29 matches
-
o rană profundă nu mai voia să se lase închisă, cu oricâte leacuri aș fi oblojit-o. De parcă ar exista aievea leacuri pentru părăsirea ta în fața Lumii. Despărțirea de Ester, o simțeam întruna, era o astfel de rană. O credeam ostoită pentru ca deodată, la răstimpuri neprevăzute, să țipe iarăși, lovită din senin de cine știe ce gând pustiu sau amintire zburătăcită sau gest crezut uitat, să doară și să sângereze ca și cum nu mai există în vecii vecilor leacuri pentru vindecare. Coborârea poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
paing, în toate părțile. Așa am ajuns, pentru câțiva ani, în refugiul de la „Geamandura“... Despărțirea de Vichi credeam că a însemnat suferința trupului meu. Despărțindu-mă, alungat, de Ester, sufletul mi-a fost multă vreme în suferință. O suferință niciodată ostoită. Dar o binecuvântată suferință. Ester mi-a arătat, alungându-mă, eu silind-o parcă să mă alunge, că aveam totuși suflet. Mi l-a dezvăluit și m-a lăsat cu el. Povară și binecuvântare. Chinuitoare zădărnicie și minune mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mincu), un creator autentic de artă "orfică, vizionară, țintind gnoza și mistica deopotrivă", într-un cuvânt, teurgică, prin care se "depășește estetismul înspre pneumatic/ pneumatologic" (Lucia Cifor). Fiecare text semnat de Nicolae Ionel se hrănește, într-adevăr, dintr-un niciodată ostoit impuls de consacrare a Ființei, dar și de consfințire a ființei ca receptacul al Acesteia: "Îl priimesc. E prima dimineață/ a lumii, a luminii-n tot ce-s El e,/ genunea de-ntuneric și de ceață a trupului se umple
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ar fi atît de fascinați de îmbuibările aceleiași lumi. Pictorul cu papion la braț cu desculții lumii? Ce glumă! 18 octombrie În plin sezon de acordare a premiilor suedeze, complexul latent al românilor își exacerbează brusc frustrările, amplificînd insatisfacții niciodată ostoite. E, ce-i drept, și o mioritică resemnare, împăcînd la urma urmei datele unui destin ce nu va avea nicicînd șanse. De-ar fi asta unica melancolie ce ne subminează viguroasa nativitate... Singurii români care au faimă internațională sînt Brâncuși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]