49 matches
-
OB este mai ordonată. OB nu formează niciodată cartilaj de neoformație. Atipia celulară difuza nu este prezentă, dar nu trebuie uitate acele OB cu celule sporadice pseudo-maligne. Vasele sanguine au perete propriu. Fosfataza alcalina din ser nu crește niciodată. "2) Osteomul osteoid:" spre deosebire de osteomul osteoid, OB are localizări elective diferite, ajunge la dimensiuni mai mari, nu provoacă durere și aspectul histologic este mai imatur. Cu toate acestea există și cazuri de tranziție între osteomul osteoid și OB. Prin convenție, osteomul osteoid
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
ordonată. OB nu formează niciodată cartilaj de neoformație. Atipia celulară difuza nu este prezentă, dar nu trebuie uitate acele OB cu celule sporadice pseudo-maligne. Vasele sanguine au perete propriu. Fosfataza alcalina din ser nu crește niciodată. "2) Osteomul osteoid:" spre deosebire de osteomul osteoid, OB are localizări elective diferite, ajunge la dimensiuni mai mari, nu provoacă durere și aspectul histologic este mai imatur. Cu toate acestea există și cazuri de tranziție între osteomul osteoid și OB. Prin convenție, osteomul osteoid este tumoră cu
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
alcalina din ser nu crește niciodată. "2) Osteomul osteoid:" spre deosebire de osteomul osteoid, OB are localizări elective diferite, ajunge la dimensiuni mai mari, nu provoacă durere și aspectul histologic este mai imatur. Cu toate acestea există și cazuri de tranziție între osteomul osteoid și OB. Prin convenție, osteomul osteoid este tumoră cu diametrul < 2 cm. "3) Tumoră cu celule gigante:" OB metaepifizar al adultului poate fi total radiotransparent, pretind la confuzia cu tumoră cu celule gigante. Și histologic pot exista asemănări: în
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
2) Osteomul osteoid:" spre deosebire de osteomul osteoid, OB are localizări elective diferite, ajunge la dimensiuni mai mari, nu provoacă durere și aspectul histologic este mai imatur. Cu toate acestea există și cazuri de tranziție între osteomul osteoid și OB. Prin convenție, osteomul osteoid este tumoră cu diametrul < 2 cm. "3) Tumoră cu celule gigante:" OB metaepifizar al adultului poate fi total radiotransparent, pretind la confuzia cu tumoră cu celule gigante. Și histologic pot exista asemănări: în unele arii ale OB țesutul tumoral
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
relativ încet. Dacă este lăsat în pace, OB tinde să atingă dimensiuni considerabile și continuă să crească cîțiva ani. Chiar dacă unele părți ale OB tind să evolueze spre maturare osoasă, altele continuă să crească. Rareori au fost observate leziuni identice osteomului osteoid ce au evoluat spre OB fie spontan, fie că o recurenta locală după o rezecție incompletă. Depinde de stadiul și localizarea tumorii. OB stadiul 1 (latent) și OB stadiul 2 (activ) au că indicație de tratament excizia intralezionala (curetajul
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
neobservate în studiile clinice dar constatate la animale , la concentrații similare celor corespunzătoare expunerii clinice și cu posibilă relevanță asupra utilizării la om , au fost reprezentate de mielofibroza măduvei osoase , într- un studiu privind carcinogeneza la șoarece . Tumorile osoase benigne ( osteoame ) și hiperostoza observate la șoarece au fost considerate rezultatul activării unui virus specific pentru șoareci , de către ionii de fluorură , pe parcursul metabolizării oxidative a rufinamidei . În ceea ce privește potențialul imunotoxic , într- un studiu de 13 săptămâni , s- au observat reducerea și involuția timusului
Ro_471 () [Corola-website/Science/291230_a_292559]
-
neobservate în studiile clinice dar constatate la animale , la concentrații similare celor corespunzătoare expunerii clinice și cu posibilă relevanță asupra utilizării la om , au fost reprezentate de mielofibroza măduvei osoase , într- un studiu privind carcinogeneza la șoarece . Tumorile osoase benigne ( osteoame ) și hiperostoza observate la șoarece au fost considerate rezultatul activării unui virus specific pentru șoareci , de către ionii de fluorură , pe parcursul metabolizării oxidative a rufinamidei . În ceea ce privește potențialul imunotoxic , într- un studiu de 13 săptămâni , s- au observat reducerea și involuția timusului
Ro_471 () [Corola-website/Science/291230_a_292559]
-
neobservate în studiile clinice dar constatate la animale , la concentrații similare celor corespunzătoare expunerii clinice și cu posibilă relevanță asupra utilizării la om , au fost reprezentate de mielofibroza măduvei osoase , într- un studiu privind carcinogeneza la șoarece . Tumorile osoase benigne ( osteoame ) și hiperostoza observate la șoarece au fost considerate rezultatul activării unui virus specific pentru șoareci , de către ionii de fluorură , pe parcursul metabolizării oxidative a rufinamidei . În ceea ce privește potențialul imunotoxic , într- un studiu de 13 săptămâni , s- au observat reducerea și involuția timusului
Ro_471 () [Corola-website/Science/291230_a_292559]
-
la nivelul peretelui toracic, iar dintre acestea 85% sunt costale și 15% sternale [67]. Dintre ele, peste 80% sunt maligne [69]. Tumorile benigne Tumorile benigne cu frecvență mai ridicată sunt: osteocondromul, condromul, displazia fibroasă și histiocitoza X. Mai rar apar osteomul benign, tumora cu mieloplaxe (cu celule gigante), hemangiomul sau chistul osos anevrismal. Osteocondromul este cea mai frecventă tumoră osoasă toracică benignă (50% din toate tumorile benigne costale), ce apare de trei ori mai frecvent la bărbați [13]. De regulă, tumora
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92100_a_92595]
-
amprentele corpusculilor lui PACCHIONI se întâlnesc fronto-parietal și parasagital și fără productțe de os nou pot preta la confuzii de diagnostic !). 2. Hiperostoze. Aceasta apare la nivelul osului din imediata vecinătate a bazei de implantare a meningiomului (cu aspect de osteom la nivelul convexității sau al bazei craniului !). Hiperostoza din meningioame poate fi de diverse grade, de la moderată la foarte voluminoasă. În unele cazuri este limitată numai la tablia internă a osului iar în altele interesează osul în toata grosimea lui
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
sau al bazei craniului !). Hiperostoza din meningioame poate fi de diverse grade, de la moderată la foarte voluminoasă. În unele cazuri este limitată numai la tablia internă a osului iar în altele interesează osul în toata grosimea lui, îmbrăcând aspect de osteom și putând fi palpată din exteriorul craniului mai ales în localizările temporoorbitale sau frontale mediene. 3. Spiculi osoși fini, regulați, ordonat distribuiți, perpendiculari pe axul lung al regiunii osoase afectate în cazul meningioamelor benigne (coloane fine de os nou perpendiculare
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
demineralizare și de condensare osoasă, adesea întrepătrunse. 6. Creșteri ale volumului amprentelor venelor diploice și a numărului acestor vene. 7. Creșterea calibrului santului A.M.M. (dar și al altor artere mari). 8. Amintim forma aparte de meningiom „en placque” cu osteom temporoorbitar (fiind dezvoltat la nivelul pterionului el devine palpabil și determină exoftalmie unilaterală - vezi Sd. Foster-Kennedy !). 9. Vasele de neoformație care dau osului un aspect ciuruit, poros, aspect destul de caracteristic în meningioame ! CAPITOLUL V CRITERII DE BENIGNITATE ȘI DE MALIGNITATE
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
o mixtură de tumori benigne și maligne localizate la nivelul meningelui sau mai rar în parenchimul cerebral sau plexurile coroide. În clasificarea WHO în această categorie sunt cuprinse diferite tipuri de tumori lipomatoase, fibroase, miogenice, osteocartilaginoase și vasculare. TUMORILE OSTEOCARTILAGINOASE Osteoamele Osteomul osteoid și osteoblastomul sunt tumori osoase benigne frecvent întâlnite la nivelul scheletului axial [1]. Osteoamele ca tumori primare ale calvariei afectează aproximativ 0,4% din populație având o frecvență de trei ori mai mare la femei și incidență maximă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
mixtură de tumori benigne și maligne localizate la nivelul meningelui sau mai rar în parenchimul cerebral sau plexurile coroide. În clasificarea WHO în această categorie sunt cuprinse diferite tipuri de tumori lipomatoase, fibroase, miogenice, osteocartilaginoase și vasculare. TUMORILE OSTEOCARTILAGINOASE Osteoamele Osteomul osteoid și osteoblastomul sunt tumori osoase benigne frecvent întâlnite la nivelul scheletului axial [1]. Osteoamele ca tumori primare ale calvariei afectează aproximativ 0,4% din populație având o frecvență de trei ori mai mare la femei și incidență maximă în
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
cerebral sau plexurile coroide. În clasificarea WHO în această categorie sunt cuprinse diferite tipuri de tumori lipomatoase, fibroase, miogenice, osteocartilaginoase și vasculare. TUMORILE OSTEOCARTILAGINOASE Osteoamele Osteomul osteoid și osteoblastomul sunt tumori osoase benigne frecvent întâlnite la nivelul scheletului axial [1]. Osteoamele ca tumori primare ale calvariei afectează aproximativ 0,4% din populație având o frecvență de trei ori mai mare la femei și incidență maximă în decada a 6-a a vieții [2]. Aceste leziuni apar cel mai frecvent în periostul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
2]. Aceste leziuni apar cel mai frecvent în periostul 191 sinusurilor frontal și etmoidal, mandibulă și rar sunt localizate în tăblia externă sau internă a craniului, la nivelul durei mater sau subdural intracranian fără relație cu țesutul osos [3,4]. Osteoamele sunt tipic neoplazii care cresc încet și din această cauză majoritatea sunt asimptomatice. Leziunile care ajung la dimensiuni mari pot cauza simptome legate de compresiune și deplasarea parenchimului cerebral subiacent [3]. La examinare tomografică osteoamele apar ca noduli hiperdenși omogeni
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
cu țesutul osos [3,4]. Osteoamele sunt tipic neoplazii care cresc încet și din această cauză majoritatea sunt asimptomatice. Leziunile care ajung la dimensiuni mari pot cauza simptome legate de compresiune și deplasarea parenchimului cerebral subiacent [3]. La examinare tomografică osteoamele apar ca noduli hiperdenși omogeni care nu captează substanța de contrast. Examenul RMN evidențiază o leziune tipic hipointensă în secvențele T1, în timp ce în secvențele T2 și FLAIR tumora poate avea semnal de intensitate variabilă (fig. 4.89, fig. 4.90
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
4.90) [2]. Excizia chirurgicală este tratamentul de elecție în cazurile simptomatice. Osteosarcoamele Osteosarcomul este o neoplazie malignă cu localizare tipică în oasele lungi, ocazional originea ei aflându-se în țesuturile moi (osteosarcoame extrascheletale) [1]. Localizarea craniană este rară, iar osteoamele meningeale primare sunt excepționale. Aceste tumori apar fie spontan sau sunt urmare a unor factori predispozanți de tipul radioterapiei locale, displaziei fibroase, osteomielitei etc. Localizarea meningeală poate fi primară, metastatică sau urmare a extensiei unui osteosarcom de la nivelul oaselor craniene
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
dar și variabilitatea lor anatomică [1]. EPIDEMIOLOGIE, CLASIFICARE Privind clasificarea tumorilor din această regiune cea mai importantă delimitare este dată de dura mater. În acord cu acest punct de vedere tumorile pot fi: Epidurale - reprezentate de tumori osoase primare - cordom, osteom, displazii fibroase, sarcom Ewing, plasmocitom, chiste anevrismale; - tumori osoase secundare - metastaze; - extensii ale tumorilor țesuturilor moi înconjurătoare; Subdurale - tumori subdurale extramedulare - meningeoame, schwanoame etc.; - tumori intramedulare - glioame, ependimoame, hemangioblastoame etc. [1]. Tumori osoase primare și metastatice Tumorile osoase primare sunt
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
reflectând raritatea acestor tumori în general. Cele mai frecvente tumori benigne la adult în ordine descrescătoare a frecvenței sunt reprezentate de chistele osoase anevrismale, tumora benignă cu celule gigante, osteoblastomul, granulomul eozinofil, pasmocitomul solitar și hemangiomul iar la copii de osteomul osteoid, osteoblastom și chistul osos anevrismal. Tumorile maligne la adult sunt reprezentate de cordom, mielom, limfom, condrosarcom, sarcom Ewing, fibrosarcom și hemangiopericitom iar la copii de sarcomul Ewing și cordom. Leziunile metastatice apar frecvent la populația vârstnică [2]. Cordoamele sunt
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
radioterapie în special proton beam terapie, această asociere ducând la o creștere semnificativă a supraviețuirii [3] (fig. 4.198). Displazia fibroasă este întâlnită la nivelul clivusului, condililor occipital și osului occipital interesând nervii cranieni X, XI, XII (fig. 4.199). Osteomul osteoid și osteoblastomul apar la nivelul vertebrelor C1, C2 interesând în special jumătatea posterioară a vertebrei spre deosebire de chistul osos anevrismal care are predilecție pentru corpul vertebral. Granuloamele eozinofile apar ca leziuni singulare la nivelul vertebrei C1, C2. Atât la osteoblastoame
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
este mult diferită de a copilului. Cele mai frecvente tumori intraorbitale primare sunt tumorile vasculare (hemangiomul cavernos, limfangiomul, hemangiolimfan giomul), tumorile limfoide, tumorile neurogene (neurofibromul, schwannomul, neurofibrosarcomul), meningiomul, gliomul de nerv optic), tumorile mezenchimale (fibromul, fibrosarcomul), tumorile osoase și cartilaginoase (osteom, sarcom osteogenetic, condrom, condrosarcom, displazia fibroasă, chist osos anevrismal), mezenchimale (lipom, liposarcom), carcinoame (spinocelular, adenoid chistic, adenocarcinom, bazocelular, sebaceu). Tumorile intraorbitale secundare mai frecvente sunt - carcinoamele spinocelulare sau nediferențiate, extinse în orbită de la sinusurile paranazale, epitelioamele bazocelulare cu originea în
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
volumul Sesiunii - rev. Med. Chir. Iași, 1956, 60, 4, 221-229 3. Principii de orientare și organizare În asistență neurochirurgicală - Oblu. N., Rusu M., Com. Sesiunea Științifică „Acad. C. I. Parhon” din 19.11.1955, Iași, Publ. În volumul Sesiunii 4. Osteom al sinusului frontal cu evoluție orbito-craniană - Oblu N., Stanciu A., Rusu M., Com. Secția O.R.L. și Neurochirurgie, Iași, 1957, Publ. Rev. Med. Chir. Iași, 1957, 61, 4, 907-909. 5. Colesteatom medular cu epilepsie spinala - Rusu M., Săndulescu Gh. - Com.
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
-O formă particulară de polipoză adenomatoasă familială, care în prezent este considerată doar o variantă a celei clasice, este cea descrisă de Gardner și care-i poartă numele. Particularitatea sindromului Gardner este reprezentată de varietatea manifestărilor extracolonice: chiști epidermoizi, fibroame, osteoame, anomalii dentare, anomalii diverse ale scheletului, polipi gastrici, duodenali, intestin subțire, hiperplazie limfoidă ileală, tumori desmoide și tumori ale ficatului și căilor biliare. Studii recente au demonstrat că pacienții cu polipoză adenomatoasă familială clasică au frecvent stigmate sugestive pentru sindromul
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]