36 matches
-
Osteomul osteoid este o tumoră benignă a osului, solitară, întotdeauna dureroasă și de mici dimensiuni, cel mai adesea diafizară, constituită din țesut osteoid ce conține osteoblaste, celule de tranziție între fibroblaste și osteoblaste și numeroase osteoclaste. Acest țesut osteoid formează un țesut osos atipic nehaversian ce realizează o osteoscleroză densă. Rareori apare în oasele plate și la nivelul epifizelor. Este necunoscut oaselor cu origine membranoasă: craniu și claviculă. 1) Durerea: simptom aproape constant și permanent. Intensitate variabilă, de obicei
Osteom osteoid () [Corola-website/Science/307744_a_309073]
-
cu celule care tind să se diferențieze în osteoblaste, cu producție de os imatur sau chiar os. Se mai numește și "fibrom osteogenic al oaselor". ul este o tumoare rară, care se întâlnește de cinci ori mai rar decat osteomul osteoid. El reprezintă 3% din tumorile benigne osoase. Apare cu predilecție la sexul masculin (2/1 sau chiar 3/ 1). Tumoarea este tipică copiilor și adolescenților. Este rareori observată înainte de 10 ani sau după 30 ani. OB poate apărea în orice
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
la caz și depinde de evoluția OB. Imaginea radiologica dominantă este aria osteolitica în general unică și rotundă, cu margini nu foarte bine definite, înconjurată uneori de o reacție scleroasa moderată care nu are intensitatea și extensivitatea celei din osteomul osteoid. OB poate ajunge la dimensiuni considerabile, uneori > 10 cm diametru. Indiferent că este situat central sau excentric, el tinde să subțieze cortexul și să iasă din os, luînd cu timpul aspectul unui chist osos anevrismal. În unele cazuri, cortexul este
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
poate fi caracterizat radiologic prin radioopacitati sub forma unor nebulozități neregulate, uneori chiar intense. Cînd radioopacitatea este a țesutului tumoral, reprezintă cel mai important semn radiologic pentru diagnosticul de OB. Radioopacitatea este expresia cantității și gradului de maturare a substanței osteoide nou formate. Caracteristic OB este transformarea lui într-o tumoră foarte radioopaca după iradierea terapeutică. 1) Macroscopic: OB are consistentă unui țesut compact. Culoare roșie sau brun-roscata. În formele evoluate, OB conține granule, noduli sau chiar arii mai mari cu
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
progresivă. Osificarea nu este uniformă în toată tumoră astfel încît, alături de arii calcificate și osificate dens, pot fi întîlnite arii de proliferare celulară. Sînt prezente și celule gigante multinucleate. În multe cazuri imaginea histologica este foarte asemănătoare celei din osteomul osteoid. Cu timpul, modificările histopatologice din OB sînt mai imature și mai bogate în celule. Rareori, OB conține cavități hemoragice mari sau cavități chistice, asemănătoare chistului osos anevrismal. "1) Osteosarcomul:" au existat OB care au fost confundate cu osteosarcomul, rezultînd consecințe
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
este mai ordonată. OB nu formează niciodată cartilaj de neoformație. Atipia celulară difuza nu este prezentă, dar nu trebuie uitate acele OB cu celule sporadice pseudo-maligne. Vasele sanguine au perete propriu. Fosfataza alcalina din ser nu crește niciodată. "2) Osteomul osteoid:" spre deosebire de osteomul osteoid, OB are localizări elective diferite, ajunge la dimensiuni mai mari, nu provoacă durere și aspectul histologic este mai imatur. Cu toate acestea există și cazuri de tranziție între osteomul osteoid și OB. Prin convenție, osteomul osteoid este
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
OB nu formează niciodată cartilaj de neoformație. Atipia celulară difuza nu este prezentă, dar nu trebuie uitate acele OB cu celule sporadice pseudo-maligne. Vasele sanguine au perete propriu. Fosfataza alcalina din ser nu crește niciodată. "2) Osteomul osteoid:" spre deosebire de osteomul osteoid, OB are localizări elective diferite, ajunge la dimensiuni mai mari, nu provoacă durere și aspectul histologic este mai imatur. Cu toate acestea există și cazuri de tranziție între osteomul osteoid și OB. Prin convenție, osteomul osteoid este tumoră cu diametrul
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
din ser nu crește niciodată. "2) Osteomul osteoid:" spre deosebire de osteomul osteoid, OB are localizări elective diferite, ajunge la dimensiuni mai mari, nu provoacă durere și aspectul histologic este mai imatur. Cu toate acestea există și cazuri de tranziție între osteomul osteoid și OB. Prin convenție, osteomul osteoid este tumoră cu diametrul < 2 cm. "3) Tumoră cu celule gigante:" OB metaepifizar al adultului poate fi total radiotransparent, pretind la confuzia cu tumoră cu celule gigante. Și histologic pot exista asemănări: în unele
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
Osteomul osteoid:" spre deosebire de osteomul osteoid, OB are localizări elective diferite, ajunge la dimensiuni mai mari, nu provoacă durere și aspectul histologic este mai imatur. Cu toate acestea există și cazuri de tranziție între osteomul osteoid și OB. Prin convenție, osteomul osteoid este tumoră cu diametrul < 2 cm. "3) Tumoră cu celule gigante:" OB metaepifizar al adultului poate fi total radiotransparent, pretind la confuzia cu tumoră cu celule gigante. Și histologic pot exista asemănări: în unele arii ale OB țesutul tumoral este
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
încet. Dacă este lăsat în pace, OB tinde să atingă dimensiuni considerabile și continuă să crească cîțiva ani. Chiar dacă unele părți ale OB tind să evolueze spre maturare osoasă, altele continuă să crească. Rareori au fost observate leziuni identice osteomului osteoid ce au evoluat spre OB fie spontan, fie că o recurenta locală după o rezecție incompletă. Depinde de stadiul și localizarea tumorii. OB stadiul 1 (latent) și OB stadiul 2 (activ) au că indicație de tratament excizia intralezionala (curetajul), asociată
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
este o tumoare malignă cu tendința de a se diferenția spre celulă musculară striata. De fapt, este o tumoare malignă mezenchimală sau epiteliala (rinichi, plămin, uter, sân, ovar) ce prezintă parțial diferențiere mioblastică. Rareori RMS se poate diferenția condroid sau osteoid. Este caracterizat printr-un aspect histologic variat, ce merge de la celule rotunde nediferențiate pînă la mioblaști în diverse faze de diferențiere. Există 3 varietăți de RMS în funcție de aspectul macroscopic și histologic: Cel mai frecvent tip de RMS este cel embrionar
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]