324 matches
-
astfel de desfășurări de forțe. Se mai grăbi, printre crengile obosite de atâta vară, câte o pală de vânt, furioasă, culcându-le la pământ. Liniște. Primele lacrimi se prelingeau pe streșinile încinse peste zi. Ritm sacadat, dar blând. Se mai ostoi și cerul, cugetând. Mira urmărea picăturile ce se brodau pe fereastra ei, construind vise și ascultându-le cântecul. Simțea toamna ca pe o vreme de reevaluare a sinelui după relaxarea zgomotoasă a verii. Un nou început, pentru natură, pentru oameni
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1474238359.html [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
poate și vrea să devină o învingătoare, trăind aceeași experiență frustrantă, dar ridicându-se deasupra ei, trecând peste momentele grele, dificile. Victoria, lovită, rănită, folosește anatema ca pe o armă de apărare, crezând că ea o va ajuta, îi va ostoi suferința și, în același timp, îi va anihila dușmanii, dar blestemul se va întoarce ca un bumerang împotrivă-i și o va lovi cumplit. În aceasta constă lecția de viață a autoarei, care își îndeamnă parcă din umbră lectorul să
ROMANUL DOREI ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1405224979.html [Corola-blog/BlogPost/374425_a_375754]
-
imediat.Sentimentul era reciproc. Și eu rămăsesem impresionată plăcut, de bunătatea intensă, oglindită în acei ochi albaștrii ai săi, adumbriți de bretonul blond, atunci când îmi spusese că vine adesea în parc, ca să mai audă vorbă românească,astfel să-și mai ostoiască dorul de casă. La 10 s-a deschis agenția și nu a trebuit să așteptăm prea mult. A fost chemată înlăuntru întâi o doamnă italiană, cu care Marcela mai îndrăzneață, intrase imediat în vorbă în timpul așteptării, lăudându-mă, după ce i-
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1465000432.html [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
s-a scurs în lume, Iar ochii-ți tremurau parau. Roua, roua îți era chipul Și tot galeșa privirea. Luna își urma periplul Și prin ține, strălucirea. Boarea-ți dansa lent prin plete, Susurând cântări frunzițe. Tu, cu gânduri neșoptite, Ostoiai dureri doinite. Zgribuliți venit-au zorii... Tu, zâmbind cu ochi de roua, Te-ai pierdut în visul nopții, Radiind că luna nouă. Ioan-Adrian TRIFAN Referință Bibliografica: ȚI-A ZÂMBIT ASEARĂ LUNA / Ioan Adrian Trifan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ŢI-A ZAMBIT ASEARĂ LUNA de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1443551000.html [Corola-blog/BlogPost/343443_a_344772]
-
mai mult fast-fooduri, iar eu, în general, iubesc viața. Cu toate astea, într-o seară, învârtindu-mă prin Sun Plaza, ascultând un insistent concert de cameră (camera fiind în stomacul meu) și căutând un loc care mi-ar fi putut ostoi rezonabil foamea, am dat peste Golden Woks. Mâncare chinezească, va să zică, gata făcută și pe care o puteai comanda în orice combinație pofteai. „Perfect”, mi-am zis, „e proaspătă, e gătită și nu se merge pe meniu standard, deci pot să
Chinezesc bun şi rapid by http://www.zilesinopti.ro/articole/923/chinezesc-bun-si-rapid [Corola-blog/BlogPost/99870_a_101162]
-
Au început să se mai ostoiască comentariile legate de piesa trupei Taxi. O piesă, în fond, frumoasă, care a adunat laolaltă mai multe personalități. O piesă prin care se exprimă o părere: Dumnezeu preferă lemnul. Lemnul și spațiile mici. O opinie la care au achiesat mai
Școala are rostul ei. Spitalul are rolul lui. Biserica are chemarea ei. Iar dascălii, medicii și preoții „sfințesc” locul by https://republica.ro/scoala-are-rostul-ei-spitalul-are-rolul-lui-biserica-are-chemarea-ei-iar-dascalii-medicii-si-preotii-zsfintesc [Corola-blog/BlogPost/337912_a_339241]
-
șest cu cădere de rimă, cu „mânca-i-ar pământul” și trecuți cu toate bunurile în registrul agricol pe rol. Cînd și când, să uite de asprimile vieții, de văduvie, stârpiciune și celelalte „câștiguri” familiale trecute la „eșecuri” își mai ostoia suflețelul singuratic cu câte-o amărușcă de gheenă - ca sufletul să se-aprindă și mai tare când îi va veni timpul - fără să dea-n gropi, cu toate că exact asta a făcut în acea noapte cețoasă... din care s-a ales
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nita_alu_dara_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
Aproape-aș vrea să fiu cand ți-o suna plecarea Dar nu-i dușman mai mare cum este depărtarea. Nu plânge mamă, lacrima-ți din ochi În sufletul meu face rană vie, Oprește-te, vărsat-ai destui stropi Să-ți ostoiască dragostea pustie. Tu lasă-n suflet dragostea să ardă, Dușman ne fuse numai depărtarea, Loc niciodată-n suflet n-a găsit uitarea Iubirea ce ți-o port nu-s șanse să se piardă. Iubirea între noi a făcut punte Și
POEME CU CLOPOT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 by http://confluente.ro/Poeme_cu_clopot.html [Corola-blog/BlogPost/361525_a_362854]
-
E ca un certificat de maturitate. Dar aceste clipe rămân înscrise cu pană de aur în cuibul inimii și ies din când în când la iveală. Poeta se întreabă uneori, de unde această flacără, acest rug de liniște, acest dor fără de ostoi care o macină și nu-i dă pace? Poate că stilul, limbajul, modalitatea de expresie lirică ale Ioanei Stuparu vor fi socotite de unii prea simpliste, prea lineare, ușor naïve ori chiar depășite, dar principalul atribut al lor este sinceritatea
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_carte_a_sfintei_lumini_ioana_stuparu_sfesnic_tarziu_cronica_de_cezarina_adamescu.html [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
ùrma îmi luară dar struna lor e de ocară: sărmanul n-are loc să mâie doar mătrăguna 'i-e tămâie nu-n gròpniță să mă astrùce: c-un ciot de sânge fără cruce în codru fiare facă nuntă să-și ostoiască foamea cruntă.. ...Poet bizar și hăituit de umilințe ostenit - nu-s semen cu-oamenii-n vreo parte: Crist mi-i părinte - Lupul: frate... * ...vântoase de venin s-au stins s-a stins și luna dinadins mai fumegă fost foc de vatră: drumeț
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Stihuri/Momente/adrian_botez_1497499082.html [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
lor. Neacutare Pandișpan trăia și el emoțiile unui început de poveste romantică alături de Lilicuța cea plină de pasiune, care jelea de iubire după ce făceau dragoste, după setea chinuitoare ce o uscase cîțiva ani pe picioare și care nu i se ostoia nici acuma, după ce carafa ei se umpluse pînă la refuz cu lichidul cel dătător de speranțe și de fericire. Lilicuța era mai frumoasă din zi în zi, se sfătuia cu prietenele despre subiectul fierbinte și palpitant al vieții în doi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_36_42_ioan_lila_1339754236.html [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
rucsac ne-am uiat între punct și virgulă într-un ritual al efemerului fugeam pe rânduri cu râsul cuvintelor în rucsac obosiți de salturile peste obstacole dărâmam garduri care ne blocau ritmul adunam cursivitatea rimelor le sorbeam meticulos să ne ostoim setea idealul părea foarte departe numai voința de a fi împreună minimiza dorința de a abandona cursa infinită în iluzoriu înfuleca bucăți de timp pe care viața ni le servea cu porția la masa vânătorilor de zile e seară călcăm
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Baki_ymeri_1406189436.html [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
Punem lacrima și buza. De-o murit om în putere, Doamne, multe lacrimi cere. De unde el o plecat, Iarbă nu s-o mai uscat . Doru-n inimi îi tot verde Și orbu doamne îl vede, Nu poate nici chiar credință S-ostoiască suferință. Doamne, vorbind cu banat Te-ntreb cum ai cugetat, La ce Te gandesti atunci Când lași fără tată prunci. Când lași pruncii fără mama Te-ntreb, Doamne, nu ți-i teamă, Plângi cu noi, ori ce-alta faci Când
DOAMNE , CÂT ÎI DEAL DE-NALT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Doamne_cat_ii_deal_de_nalt.html [Corola-blog/BlogPost/356760_a_358089]
-
om, cununa Pe suflet prețuirea. Prin trupurile noastre curg ceruri, Bat clopotele amorului etern Se răsucesc priviri, tăcere, nu cuvânt! Iubire în divinitate, atingeri, jurământ. Săruturi în cascadă, semnăm prezent Alunecă vagul trecut! În trupuri raze ce pic pe lut Ostoiesc setea de iubire. Trupuri se frâng în dans delir Se întorc tăceri în lanț. Iubiți în șnur de fir, înfășurați Legați eterni, martora îi luna. Pe frunza amintirii, uitați de patimi Plutim de-i zi sau noapte, Purtați de aripi
IUBIREA CURGE ÎN CERCURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 by http://confluente.ro/Iubirea_curge_in_cercuri_gheorghe_serbanescu_1393730519.html [Corola-blog/BlogPost/341312_a_342641]
-
rându-mi, să fiu și eu țărmul ei de speranță și să țin lumina farului cât mai vizibilă, ca să simtă, că există și pentru sufletul ei în timpuri de restriște un umăr primitor, unde șă-și sprijine capul și să-și ostoiască lacrimile. Acel concediu al meu s-a terminat și noi ne-am luat la revedere cu lacrimi în ochi, ne-am promis că ne vom auzi deseori la telefon și că ne vom revedea peste alte câteva luni. Aceea a
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1479759918.html [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
O zdreanță-i pentru mine. De vânt purtată, oprită de vreun gard, nimicnică ea va pieri! Nu crezi?! -Se poate și așa. Depinde cum privești... -Să nu te plângi, auzi? N-ai nici un drept. Doar cheful de umblat ți-ai ostoit. Mă-ntreb: să-ți fi ajuns? -Și nu, și da, căci dorul de ai mei încoace m-a împins. -Și ce-ai primit? -Doar desconsiderare! Numai dispreț! Dar nu mă plâng. Atunci când ai să afli... T. nu apucă să-și
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1474783863.html [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
am pus în viața ta de pân-acum durere, doar durere! Și-n vreme ce-și zice litania, se simte mai gârbov decât moșii. Dar nu-i pasă, mulțumit, că-n fine, peste sine se-așează liniștea visată. Îi este ostoit unicul dor de care suferise-ntreaga viață, să-și vadă fiul, să-i zică tot ce a trăit. -Că ne-am văzut e bine pentru tine. Din parte-mi doar necazul mă cuprinde c-aflat-am pas cu pas destinul tău, preluând
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1474783863.html [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
liniște, fă să creadă-n dragoste. și-ai să vezi că în amor, de-o visezi, aduce dor! De unde-mi vin atâtea doruri ? De unde-mi vin atâtea doruri Pe care azi le risipesc ? Care din vechile fioruri Așteaptă să le ostoiesc ? Arome de prin câmpuri, poate ? Deja sunt toate prinse-n gând ! Miros de flori ? Pe săturate Am rupt din trupu-ți rând pe rând. Ori de la pete de culoare De pe pământ sau de prin zări ? Acestea nu se pierd sub soare
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1424240886.html [Corola-blog/BlogPost/377299_a_378628]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ZĂPADA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului zăpada ce trist balsam a venit peste noi cu polenuri de gheață, umile, ostoind tot frigul din oase în cea mai albă din zile. un flaut parcă trece prin trup cu amintiri duioase după o coapsă vergină de lună cu sânii -n angoase. stihii nefaste din răsărit luminează zăpezile caste, cerul, un candelabru aprins
ZĂPADA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Zapada_ion_ionescu_bucovu_1385630876.html [Corola-blog/BlogPost/342214_a_343543]
-
cu bucurie primul scâncet al vieții. Întunericul crâncen al nefiirii din glodul rece al altei patrii îl așteptase probabil îndelung și cu infinită răbdare de-a lungul vremii, ca și cum foamea lui nestăpânită de carne și de oase nu putea fi ostoită într-o oarecare măsură decât cu mădulare complet străine de ființa sa. Ca orice român care gândea că lumea de dincolo de granița vestică a țării de apartenență reprezintă raiul existenței, Luca plecase de acasă cu gândul că pâinea altui neam
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_romanul_ingropat_in_magdalena_albu_1344324059.html [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
Seara, omul de serviciu al școlii, cu acceptul autorităților, aducea țuică cu o găleată de la distileria sătească, de la cazane cum le numeau sătenii, aflate acum în administrarea gospodăriei colective. La sfârșitul zilei de muncă, timp de peste o oră, toți își ostoiau oboseala în jurul acesteia. A fost turnată fundația, apoi cărămida a fost stivuită sub formă de „picioare” în incinta acesteia, la intersecția zidurilor ce urmau a fi înălțate. Nisipul, rezultat din trecerea pietrișului prin site, aștepta alături de acesta, ambele în cantități
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment by http://revistaderecenzii.ro/inaugurarea-roman-de-ion-r-popa-fragment/ [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
și de vânt, arși de soare, cei patru lei din piatră au visat mereu, să se preschimbe în grifoni și să părăsească pentru totdeauna, casa de la malul mării. De aceea, în nopțile cu lună, când nimic nu le mai poate ostoi dorul după depărtări, Diana îl aduce cu ea pe zeul Pan. El le cântă leilor despre ierburile înalte ale savanei, despre căldura ei toropitoare, despre întinderile-i nesfârșite. Iar ei îl ascultă și astfel, își uită mâhnirea. Apoi, zeul se
ZEIȚA DE LA CASA CU LEI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1464095649.html [Corola-blog/BlogPost/383566_a_384895]
-
vechi de cărămidă din fundul curții, ce duduia încă de dimineață, ca un balaur aruncător de flăcări, pregătindu-se cum trebuie pentru a primi la sânul lui fierbinte, cozonacii dolofani frământați cu obidă de mâinile măiastre ale stăpânei casei. Ca să ostoiască puțin pofta ce sclipea în ochii aprinși, femeia încropi în grabă o plăcintă aromată și gustoasă, pe care o rumeni cu pricepere în cuptorul fermecat. Cum era Ajunul Sfintei Marii, nu se îndură să zădărnicească sacrificiile nepoțeilor de a ține
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1482240344.html [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
către lumea cea vie și ternă prin ochii inerți îndreptați către cer o clipă va fi cât o moarte eternă și moartea o clipă pentru cei care pier! Va plânge murirea și apoi va-nțelege cum setea i-a fost ostoită cu sânge cum carnea de duh ar vrea să se lege când viața prin rana deschisă se frânge. Va trece prin trupul întins pe altar ca ziua prin noapte în drum spre lumină și carnea-i va fi dată vieții
SETEA DIVINĂ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 by http://confluente.ro/ion_mihaiu_1464698854.html [Corola-blog/BlogPost/369282_a_370611]
-
mare al persoanelor care circulă prin lume și încă multe altele, aduc în viața noastră un suflu românesc de care avem atâta nevoie. Timpul vindecă totuși multe răni, numai gândul cald și bun la ceea ce am lăsat ACASĂ, nu se ostoiește, se întoarce înapoi, cu și fără voia noastră. Se instalează în viața noastră interioară un permanent balans între două lumi, fie că recunoaștem, fie că facem pe "realiștii", pe oamenii puternici, rușinându-ne de nostalgii și refuzând să mai deschidem
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU ELENA BUICĂ (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_baciut_1427562855.html [Corola-blog/BlogPost/353453_a_354782]