29 matches
-
ședințele ecclesiei, de vreme ce săpăturile de pe colină Pnyx dovedește o amenajare sistematică al acestui spațiu de întrunire, liber de tradiția vechii agora din preajma sfatului arhaic de pe colină lui Ares, Areiopagul, și capabil să reunească 6000 de persoane. Clistene este și autorul ostracismului, o procedura destul de stranie prin combinația de arhaism și eficacitate politică, menită să elimine din cetate orice personaj care aspiră la tiranie. Numele instituției vine de la cuvântul ostrakon, care înseamnă ciob, pentru că în adunare atenienii scriau, pe tăcute, pe câte
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
și să-și reia carieră politică. Amintește de tradiția pharmakoi, personaje care se încărcau periodic de impuritatea acumulată în cetate și erau alungați sau uciși, că niște țapi ispășitori, tocmai când în cetate se instaura dominația incontestata a discursului argumentativ, ostracismul pune în joc o procedura mută de excludere, instituția fiind coerentă cu ansamblul reformelor clisteniene, reprezentând unicul mijloc legal pentru a substitui tiranicidul și violență. Modelul atenian e cel mai bine cunoscut în izvoare, și probabil, cel mai complex articulat
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
la întrunire. Cine venea târziu pierdea dreptul la indemnizație. Orice cetățean avea dreptul să vorbească. Cel mai în vârstă avea întietate. Oratorul punea pe cap o coroniță de mirt sau de măslin. Votarea se făcea prin ridicare de mâini, afară de ostracism, când numele celui ostracizat urma să fie scris pe un ciob. Odată cu Istoriile lui Herodot, redactate și publicate către jumătatea secolului al V-lea î.Hr., conștiința ciocnirii dintre cetățile Greciei continentale și imperiul Persan aflat în expansiune au reprezentat o
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
, cunoscut de asemenea și ca emblema rușinii sau pur și simplu ca un stigmat, reprezintă de regulă un semn distinctiv cerut a fi purtat de către un grup specific de persoane sau o singură persoană, având ca scop umilința publică, ostracismul sau persecutarea publică. În Anglia, în temeiul actului Legii Săracilor din anul 1697, nevoiașii care beneficiau de ajutor de la parohie erau obligați să poarte pe umărul mâinii drepte un semn constând dintr-o pânză albastră sau roșie. Aceasta trebuia să
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]