației. Imposibilitatea raportării la referent este compensată însă de consecvența și coerența logică a limbajului filosofic. Specificul limbajului filosofic este conferit totodată de problematica abordată: interogarea, problematizarea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fiind una teoretică, iar accesul la el fiind asigurat de cunoașterea discursiv-rațională, în cazul textelor vulgarizatoare în sens etimologic, modalitățile discursive dominante sunt narațiunea și descrierea, referentul fiind construit după model analogic, iar accesul la el fiind mediat de cunoașterea ostensivă și discursivă. Conștient de potențialul performativ al cuvântului, Eminescu este adeptul declarat al retoricii lucid și conștient orientate pragmatic. Printre mijloacele cultivate de jurnalist, în vederea persuadării publicului cititor, remarcăm: folosirea exemplelor menite să confere o coloratură familiară ideilor politice prezentate
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
alte părți, Quine oferă, însă, două argumente pentru această poziție 71: argumentul învățării limbajului și argumentul practicii științifice. În argumentul învățării limbajului se pleacă de la prezentarea felului cum este învățat limbajul teoretic. Spre deosebire de partea observațională a limbajului, care este învățată ostensiv, i.e. expresiile care fac parte din acest limbaj sunt "învățate în situația pe care ele o descriu, sau în prezența lucrurilor pe care le descriu." (Quine 1994: 6), limbajul teoretic este învățat contextual "în moduri care generează o țesătură de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ființa lucrurilor. Ceea ce este, fără predicat ontologic, se arată în imaginea unui gol consistent, căci în vasul gol - în forma pură a unui cuprinzător fără cuprins - nu aromele, ci lipsa lor se face simțită, vorbește prin tăcere. Nu prezența retorică, ostensivă a realului care apare și barează vederea, ci omisiunea lucrătoare, bifarea strălucitoare. În această paradoxală manifestare, realul nu e adus înapoi, nu revine într-o reapariție aparentă; el nu se reumple poetic printr-o imposibilă reiterare de sine. Restituirea nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în schimb limitarea. Dimpotrivă, între aici și acolo, limita este aici, în imaginea obiectivă, conturată și definitorie - definitivă - a lucrurilor. Acolo - în ceruri - lucrurile sunt puse în altă condiție a ființării, sunt altfel nu pentru că se prezintă drept altele, marcând ostensiv diferența ontologică. Și totuși diferența este alteritatea pe care tocmai distanța o instituie, dar în interiorul imaginii, ea însăși lărgită, pusă în distanța vederii. Perspectivă verticală care înalță vederea, dar deopotrivă inversă; deschiderea pe care o creează desenează spațiul creșterii, al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mi-e patria, tărâm de mijloc" (Tărâm de mijloc, vol. Papirus, 1974, în Ștefan Aug. Doinaș, Opere II, p. 74). 1 Cezar Baltag, Paradoxul semnelor, Editura Eminescu, București, 1996, p. 8. "Fără îndoială, tocmai această abolire a caracterului indicativ sau ostensiv al referinței face posibil fenomenul pe care îl numim "literatură", unde orice referire la realitatea dată poate fi abolită. Abolirea unei referințe de prim rang, abolire pe care o efectuează ficțiunea sau poezia, este condiția de posibilitate pentru eliberarea unei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
obiectului, de exemplu înregistrarea efectelor, măsura, comportare în situație experimentală ș.a.) A fost introdusă de Percy Bridgman. 3. După relația însușirii definitorii cu entitatea definită: a. Definiție predicativă; b. Definiție nepredicativă; 4. După modul de stabilire a definitului: a. Definiție ostensivă (prin indicarea obiectului vizat); b. Definiție prin înregistrarea unor determinări caracteristice; c. Definiție prin indicarea sistemului de relații din care obiectul face parte ( de exemplu cu ajutorul unui sistem de axiome); d. Definiție constructivă (inductive sau recursive). 5. După forma logico-lingvistică
Definiție () [Corola-website/Science/304796_a_306125]
-
mai multe detalii vezi articolul teoria naivă a mulțimilor. Pentru o considerație riguroasă, axiomatică, vezi teoria axiomatică a mulțimilor. a este un concept primar care nu se definește prin raportare la alte noțiuni mai generale, ci se descrie / se definește ostensiv. O descriere intuitivă a conceptului este dată de considerarea mulțimii drept un număr de elemente oarecare puse laolaltă. Numărul de elemente al unei mulțimi e denumit și cardinalitate. Pentru mulțimile infinite se folosește termenul cardinalitate, și nu numărul de membri
Mulțime () [Corola-website/Science/298332_a_299661]