1,151 matches
-
cărții). Pentru a dovedi că nu se ascunde de sine chiar "silit", ci ( frecvent) cu o anume dezinvoltură, cu ajutorul fanteziei în a cărei transparență îi apare chipul fictiv care-i mimează chipul real, revine la o persiflare de data aceasta ostentativ retorică: "Eu sunt o comparație, un moft după care/ Vă luați pastile de cap de hazard./ Vă spun: numai sîngele e-un orologiu/ Definitiv, nerușinat și calm.// Eu sunt o imitație, mă puteți încerca/ Nerăzgîndiților, doar mă aveți la mînă
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
muscă pentru a-i fi muză moare sacrificat de către ea și colegele ei."2 Aproape la fel de tîrziu, în 1965, Georges Perec se va încumeta să reediteze proiectul flaubertian din Madame Bovary într-o variantă pentru "societatea de consum", cu titlul ostentativ Les Choses. Literatura lucrurilor va fi aceea care, treptat, se va instala în apartament. Asta pentru că personajul va deveni, după o scurtă agonie, "omul fără însușiri", nici erou nici antierou. Un erou totuși, în felul lui, pentru că supraviețuind unei lumi
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
Andrei Makine. Restul e management și marketing editorial. În tot cazul, sper să nu luăm din noile mode tocmai «deprimismul» care se poartă la francezi, iar romancierii să nu repete prostia mimetică a dramaturgilor, de a prelua exclusiv (și chiar ostentativ) tot ce țne de terorismul minoritarist al corectitudinii politice, aducând în scenă cu precădere homosexuali, handicapaț, nimfomane, alcoolici ș.a.m.d. într-o scatofilie generalizată." l Cum literatura nu țîșnește doar din epidermic și afectiv, ci și din conflictele de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
lunecau. Cum? Ca niște bile?! Sau: «Aerul e un fier vechi». Dacă află asta cei care trăiesc din strîngerea fierului vechi, s-a terminat cu noi". Tot aci putem înregistra "filosofarea" vidă (simplul său gest suspendat în ridicol), precum și obscenitatea ostentativă, ambele postúri făcînd școală, mai cu seamă ultima, îmbrățișată de tineri care își imaginează că simpla denudare fiziologică ar fi un act de bravură literară: "Sorin Comoroșan are timp să filosofeze în stilul lui caraghios («Într-o lume în care
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
ce ne apropie și ce anume ne desparte. Doi actori, dintre care unul este un dj descoperit de Brook, ne reamintesc, ca intermediari ai discursului lui Brook, ca teatru înseamnă plăcere, pură, dăruire, suspendarea ființei actorului în momentul jocului. Nimic ostentativ, nimic spectaculos, totul este conținut în text, în mesajul lui, în rigoarea și în forța cu care cei doi își alcătuiesc relația, povestea. "Jocul este pentru un actor ca hîrtia pentru un scriitor, este suportul pe întinsul căruia se întîmplă
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
nu face filozofie și nu caută să prindă evenimentele în plasa silnică a unor scheme conceptuale prestabilite, cum nu caută nici să țină predici îndoielnice despre aberațiile exotice ale moravurilor americane. Iată de ce critica lui nu este una premeditată și ostentativă, ci una pornită din așezarea lui în lume: așezarea celui pentru care observarea realității și descrierea ei fidelă sînt mai importante decît judecarea ei. Și pentru că nu face morală, ideologie sau filozofie, Codrescu are un scris verosimil. Pur și simplu
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
își apăra prestația politică. Un șuvoi de argumente menite a-l face pe cititor să înțeleagă că, în ciuda măsurilor bune luate de autor, lucrurile ieșiseră cum nu se poate mai prost. Pandectele acestea autojustificative, avînd rostul unui pro domo sua ostentativ și agasant, sînt atît de numeroase pe piața noastră de carte încît, deschizînd cartea lui Victor Babiuc, m-am așteptat să întîlnesc același scenariu: strădania unui fost politician de a-și convinge cititorii de imaculata sa activitate politică. Surpriza a
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]
-
de coloniuțe de nemți federali, probabil nici aceștia dintre cei prea avuți, dar, comparativ cu puținii turiști sovietici... Chelneri în fracuri, cu plastroane impecabile și papioane severe mișună, desculți, ca termitele printre leneșele leșuri ale burgherilor cu mărci, evitând aproape ostentativ micile și rarele insulițe rublifere... Suum cuique! Oceanul, cam de vreo două ori mai sărat decât natala mea Black Sea și de vreo trei ori mai transparent, numără 23-25 de grade Celsius, aerul și el cam treizeci, fapt care nu
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
așadar cu o abordare a experienței thanatice din unghiul unei mentalități tradiționale. Dar e o tradiție deviată, eretică. Înregistrăm un compendiu liber al vieții țărănești care nu se lasă doborîtă de spaimă în fața sfîrșitului fatal, gata mereu de șotii. Banalitatea ostentativă, provocatoare ține în șah solemnitatea. Forul oralității familiare joacă un rol de căpetenie. Apelînd la un limbaj primenit (săteanul actual citește presa, ascultă radioul și urmărește televizorul), poetul descoperă un fond carnavalesc străvechi. Ritualul se dizolvă în bună dispoziție, angoasa
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
dincolo de moarte, ca ultimă sfidare, parcă, el lansează fiecărui cititor invitația explicită la dezlegarea tainei. Dacă acceptăm premisa unei intenționalități auctoriale în acest sens (și cred că avem motive s-o facem: în timpul vieții, Caragiale beckettiza avant la lettre încercând ostentativ să adâncească misterul: „De ce s-o fi omorât Anghelache? Nici eu nu știu”), dacă, prin urmare, cădeam de acord că ne găsim în fața unei „ghicitori”, a unei enigme literare concepute ca atare în deplină cunoștință de cauză, putem purcede să
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
Chiar și inteligența. Chiar și politețea. Libertatea practicată excesiv ajunge repede să fie o îngrădire a libertății altora, dacă nu chiar agresiune propriu-zisă - noi, românii trăitori după 1989, știm asta mai bine decît oricine. Inteligența (sau cultura) manifestată excesiv este ostentativă și, prin aceasta, riscă să fie o contradicție în sine, căci nu e inteligent (și nu prea este o dovadă de cultură) să-ți îndepărtezi auditoriul, excedat de discursul tău sclipitor, devenit orbitor. În fine, politețea excesivă este obositoare și
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
față de povestea tradițională, fapt mai evident la nivelul formulei narative și al simbolisticii. În povestea perraldiană, scurtă, concentrată (diferită de cea a contempranilor săi, în care simțim un exces narativ și o supraîncărcare simbolică), distanțarea de care vorbeam, nu este ostentativă. Uneori, abia perceptibilă, alteori, aproape ambiguă, ea se observă prin intruziunile explicite și implicite ale naratorului, printr-o contaminare a contextului, a anturajului, în timp ce adeziunea se face simțită cel mai bine prin funcția emotivă a naratorului, exprimată adeseori prin folosirea
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
Și în apă,/ Mult deasupra/ Sau mult dedesubtul realității./ Sfîșietoare comparație/ în care numai egalitatea/ Rămîne de neatins" (Castelul în apă). Spre deosebire de "angajarea" factice în epocă, semnată de menestrelii compromisului, Ana Blandiana înfruntă nefasta epocă printr-un soi de dezangajare ostentativă care e maniera sa de-a sluji idealul. Mărturisind că "N-am reușit niciodată să știu pe ce lume sînt", poeta ne relatează că a încălecat un cal "tînăr și fericit", un Pegas, în care-și simțea inima zvîcnind, "Fără
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
finalmente, aneantizată, pentru a fi înlocuită cu alta, purtătoare a acelorași mesaje cvasitranscendente, dar stocată în alte repere iconografice. Astfel, unde altădată se ridicau statuile lui Ferdinand, Brătianu, Pache Protopopescu etc.etc., au început să prindă viață magico-simbolică monumentele impenetrabile și ostentative ale lui Marx, Engels, Lenin, Stalin, Groza etc., apostoli, cu toții, ai unei noi mitologii cu aspirații mîntuitoare. Iar cînd comunismul însuși a obosit de moarte, cînd mesianismul său măsurat în cincinale a fost lovit de amnezie și și-a pierdut
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
sale" (îngerul a strigat) o reprezintă, prea puțin convingător, "latura istratiană, neconsolidată, atît de deosebită de vocația nastratinescă a scrisului lui Fănuș Neagu", o "sarcină tragică" pusă în cîrca unui "personaj nevertebrat", "insuficient gîndit". Romanele lui Al. Ivasiuc reclamă, prin ostentativa lor intelectualizare, "un cititor deplin format, dornic să întîrzie pe marginea paginilor", dar, vai, în același timp, "un cititor suficient de îngăduitor și răbdător, capabil să se Ťmobilizeze pentru a trece peste niște slăbiciuni reale ale cărților, care, neînvinse la
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
să vorbim? Las la o parte existența cotidiană a multor scriitori cu oarecare priză la public și oarecare suprafață socială: ea apare deseori în ochii publicului sub culori preponderent dubioase. Aburul alcoolic ce întunecă, dar și stimulează, mințile creatorilor, sexualitatea ostentativă în care au aerul de a se complace, dar mai ales comportamentul lor moral în raporturile cu puterea politică, compromisurile pe care le fac de cele mai multe ori pentru recompense iluzorii le afectează grav imaginea. Nici un om de litere care și-
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
cuvînt rezumativ, capabil de a traduce o obsesie particulară a lui Tudor Vianu, acesta ar fi, cel mai probabil, "modestie". Înțeleasă la un nivel superior și îngemănată cu măsura și temperanța morală, un anume tip de erudiție lipsită de clamori ostentative, fericit mîntuită de bolile vanității, proiectează în viața și în opera făuritorului de "idei trăite", ca pe o hologramă de identificare, idealul clasic al omului. Tudor Vianu s-a născut în 1897 și s-a stins la 21 mai 1964
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
să se delimiteze. Cei care se află de partea cealaltă a baricadei au reacții gata înțelese și calificate ca fiind bune pentru evoluția gândirii despre lume. La femei abia a început povestea asta. Nu toate persoanele ajung să aibă reacții ostentative la ce li se întâmplă. Trebuie să ai o oarecare înzestrare intelectuală și afectivă pentru a avea reacții vizibile. De fapt, reacția, tot ceea ce este lucid și se întâmplă conștient și mai ales tot ceea ce este moral este ostentativ. Moralitate
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
reacții ostentative la ce li se întâmplă. Trebuie să ai o oarecare înzestrare intelectuală și afectivă pentru a avea reacții vizibile. De fapt, reacția, tot ceea ce este lucid și se întâmplă conștient și mai ales tot ceea ce este moral este ostentativ. Moralitate în afara ostentației nu există, cred eu. Din punctul ăsta de vedere spuneam și că e bine să fii naționalist; pentru că dacă nu vede nimeni că ții cu ai tăi, atunci nu ești nimic. Aici intervine o problemă subtilă, și
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
într-un timp oportun. - Naționalismul pe care îl invocați nu include, așadar, atitudinile șovine. - Sigur că nu. Nu pot să-i sufăr pe bufonii și pe guralivii patriotarzi. - Dar extremismul nu poate fi privit și ca un tip de reacție ostentativă? - Este o reacție primitivă. - Putem încadra în această categorie fundamentalismul islamic ? - Aici este o problemă mult mai complexă. E vorba de o altă lume, în care nu trebuie să intrăm cu forța. Trebuie mai întâi să îi înțelegem. Până nu
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
scris niște cărți este pentru că am fost leneș, nu pentru că am avut cultul muncii. Lenea înseamnă contemplativitate, atenție la real, și nu la ideal". în această apologie a oțiului se vădește tehnica utilizată adesea de dl Paleologu, cea a apăsării ostentative pe o clapă ce contrariază accepțiile curente ale unui cuvînt sau "ideile primite". Propozițiile astfel dobîndite se impun nu doar prin sugestia lor de adevăr împrospătat, ci și prin cea de seducătoare gratuitate, de construcție posibilă într-un orizont al
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
se țin lanț, cu gustul lor de moralități dulceag-amărui. Liviu Petrescu "lăsa impresia unei rigidități academice Ťfundamentalisteť, vecină cu infatuarea. De o eleganță rece și precisă, îl simțeai că joacă un rol și că exersează un stil. Impunea prin maturitatea ostentativă și luciditatea spiritului său disociativ, însetat de claritate. Avea o pedanterie analitică de halucinat și a fost, în primul rînd, un foarte perspicace anatomist al imaginarului. L-am numit, într-un articol din anii '70, Ťdetractor amabil al inefabiluluiť, neînțelegînd
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
și eseistului Simon Leys, stabilit în Australia, și scriitorului catalan Enrique Vila-Matas, aleși anume pentru a se ieși din "tropismul franco-francez", căci ei au o privire mai detașată, nu suferă de "crispările hexagonale". în sfîrșit, cea mai vizibilă (dar nu ostentativă) schimbare e în prezentarea grafică, îmbunătățită doar pentru a privilegia textul. Mai aerisită și mai bine ilustrată, noua machetă nu e sofisticat-artistică, o operă grafică în sine, și nu face abuz de posibilitățile computerului, ci a fost gîndită pentru a
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
nici măcar fabulația lirico-onirică, acel suprarealism de buzunar, în capacana căruia scriitorul - atît ca privitor, cît și ca actor - poate cădea cu multă ușurință, nu l-au interesat defel pe Opreanu. Pictura lui nu are nimic denotativ, nimic datat și nimic ostentativ. Ea este o eliberare energetică pură, o exteriorizare a tensiunilor lăuntrice în explozii cromatice care nu exprimă nimic altceva în afara propriei lor dinamici. Intr-un mod surprinzător și bizar, poetul-pictor reface traseele simbolice ale primitivului și ale copilului, itinerariile formării
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
oportun a veșteji "idealismul", susținînd că filosfiiile acestuia, de la Platon la Heidegger, s-ar fi pus totdeauna în slujba regimurilor tiranice, faptul că la baza celui mai tiranic regim al istoriei contemporane care a fost comunismul s-a aflat doctrina ostentativ materialistă a lui Marx, Engels, Lenin, părînd a nu-l deranja cîtuși de puțin. După cum pe Alexandra Laignel-Lavastine, (căreia, de altminteri, i-au replicat cu temeinicie cercetătorul american Mac Linscott Ricketts și Jean-Claude Maurin) n-o stingherește aplicarea în exclusivitate
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]