319 matches
-
nu s-a păstrat influențe germane (în Dacia nu a fost o colonizare masivă germană) și 2. după "Viața Sf. Sava", triburile germane migratoare trăiau separat de autohtoni, în tabere deschise (seminomade), la fel s-a întâmplat în Italia, unde ostrogoții n-au lăsat urme în limba italiană. Acest aspect l-a subliniat F. Lot, care afirma că "de la ostrogoți n-a rămas nimic, nici în instituții, nici în limbă și foarte puțin în sângele italienilor". Nici în vremea năvălirii hunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Sf. Sava", triburile germane migratoare trăiau separat de autohtoni, în tabere deschise (seminomade), la fel s-a întâmplat în Italia, unde ostrogoții n-au lăsat urme în limba italiană. Acest aspect l-a subliniat F. Lot, care afirma că "de la ostrogoți n-a rămas nimic, nici în instituții, nici în limbă și foarte puțin în sângele italienilor". Nici în vremea năvălirii hunilor în Europa (375-454) nu se constată un contact între aceștia și populația autohtonă din Dacia și regiunea Dunării de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iar de cei greci (bizantini), Gothoi. Populația gotică, aflată pe țărmul sudic al Mării Baltice, a început să înainteze treptat spre regiunile de la Marea Neagră și Dunărea de Jos, iar apoi spre teritoriile întinse ale Imperiului roman, până ce își vor încheia istoria, ostrogoții în Italia (secolul VI) și vizigoții în Spania (secolul VIII). Istoria zbuciumată a goților, încă insuficient cunoscută, migrația, contactele și amestecul cu populațiile germanice și negermanice, raidurile lor prin Europa au dus la restructurarea etno-demografică și politică a spațiului est-european
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Nistru până la pătrunderea definitivă în Imperiul roman (sudul Dunării), în urma invaziei hunice în Europa, în anii 376-378. 3. Se referă la istoria goților după trecerea lor în Imperiu (376) și încercările repetate de constituire a unor state, precum regatul ostrogot a lui Teodoric, în nordul Italiei (493-556) și a regatului vizigoților, în sudul Franței și, ulterior, în Spania (sfârșitul secolului V-începutul secolului VIII). Urmele lăsate de goți sunt risipite pe un spațiu imens, de la Marea Neagră la Oceanul Atlantic. Înainte de începerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fel de feudalitate mongolă, în sate se află și elemente hune, nu doar localnici cultivatori de mei. Pe lângă Panonia, centrul puterii hune, cedată de romani prin tratate, Attila urmărea să-și adauge tot șirul centrelor romanice dunărene până la Novae, reședința ostrogoților. În timpul incursiunilor hunice la Dunăre, răsar satele localnicilor de străveche origine, prezente peste tot pe malul nordic al ei. Patronatul turanic al hunilor este, de fapt, un nou și mare factor de sinteză, regalitatea lor nu înseamnă o veritabilă administrație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bătrânul rege Ermanaric, în vârstă de 110 ani, este ucis. În urma acestei victorii, în 376, hunii își fac apariția pe (la) Nistru, la granița de est a teritoriului dominat de vizigoți. Conform lui Ammianus Marcellinus, în Res Gestae, după înfrângerea ostrogoților, vizigoții conduși de Athanaric au încercat să se apere pe Nistru, la granița ce-i separa de ostrogoți. Însă, în ciuda precauțiilor luate de vizigoți, hunii au trecut Nistrul, într-o noapte cu lună, probabil prin vadul de la Tiraspol-Tighina, și au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apariția pe (la) Nistru, la granița de est a teritoriului dominat de vizigoți. Conform lui Ammianus Marcellinus, în Res Gestae, după înfrângerea ostrogoților, vizigoții conduși de Athanaric au încercat să se apere pe Nistru, la granița ce-i separa de ostrogoți. Însă, în ciuda precauțiilor luate de vizigoți, hunii au trecut Nistrul, într-o noapte cu lună, probabil prin vadul de la Tiraspol-Tighina, și au căzut pe neașteptate peste oastea lui Athanaric. În urma atacului hunic, oastea vizigoților a fost silită să se retragă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de vizigoți trec Dunărea pe la Dinogetia sau Durostorum, acum are loc prima mare emigrare. În 377, profitând de spaima și dezordinea garnizoanelor romane, trec dincolo de Dunăre și cete de taifali și alani, iar dinspre răsărit trec Dunărea o parte din ostrogoți, conduși de principii lor, Alatheus, Safrax și Farnobius. Regele Athanaric, rămas în fruntea vizigoților din nordul Dunării, nu se poate hotărî să treacă în Imperiu și încearcă o ultimă rezistență în fața hunilor, retrăgându-se cu armata sa în "locul Caucaland
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub forma unui "imperiu" închegat și organizat de la început.19 Stăpânirea hunică cuprinde trei faze: 1. 375-408, în care centrul puterii hunice era la est de gurile Dunării și se baza pe încheierea unei alianțe cu alanii și grupurile de ostrogoți supuși, în această fază, o parte a hunilor (grupul Uldis) se pune în slujba Imperiului. 2. 408-434, fază decisivă pentru huni, când centrul stăpânirii lor este transferat din est în Europa centrală (Panonia), dominată de hunii regali, în care confederația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Attila și până la bătălia (înfrângerea) de la Nedao, când are loc lichidarea stăpânirii hunilor în Europa. În ceea ce privește tipologia dominației hunice asupra Daciei, avem o etapă de control (dominație) nominală asupra zonelor extra-carpatice, exercitată direct de huni sau prin intermediul unor grupuri de ostrogoți sau alani aliate cu hunii. Un control direct și exclusiv ar putea fi admis numai pentru zona în care hunii acționează ca mercenari sau foederati. După anii 420-425, este plauzibilă (posibilă) dominația hunilor prin interpuși, goți, alani și gepizi, prezenți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pusta panonică. Structura social-economică a societății hunice presupunea existența unei populații agricole supuse, care să asigure întreținerea dominatorilor turanici în tratativele cu Imperiul, Attila insista ca locuitorii refugiați în teritoriile romane să-i fie restituiți. Populațiile supuse de huni, alani, ostrogoți, carpi, gepizi, romanici au fost încadrate în organizația lor militară, iar conducătorii neamurilor supuse și-au păstrat pozițiile aristocratice-pătura conducătoare hunică era destul de pestriță sub aspect etnic. 20 În absența unor știri mai amănunțite cu privire la situația etnică și formele de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
datează din prima jumătate a secolului al V-lea d. H. Descoperirile din această zonă, la Buhăieni, valea Jijiei, Botoșani, Roman, duc la concluzia că teritoriile de la est de Carpați și până la Nistru erau sub dubla dominație a hunilor și ostrogoților aceeași situație era și la sud de Carpați până la Dunăre. La sud de Carpați, în afară de tezaurul de la Pietroasa (Buzău), care aparține goților, se cunosc morminte izolate la Bălteni, mici tezaure sau piese la Dulceanca, Coșoveni, precum cazane numeroase. Aceste descoperiri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
participat la expedițiile lor antiromane. De fapt aceste schimbări nu s-au produs imediat, trecerea Volgăi de către huni nu a schimbat situația zonei în discuție. Abia după 380, se produc modificări esențiale în configurația etnică din Pannonia, și anume instalarea ostrogoților conduși de Saphrax și Alatheus în sudul provinciei și părăsirea regiunii de către vandali, care, după o lungă peregrinare prin Europa, se stabilesc în nordul Africii. Gepizii nu au putut profita de noua situație creată în Pannonia, la începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regiunii de către vandali, care, după o lungă peregrinare prin Europa, se stabilesc în nordul Africii. Gepizii nu au putut profita de noua situație creată în Pannonia, la începutul secolului al V-lea, datorită prezenței unor triburi germanice sprijinite de Imperiu (ostrogoți, skiri, heruli) și mutării centrului puterii hunice în Pannonia, între 420-425. Hunii au antrenat în înaintarea lor grupuri de ostrogoți și alani. De aceea, gepizii au continuat să rămână o vreme în teritoriul (patria) lor din nord-estul Panoniei. 22 Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de noua situație creată în Pannonia, la începutul secolului al V-lea, datorită prezenței unor triburi germanice sprijinite de Imperiu (ostrogoți, skiri, heruli) și mutării centrului puterii hunice în Pannonia, între 420-425. Hunii au antrenat în înaintarea lor grupuri de ostrogoți și alani. De aceea, gepizii au continuat să rămână o vreme în teritoriul (patria) lor din nord-estul Panoniei. 22 Dar moartea neașteptată a lui Attila, în 453, a determinat pe regele gepizilor, Arderic, să organizeze o coaliție împotriva hunilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
constituit la Dunăre o fâșie de foederati, pentru a da o armătură politică semințiilor slave (Uniunea celor șapte triburi), răzlețite anterior de-a lungul râurilor din sudul Dunării. Bulgarii, instalați aici și apoi recunoscuți prin tratat, nu erau decât succesorii ostrogoților lui Teodoric. Unitatea străveche a elementului latin (romanic) în sud-estul Europei s-a rupt, la începutul secolului al VII-lea, prin năvălirea masei slave în sudul Dunării, punând capăt poporului străromân, pur romanic, care s-a închegat aici între 275-602
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o Dunăre păzită de romani pe ambele maluri, până la apariția altor cete turanice, care fac același lucru ca și hunii, ei nu aduc nici o atingere acelei autonomii până la Justinian și după el. Pe când în Balcani barbarii cad unii peste alții, ostrogoții sălășluiesc aici (la Novae) mai bine de un secol, iar fiscalitatea romană slăbește locuitorii săi supuși și grecismul rezistă, în nordul Dunării, pe malul stâng, în altfel de condiții, de libertate, s-a ajuns la închegarea unui grai romanic, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Craiova, 1990; Consideraciones sobre un mundo peor, Barcelona, 1978; Literatura y disidencia, Madrid, 1980; Los derechos humanos y la novela del siglo XX, Madrid, 1981; Marta o la segunda guerra, Barcelona, 1982; Perseguid a Boecio, Madrid, 1983; ed. Salvarea de ostrogoți (Prigoniți-l pe Boețiu), tr. Ileana Cantuniari, Craiova, 1993; Un sepulcro en el cielo, Barcelona, 1987; ed. (Un mormânt în cer), tr. Mihai Cantuniari și Tudora Șandru Olteanu, București, 1994; Les Clefs du crépuscule, Lausanne, 1988; Mai bine mort decât
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
23-26; Cornelia Ștefănescu, Veșnicia actualității, JL, 1992, 23-26; Vintila Horia. In memoriam: edición en homenaje al Profesor Vintila Horia, Madrid, 1992; Românii, 183-185; Eliade, Împotriva, 222-230; Adrian Popescu, Istoria ca paradigmă a cunoașterii, ST, 1993, 5; Victor Cubleșan, „Salvarea de ostrogoți”, ST, 1993, 12; Ioana Pârvulescu, Un pictor de suflete, RL, 1994, 7; Emil Manu, Ultimul Vintilă Horia, VR, 1994, 2; Dan Stanca, Pământul spiritualizat, VR, 1994, 9-10; Constantin Ciopraga, Undeva în Callado Villalba: Vintilă Horia, DL, 1995, 19; Lovinescu, Unde
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
al cincilea aceste regate erau încă în mișcare și nu se caracterizau prin stabilitate, în timp ce în al șaselea ele sunt deja consolidate; și chiar dacă, pe plan politic, unele dintre ele, cum este cel al vandalilor din Africa și cel al ostrogoților din Italia, sunt distruse încă din prima jumătate a secolului al șaselea în urma expansiunii bizantine promovate de împăratul Iustinian, astfel încât doar cel al vizigoților, în Spania, și cel al francilor rămân intacte, se născuse oricum în interiorul fiecăruia dintre ele o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anumite aspecte, cultura creștină din Italia e mai apropiată de cultura africană și nu de aceea a celorlalte regate romano-barbare. Dacă în secolul al cincilea Italia fusese mai puțin vie din punct de vedere cultural decât Galia, în epoca regatului ostrogoților condus de Teodoric (439-525) apare o serioasă schimbare în condițiile culturale ale peninsulei. Se știe că Teodoric, cel puțin în prima parte a domniei sale, încercase să stimuleze împăcarea între elementul gotic și cel roman; regele privea cu interes cultura latină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
între elementul gotic și cel roman; regele privea cu interes cultura latină încercând să ajute, când era posibil, tradiția romană chiar și prin facilitarea participării cetățenilor romani la politica sa. Atenția specială acordată populației italice de către puterea dominantă, aceea a ostrogoților, a avut efecte benefice și în cultură, atât în cea profană cât și în cea creștină. Totodată, relativa stabilitate instaurată în Italia de nou regat barbar, după aproape un secol de tulburări, uzurpări și invazii, a asigurat țării o prosperitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Memmius Symmachus, de o educație aleasă pe care și-a desăvârșit-o la Alexandria, în Egipt, la școala neoplatonicului Ammonius. Erau anii în care Italia, cucerită deja de Odoacru în 476 (sfârșitul Imperiului Roman de Apus), intrase apoi sub stăpânirea ostrogoților lui Teodoric începând din 493, însă, pentru cei care posedau mijloacele necesare (pe lângă interesul propriu-zis), legăturile cu Orientul unde Imperiul Bizantin era considerat de toată lumea (chiar și de barbari) Imperiu Roman, nu erau imposibile. Mai mult, funcția Constantinopolului devenise și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că atitudinea tradiționalistă și filoimperială a anumitor cercuri romane ar fi o dovadă de ostilitate față de el. Și astfel, Boethius a putut deveni faimos și a putut face o carieră politică, atât cât era posibil pentru un roman sub dominația ostrogoților, adică doar cu aprobarea regelui, nu ca urmare a existenței unei forme libere de viață civilă (care, de altfel, dispăruse încă din vremea lui Augustus): a devenit consul în 510, însă aprobarea obținută de la Teodoric pentru obținerea acelei funcții nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
stăpânire bizantină. În 568, după mai puțin de douăzeci de ani, are loc invazia longobardă care distruge unitatea politică a Italiei, sporește și extinde sărăcia prin jafuri și persecuții violente (longobarzii erau păgâni pe deplin, nu erau nici măcar arieni precum ostrogoții). După renașterea teodoriciană, urmează, în mai puțin de cincizeci de ani, o epocă de barbarie și de mizerie care duce la depopularea satelor și a orașelor și la distrugerea culturii. Literatura din această perioadă e influențată de condițiile generale din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]