322 matches
-
mare, eram deja departe de lagăr. Undeva în inima pădurii... Am plecat de dimineață, pentru că până seara conducerea lagărului nu avea cum să afle de dispariția noastră. Ne rugam să dăm peste un pârâiaș cât de mic... Întâi, să ne ostoim setea și apoi să ne pierdem urma... Pe la chindie, am auzit clipocit de apă. Pentru noi era mană cerească... Un pârâiaș nu mai lat de două palme ne tăia calea. Pentru noi însă nici Dunărea nu era mai lată! Ne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și apoi să ne pierdem urma... Pe la chindie, am auzit clipocit de apă. Pentru noi era mană cerească... Un pârâiaș nu mai lat de două palme ne tăia calea. Pentru noi însă nici Dunărea nu era mai lată! Ne am ostoit setea. Ne-am răcorit fața și am umplut bidonul cu apă. Ne-am scos încălțările și am pornit pe firul apei la vale. Nu ne atingeam nici de un pai. După câțiva kilometri, am ieșit la mal, prinzându-ne de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ai voie să pescuiești în Prut”... Într-o noapte ploioasă, am trecut Prutul - cu barca - prefăcuți în pescari... Când ne-am văzut pe malul nostru, am căzut în genunchi, ca secerați... Ne-am lăsat fruntea în țărâna udă... să ne ostoim arșița din suflete, adunată în infernul rusesc... Un oftat de ușurare a pornit din piepturile celor din jurul mesei. Costăchel a privit pe rând la fiecare. Păreau fericiți că aventura evadării se terminase cu bine. Ei nu bănuiau că, odată cu trecerea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
zise că mai bine nu, că el nu pentru asta a venit. Ar fi vrut să primească un medicament care să-i astâmpere suferința de-aici și arătă iarăși cu degetul său lung și subțire spre locul inimii - să-i ostoiască durerea care-l apasă de atâta vreme. Pentru altceva nu mai era timp... Doctorul Își spuse că ar fi potrivit să deschidă fereastra. Căldura avea să se facă simțită curând și era bine să aerisească din timp cabinetul. De fapt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deși prietenii mei cu șase picioare nu știau ce să-mi ofere mai bun și cum să mă scoată din ale mele. Bântuit de acest teribil amoc, am decis să dau o raită pe la mine pe acasă, să-mi mai ostoiesc melancoliile. Am plecat singur, cu toate că devotatul Dorinel nu voia deloc să mă lase să mă duc neînsoțit. L-am înscăunat înlocuitorul meu la comandă, cu titlul de Șef-adjunct, cât oi lipsi eu dintre ei, și am pornit. După un drum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a luat și a rupt o bucățică, pe care a așezato pe buzele sfarogite ale lui Hliboceanu. A repetat mereu gestul, privind cum zăpada se topea, ca și cum ar fi pus-o pe plită... Când a socotit că i s-a ostoit arșița, i-a luat mâinile și, frecându-le, îi vorbea: „Ce ai mai avut tu de tras! Cui ai făcut tu rău, să se răzbune așa pe tine? Numai că o vrut să-ți fure banii... De asta te-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Heshie de bărbat pentru banii lui taică-său, după care urma să-i distrugă viața. Când Heshie s-a prăpădit în război, singurul lucru care le venea în minte oamenilor să-l zică mătușii Clara și unchiului Hymie, ca să le ostoiască amarul, să le aline cumva durerea cumplită, era: — Cel puțin nu v-a lăsat cu o nevastă șikse pe cap. Cel puțin, nu v-a lăsat cu niște copii goișe pe cap. Acesta a fost sfârșitul lui Heshie și poveștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îmbârligați sau ca niște muțunachi care joacă fripta... Își face o cruce mare. - Pedeapsa lui Dumnezeu... E pedeapsa lui Dumnezeu.... Doamne Dumnezeule, de ce ne cerți cu urgia ta? Doamne Dumnezeule, când ai s-auzi tângurile noastre și-ai să-i ostoiești pe cei nevinovați... - Am s-o iau razna, mă tâmpesc de-a binelea... aruncă Leonard geanta. Uite cum arată, parcă a turnat cineva zoaie pe pereți! Am schimbat uleiurile, m-am sfătuit cu alții, am verificat compoziția vopselelor, am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
transpus, ca un dac, în blana mițoasă oferită de un păcurar în schimbul a două pâini, o sticlă de Diana, de un sfert de litru și a două săptămâni de lucru la strunga din Rupșor; aburcaseră pe Vlădeasa și Cucurbăta; se ostoiseră în văile Boțeșei și aici găsiră un loc de aciui.“ Medicii psihiatri care îl tratează pe Carador recurg, printre altele, la metoda așezării pacientului la masa de scris pentru a-și consemna amintirile din copilărie sau orice altceva îi trece
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
măcar un pesmet și o Înghițitură de apă, fiindcă rom am mai gustat noi când simțeam că ne pătrunde frigul În oase... În acest loc al povestirii, Petrică s-a oprit. A dus ulcica la gură și după ce și-a ostoit setea a continuat: ―„Îmi pare rău după pumnalul meu” - l-am auzit vorbind pe Păpădie. „Da’ ce s-a Întâmplat cu el?” - l-am Întrebat. „Păi, mai săreau <comandiriiă În aer dacă nu priponeam Încărcătura cu pumnalul În firul șoselei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Adrian Zografi. Lumea copilăriei, printre amărîți și estropiați, vagabondajul, frontiera, depărtarea, mereu dorită, de limită. Din ele, toate, dospește o scriitură a libertății, în care va respira în voie "autodidactul care-și găsește Sorbona unde poate", în care se va ostoi setea lui de spații deschise. "Sous l'histoire, la mémoire et l'oubli. Sous la mémoire et l'oubli, la vie. Mais écrire la vie est une autre histoire" spune Ricoeur (în La mémoire, l'histoire, l'oubli), citat de
Călătorii scrisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7128_a_8453]
-
un pamplezir, ele sunt întrerupte cu strictețe de pasaje duioase de milosârdie, de care, de regulă, se învredniciră doar cronicarii. Este motivul pentru care temperamentul românului nu poate fi captat în eșantioane. El este otova. Global. Ca încălzirea. De aceea, ostoind cu duioșie trecutul, românul are mereu datorii către viitor. Când nu are - caz rar! - se plânge de boala izolării. Apoi, nefiind fanfaron, tace mâlc. Misterios. Înalt. Cu cheie. Atunci când are timp din belșug și nu e ocupat cu farafastâcuri metafizice
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
nici sora mai mică din Kyoto, nimeni din miile de persoane care o cunoscuseră și o admiraseră pe frumoasa dansatoare n-au mai văzut-o pe Kimiko vreodată. Dar ceea ce anticipase ea s-a adeverit; căci timpul usucă lacrimile și ostoiește aleanul; și nici măcar în Japonia nu încearcă cineva să moară de două ori pentru aceeași deznădejde. Iubitul lui Kimiko a devenit mai înțelept; i s-a găsit ca nevastă o persoană minunată, care i-a dăruit un fiu. Au mai
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
umbra plopului, el se asemuiește unui alt Prometeu chinuit de vultur (151). Invidios pe vicleanul fecior al lui Laerte care a înghițit atâtea spete de berbeci în pribegia lui fatală (207), e dispus să culeagă orice buruiană spre a-și ostoi foamea și își compară situația cu a gânditorilor elini care și-au legat soarta de o plantă, Socrate și Pitagora: Și de-aș fi fost măcar cine știe ce mare filosof grecesc! Aș fi mâncat, fără multă vorbă, cucută sau ceapa ciorii
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
îi atrage brusc atenția companionului său că s-ar putea să fie nevoit să-i ducă lui Pluto niște lapte acru drept plocon pentru ca zeul să-i facă loc în iad alături de amanta sa Thais. Preocupat mai ales să-și ostoiască foamea, însoțitorul curmă însă frenezia asociațiilor erudite: dumneata ești cel mai tare în anacronisme; de astă dată însă o să-mi dai voie să restabilesc ordinea cronologică a faptelor; despre Thais, Lais, Phrynea și alte Aspasii, vom sfătui pleno ventre; nu
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
de data asta lovind în cei care comentează cărțile: ,,Criticii literari sunt cea mai scârboasă și mai mârșavă specie de porci care a trăit vreodată pe pământ. Sunt niște creaturi respingătoare, pline de bale, care sfâșie cărți numai ca să-și ostoiască apetitul pentru negativism. Sunt niște gunoaie umane. Cu toții merită să fie răpuși de bolile cele mai îngrozitoare, descrise doar în cele mai obscure reviste de dermatologie. Criticii literari trăiesc în mansarde mititele care duhnesc a naftalină și a hârtie mucegăită
Rețeta succesului by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/3190_a_4515]
-
destin noi adunăm în gușă ca porumbelul tot ce face din viață iad și-apoi poc și-apoi poc Pentru că noi avem soluție la orice: marea Ea ne primește oricînd la orice vîrstă singuri goi ea ne leagănă și ne ostoiește cu burta-n sus și grei de schije cum îi venim
Cerul s-a lăsat la pămînt by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/2759_a_4084]
-
300 de formațiuni teatrale invitate de pe tot mapamondul să interpreteze o piesă de Blaga; dacă măcar un actor va recita din poezia marelui poet. Atunci metafora "Rîpei Roșii" va redeschide măcar o ferestruică în zidul de indiferență generalizată și va ostoi poate elanurile destructive ale celor care vor să pună la pămînt bietele panouri ale unei săli de sport, care pentru ceea ce reprezintă steaua de lumină a unui poet de talia universală a lui Blaga nu pot constitui nicicum o piedică
Puncte de vedere - Lucian Blaga și o biată sală de Sport... by Lidia Lazu () [Corola-journal/Imaginative/10352_a_11677]
-
mi-a spulberat tot dorul de ei, toate suferințele si tristețile din acești ani petrecuți departe, lăsând loc doar pentru bucuria de a fi din nou acasă în mijlocul lor. Au fost zile de vis, acelea petrecute cu ei. Ne-a ostoit dorul și ne-au compensat din plin pentru anii petrecuți departe unii de alții.. Am stat de vorbă, despre câte se mai întâmplaseră acasă și în viețile copiilor mei în acei ani grei. Se maturizaseră. Deși foarte tineri, deveniseră oameni
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
s-o scot. Lacrima tăcerii stă în colț pitită, Nodul gordian înca nu-i tăiat, Bate iarași crivăț, chiar de-i primăvară Toamne ruginii, par că nu încap. Înflorește pomul de speranțe-n noi, Pune muguri albi, toarnă calde ploi, Ostoiește setea de cuvănt curat, Și-n văpaie arde tot ce-i întinat. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Rugă / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1175, Anul IV, 20 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Cristea
RUGĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360252_a_361581]
-
-l înece. Și se lăsă plânsului îndelung, amărât... pentru arnăut, pentru fete, pentru țara împilată în vremurile vechi de fanarioți și otomani, pentru cei din oastea lui Tudor care se prăpădiseră pe-acele plaiuri oltenești în drumul spre făptuiri înalte... Ostoindu-și durerea, băiatul se pomeni c-avea în mâini năfrămuțele aflate în vis. Le puse pe masă, iar ele pe dată se îmbinară, născând însemnul roș-galben-albastru, sfânt călăuzitor al străbunilor în 1821... * După ce se risipi vesela adunare din răscruce, Nenea
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
Simpatie > CÂNTEC DE DOR Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1581 din 30 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-e dor de tine și de mine, Mi-e dor de nopțile-n pridvor Când fiind alăturea știi bine Ne ostoiam ultimul dor. Mi-e dor de zilele cu tine, Mi-e dor de-a ta îmbrățișare E rău ?...sau poate că e bine Să trec asemenea-ncercare! Mi-e dor de florile de mac, Mi-e dor să ți le
CÂNTEC DE DOR de NELU PREDA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384537_a_385866]
-
dorului s-alung dar gura ta e-o amintire-n șoapte sărutul tău e dulce și prelung Cu ochii-nchiși îți simt finețea mâinii și setea ce îmi soarbe împlinirea căldura ta e grâul dedat pâinii dospind în lutul vieții, ostoind iubirea Când somnul se anină flușturatic de genele ce rod melancolia pe sânii mei cad buzele-ți romantic se rătăcesc agonizând făclia În ochii lunii se ascunde visul petarde de-ntuneric rup lumina cu tine-aș adormi, iar paradisul ar
ADU CU TINE-N VIS ȘI MANDOLINA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384685_a_386014]
-
vina să-și asume când ars,m-am chinuit prin fum?! Cu mine merg atât de mulți pieriți pe drum,sau în spitale ... Ai vrea din nou să mă asculți, să-mi mângâi capul pus în poale Încerci să-ți ostoiești durerea, să te prefaci că totu-i bine și să-ți aduni iarăși puterea strângând la piept,poza cu mine Mă iartă mamă pentru vina ce n-aș fi vrut s-o am vreodată. Eu știu că-n ochi ți-
MĂ IARTĂ MAMĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384689_a_386018]
-
undeva între 30 și 35 de ani și fusese dăruită de Mama Natură cu un corp aproape perfect, pe care se străduia să-l scoată, cât mai mult, în evidență. Pe scurt, era o apariție feminină surprinzătoare. Ca să-i mai ostoiesc agitația, am luat o mină calmă și am poftit-o să ia loc pe scaunul care era așezat în fața biroului meu. Am mai lăsat-o câteva secunde, să se acomodeze cu ambientul după care am întrebat-o cu voce caldă
DIN CICLUL: ÎNTÂMPLĂRI REALE DIN LUMEA SATULUI- ÎN AUDIENȚĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384679_a_386008]