73 matches
-
mocirlă, se Înfunda În ea și mai rău. Vecina se așeză În mijlocul curții, amenințând că nu se va mișca de acolo până când omul care a necinstit-o nu-și va primi pedeapsa cuvenită. Stând cu coatele sprijinite pe gardul de ostrețe, soțul ei privea năuc la această scenă. Vecinul Îi ceru ajutorul. Dar acesta, ca de obicei, ridică neputincios din umeri. În fața nevestei sale, el părea a nu avea nici un cuvânt de spus. Ce era de făcut? Lucrurile luau o Întorsătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
iar eu alergam nebun. La poarta omului m-am oprit, fără suflare. De dincolo de gard se auzea ronțăit de cal... <Doamne, Dumnezeule!!! E adevărat sau am vreo nălucire???> M-am apropiat și am privit pe deasupra... De nu mă țineam de ostrețe, cădeam ca un butuc. Cei doi cai ronțăiau la ovăz dintr-o covată, iar moș Gheorghe tocmai venise cu două găleți pline cu apă, pe care le-a pus dinaintea cailor... N-am fost în stare să scot nici o vorbă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gurii; doar așa îl umpli de savoarea ei. Dacă deșerți dintr-o sorbitură cana, ingurgitarea nu merită respect. Bătrînul se complăcea de-o viață în așezarea lui de moșneni. Prefera să-și petreacă vremea în livadă. Împrejmuită cu gard de ostrețe, pe temeliile de piatră, casa era umbrită de brazi printre care părea să curgă, verde, soarele. Ne aflam într-o încăpere care la început fusese o verandă. Pe toată lungimea peretelui ferestrele răspîndeau lumina cu un soi de blîndețe. Aici
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nedreaptă absurditate, este lipsită de orișice măreție. Prin lipsa frumuseții, scena poate trezi cam același gen de repulsie și milă ca și bătrânii neîngrijiți care din apropiere miros dezgustător. Cât îi privește pe soldații călăi, teama când îi vezi împrejurul ostrețelor este amestecată cu dezgust și râs, pentru că sunt atât de grotești ! Nici răul nu are măreția solemnă la care te aștepți, așa cum nici binele n-o mai are... Și totuși, bietul Crist are dreptate să se roage în genunchi sub
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
suprapopulată de spirite, vrăjitori, călugări, alchimiști și alte creaturi monstruoase, stampe gen Capriciile lui Goya (1746-1828), ci și onomastica personajelor: Zoroastro, Sava Gotul, Mavrocosta, Oswald Zaur (din Faur) Austriacul, autorul planurilor secrete ale suburbiilor, HristinaFecioara, subiect de voyeurism practicat printre ostrețele gardului de către elevii de la Școala de Arte și meserii Ficht,un personaj nepământean, ce se va înălța la ceruri într-un sicriu de argint, o dată cu cenușa călugărului Beniamin și a bărbăției Primarului, Petruțio Baroiani, Comisiona, Nimfodora, surorile Caraculacu și cei
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
totdeauna, În istorie, În istoria folclorului de calibru redus, local, dar, și-n istoria cea, pururi, mare, a poporului român! Procesul mâțelor Numai de tine nu-mi ardea, acum, gândi Aurel, când Îl văzu, pe Aronel, dincolo de portița din mici ostrețe, Înalte până la brâul omului. Dar nu scoase nici o vorbă. Să vadă, mai Întâi, cu ce scop vine ăla la ăsta. Ei, bine te-am găsit, Aurele. Bine ai venit, Aronele. Apucă și tu, un pahar, de colo, Însă, repede, că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să fi fost, și nu putea să-l lase când îl vedea cum se chinuie. Nu trecea primăvara, și la poarta ceferistului atârna un drapel alb, de mort. Îl aducea un bătrîft din capul Griviței, îl lega cu sârmă în ostrețele gardului și pleca. După trei zile se întorcea, îl desfăcea, fl punea pe spinare și-l cară înapoi. Asta însemna că acarul rămăsese cu un copil mai puțin. Casa lui era plină de rude. Odăile miroseau rânced a moarte și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
El era urmat de soldați cu sabiile scoase, cari luceau slab în lumina felinarului. Îmi ordonă să mă scol. Turnul unei biserici de pe Neva sună melancolic trei ore după miezul nopții. Ieșirăm din închisoare, în curtea ei încunjurată cu multe ostrețe de fier până la gigantica poartă de piatră. M-am uitat înapoi să văd acel negru palat de uriaș, ce s [e]-nalța în cer asemenea unui munte în patru colțuri. Deschise poarta. Afară aștepta o trăsură neagră asemenea carelor mortuare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vocabularului și de aparent inofensive aluzii livrești. Imaginea satului în viziunea lui Cărtărescu este un imens simulacru, iar țăranul un personaj tragi-comic, ascultând, sub umbra fagului, „cântecul greierilor și al lui Ioan Alexandru”, „legându-și copiii de pruni și de ostrețe”, în timp ce el merge „sub talpa casei”, să vizioneze acolo „un film cu galinacee” sau indignându-se grațios în mijlocul pogoanelor sale „de situația din cipru și liban”. Poemul citat surprinde (ca și celelalte 11 Georgice, de altfel), atât prin lexicul poetic
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a-și susține valoarea, oriunde s-ar afla, acum și în viitor ! III) Nimeni nu va mai putea nega situarea într-o competiție cu mare specific, pentru care merită să se zbată ! Cine nu intră în horă, poate căsca pe la ostrețe ! IV) în bătălia pentru IMAGINE, mai necesară ca un premiu în bani, gala este podiumul de referință. Dar mai ales de credibilitate, având în vedere criza în care se află jurnalismul ! Desigur, vor exista și detractori, mai ales dintre analfabeții
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
colo o alta... Și multe... Mereu tot mai multe... Prin hăuri trec raze... Despintecă bezne... Lumini se aprind și lumini că se tot răspîndesc... Mai fierbinte și sufletul arde, ceva îl tot strigă și pară de foc îl încinge... Pornește... Ostrețele pică... Aține-te bine! Că nu e gonaș prea ușor la picior ca, din urmă să-l ieie, de el să se ție. Nu-i nici vînător... Da, oricum ar ochi... Să-l mai poată opri. Au, dar, cum, oarecine
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
cu linia de tramvai. Deodată, tata s-a oprit în loc. Auzise ceva. I-a șoptit mamei să intre pe o portiță într-o curte cu pomi și flori, mama m-a luat de mânuță și am intrat acolo. Dar printre ostrețele gardului, urmăream să văd ce face tata în stradă. Întâi a stat nemișcat un timp, cu urechile atente la zgomotele nopții care, de fapt, erau ca și inexistente. Doar lângă mine se auzeau țârâind greierii. Tata a sprijinit bastonul de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
avea voce de bariton. Mda, se adeverește cu ce au spus și alții, așa cred că a fost. Și? L-a văzut în carne și oase? - Da, fetița, mama mea, era în uliță și se uita în ograda bojdeucii printre ostrețele de la gard. Creangă avea pe cap o pălărie neagră, era îmbrăcat într-o cămașă înflorată de culoare roșie din acelea fără guler, pantaloni de culoare închisă, largi și încins cu o curea lată, și cu bocanci în picioare. - Extraordinar! Era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
brasde bălaie. Uimit cavaleriul cu pasuri pripite, Îmbla prin umbroase cărări nisipite; Dumbrava șoptește, isvoarăle sună, Așteaptă-n amestec vibrare de strună. Văratecul aer te-adoarme cu svonul... Cu dor Cavaleriul privește balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. {EminescuOpIV 325} 25Iar papura mișcă de-al apei cutreer. În iarba înnaltă suspină un greer - Prin vânăta umbră, prin rumăna sară, În farmecul firei răsună ghitară: - "Arată-te-n haina de albă mătasă, 30
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Babilonia românească 2259 prostire [2cercevele *]2 prosop tocmagi posmagi (posmag) tăieței (tăiețel) vorbește mărunt mărunt, mărunt (mărunțel) cărunt stare Vermoegen înstărit vermoegend a se disprimăvăra Fruehling werden jitar jitărie prisacă {EminescuOpXV 110} prisăcar jintiță [2a dospi]2 aluatul aluățel temei ostrețe fundac coromâslă vită-ncălțată sulă suliță a depăna cir ciaun ceruială a cerui *** coroi * cioară, (unuia de bat *** pentru țigani) ciur ciurariu (sitarii * cari îmblă cu ciururi mari din *** în *** ca să ciuruiască grâul proprietarilor mari) cimilitură sau cimulitură cinel, cinel (ciumel
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
În prag la galerie și am strigat după iei. N-a răspuns nime. Dă groază, am izbit-o la goană În fundu galeriei; repetam Încetișor: Berbecu, Tauru, Gemenii, ca să nu să prăvale ceru pă mandezu. Am ajuns pă loc la ostrețe, deși quinta aia ie cât trei fârtaie dă cvartal; Tullido Ferrarotti Îmi zicea mereu că viitoru mi-era cursele dă semifond. Da În noaptea aia am fost as la săritura dă nălțime. Am sărit dân prima ostrețele, care s-apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pă loc la ostrețe, deși quinta aia ie cât trei fârtaie dă cvartal; Tullido Ferrarotti Îmi zicea mereu că viitoru mi-era cursele dă semifond. Da În noaptea aia am fost as la săritura dă nălțime. Am sărit dân prima ostrețele, care s-apropie dă doi metri; tocmai când mă săltam dân șanț și-mi scoteam cioburile dă geam care Îmi intrase pă peste tot, m-am pus să tușesc dă fum. Din quinta ieșa nori dă fum negru și gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dân decoru Înghesuit dă la biro; n-a trecut mult și s-a prelins Întins ca emoragia dă ulei, pân tot localu: ieri repara burlanu clasic dă la 0,60; azi zugrăvea la modă, În culoarea burții dă vacă, niște ostrețe dân lemn; mâine freca cu spirit pata dă pă pantalonii lu Zarlenga; poimâine-i da drept să spele zi dă zi primu patio și să facă lună ogeacu mare, curățându-l dă resturi și rămășițe. Mergând, chipurile, tot pă unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să se mai aprindă vreun lampion. Vai de viața și de zilișoarele mele, mi-am mărturisit greșeala chiar Înainte de primul ziurel de ziuă: la unsprezece și un sfert p.m., toate lampioanele ardeau și, o dată cu ele, depozitul de talaș și niște ostrețe din lemn neglijent acoperite cu vopsea verde. Nu-i curajos cel care calcă tigrul pe coadă, ci cel care, ajungând În inima codrului, adastă clipa Încă de la facerea lumii hotărâtă pentru saltul său mortal. Zis și făcut: am stat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
logician că de la Descartes încoace filozofia se luptă să-l ascundă. La urma urmei, prin conexiuni aleatorii, din adevăr sau neadevăr, repetat pînă la uzură, universul va rezulta așa cum e el, întreg și adevărat. Doar noi, închiși în lumi artificiale, ostrețe inundate de voluptate, chinuindu-ne cu exotisme ca instrumente de tortură, îndrăznim să pretindem un adevăr precum Galilei un punct de sprijin. Întindem brațele cu degetele rășchiate și sfărîmăm între ele meduze. Gelatina lor însă, nu poate opri nici o alunecare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de a-și atribui un merit, zise ea cu o extremă încîntare. Și oamenii nu-și dau seama că inteligența, gândirea lor conștientă, e mereu în goană să construiască, din pricina fricii lor de viață, tot felul de sisteme filozofice, religii, ostrețe de apărare..." "Ostrețe, reflecta Micu fără mirare. Și de ce nu, doamnă? Viața nu e blânda cu noi! De ce am avea încredere în ea? Ostrețele astea ne îngăduie clipe de răgaz, până ce măreața viața nu vine să ne dea un brânci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atribui un merit, zise ea cu o extremă încîntare. Și oamenii nu-și dau seama că inteligența, gândirea lor conștientă, e mereu în goană să construiască, din pricina fricii lor de viață, tot felul de sisteme filozofice, religii, ostrețe de apărare..." "Ostrețe, reflecta Micu fără mirare. Și de ce nu, doamnă? Viața nu e blânda cu noi! De ce am avea încredere în ea? Ostrețele astea ne îngăduie clipe de răgaz, până ce măreața viața nu vine să ne dea un brânci în mormânt, să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mereu în goană să construiască, din pricina fricii lor de viață, tot felul de sisteme filozofice, religii, ostrețe de apărare..." "Ostrețe, reflecta Micu fără mirare. Și de ce nu, doamnă? Viața nu e blânda cu noi! De ce am avea încredere în ea? Ostrețele astea ne îngăduie clipe de răgaz, până ce măreața viața nu vine să ne dea un brânci în mormânt, să facem loc la alții. Ostrețele astea sânt o mare cucerire a ființei umane. "Ba nu, strigă Matilda, aceste ostrețe te împiedică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Și de ce nu, doamnă? Viața nu e blânda cu noi! De ce am avea încredere în ea? Ostrețele astea ne îngăduie clipe de răgaz, până ce măreața viața nu vine să ne dea un brânci în mormânt, să facem loc la alții. Ostrețele astea sânt o mare cucerire a ființei umane. "Ba nu, strigă Matilda, aceste ostrețe te împiedică să vezi cerul, zarea îndepărtată, acolo unde sufletul se poate pierde în armonie cu tot ce există... norii de pe cer, apele, pădurile, păsările pământului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în ea? Ostrețele astea ne îngăduie clipe de răgaz, până ce măreața viața nu vine să ne dea un brânci în mormânt, să facem loc la alții. Ostrețele astea sânt o mare cucerire a ființei umane. "Ba nu, strigă Matilda, aceste ostrețe te împiedică să vezi cerul, zarea îndepărtată, acolo unde sufletul se poate pierde în armonie cu tot ce există... norii de pe cer, apele, pădurile, păsările pământului, oamenii... sufletul oamenilor așa cum sânt ei cu adevărat, nu speriați, ispitiți de iluzia pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]