65 matches
-
trăgând pe nas luleaua. Ne-a dus pe toți în largile haznale, Făcând din țara noatră mascarale. Plecăm de-aici, prostia e a noastră, Deșteaptă țară pe o mână proastă. Aici prostia este vie, începe Cu-atâtea smârcuri fade și otrepe. Deșteaptă-l, doamne, pe român din somn Ca să trăiască-n țara lui ca domn! vineri, 13 iulie 2012 Referință Bibliografică: politicale / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 559, Anul II, 12 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
POLITICALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366769_a_368098]
-
cu PNL și să-i lase cu bubele grele de rezolvat prin ministerele repartizate. La final, vor arate cu mânie proletară, cu degetul, spre liberali. Metodă veche, stalinistă! Cu cele două partide artificiale în coadă + cumpărarea a tot felul de otrepe numite, pompos, parlamentari, se zburlesc la liberali. Abia acum te-ai prins, Crinule?! Slabe speranțe ca USL-ul să-și mai ducă la capăt ceea ce au început. Program pe care l-am votat plini de speranță. Era ultima șansă pentru
TABLETA DE WEEKEND (57): AUZI... !? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362596_a_363925]
-
mână prin oraș Și-o prinde omul, hoț ca un geambaș, Ca s-o anime-n calendarul său. Ispita asta ne-a cuprins de mult, Orânduiți sub moarte și sub cer Și ne-a legat în zodii ca un fier - Otrepe vechi în cosmicul tumult. Culegem an cu an în traista grea, O movilă de ani până la fund, Cădem sub crucea ei - rotund, Lați și fărâmați ca o curea. O, dă-ne Doamne, ceasul cât un veac, Cât muntele de piatră
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
între om și lup; Când e lună plină, haita-n cerc se strânge Dansând colții-n aer pâna când se rup Pânzele tăcerii de pe-ntinderi arse De Apocalipsa ce în vis începe, Sus, la cetățuie, triburile parșe Urlă fantomatic, călărind otrepe. A-nceput mareea, în ființe cântă Dor de ducă orfic, ucigaș și sumbru, Iar fecioare goale delirând descântă Mugurii de sfarcuri peste corn de zimbru. Vraja serii urcă izbucniri de sevă Înspre vechi neliniști care cheamă-n rut, Sburători sar
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
Poezie > Pamflet > NU VREI? Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 973 din 30 august 2013 Toate Articolele Autorului Nu vrei? nu vrei dragă să te schimbi? să nu mai arunci cu ghimpi? caută mai multe țepe, și aruncă în otrepe. acele îți sunt cam slabe, pentru blăni și pentru labe. bine ar fi să fii cuminte, cum erai mai înainte. nu da-n urșii inocenți, care vezi, sunt înțelepți! care nu ridică laba, munca ta este degeaba! Referință Bibliografică: Nu
NU VREI? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359998_a_361327]
-
de a nu le fi casate sentințele de către instanțele superioare de control populate de dinozauri de formație comunistă, să se fi format după chipul și asemănarea mentorilor săi, ori în subsidiar să fi luat atitudine împotriva fantomelor trecutului și a otrepelor comuniste dinozauroide, declanșând un adevarat război între generații etc, lăsam la aprecierea cititorului și în mod special la aprecierea justițiabilului care din varii motive s-a văzut silit a avea de a face cu Justitia din România. Dacă până în anul
Glonțul de diamant () [Corola-blog/BlogPost/338975_a_340304]
-
nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului Istoria sfârșește și începe cu Gherla, cu Aiudul sau Canalul. Aici ne îngropară idealul barbarii nemiloși veniți din stepe. De-atunci tronează-n țară anormalul și pe la vârf s-au perindat otrepe, de-atunci poporul nu poate pricepe de ce sub el se surpă veșnic malul. Cât timp vor sta martirii în uitare, iar zbirii vor trăi din pensii bune fără să-și ceară cel puțin iertare, istoria e-n gropile comune de unde
ISTORIA E-N GROPILE COMUNE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378987_a_380316]
-
să nu ne temem că ni se va lua nici să ne naștem nici să murim nu am vrut noi nu am avut nimic noi nu am avut SCANDALIZAREA SÂNGELUI REMEMBER INSTINCTUAL ȘI INTUITIV să-ți folosești propria frustrare vechea otreapă pentru a te dărui într-un ansamblu nou meditație asupra scenariului de învingător slaba consolare a învinsului să îl iubesc pe învingător zâmbind flagelat pe dinăuntru cât aș vrea să nu se vadă suferința până la plânsul cărnii și cât aș
POEME TIMIDE de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380597_a_381926]
-
să nu ne temem că ni se va lua nici să ne naștem nici să murim nu am vrut noi nu am avut nimic noi nu am avut SCANDALIZAREA SÂNGELUI REMEMBER INSTINCTUAL ȘI INTUITIV să-ți folosești propria frustrare vechea otreapă pentru a te dărui într-un ansamblu nou meditație asupra scenariului de învingător slaba consolare a învinsului să îl iubesc pe învingător ... Citește mai mult LUMEA SI VIAȚA LA FEL DE NESIGURĂnoi nu am avutnumai continuarea golului din piept am avuturmele scrijelite
EMIL IULIAN SUDE [Corola-blog/BlogPost/381546_a_382875]
-
de soarta Țării și a Neamului nostru, de destinul nostru mârșăvit și deturnat în așa măsură, încât un întreg popor am ajuns la mâna unei mâini de trădători și vânzători de idealuri și de bogății ale patriei, la discreția unor otrepe ale tagmei care de 23 de ani se luptă și reușeșete să ne facă să ne fie rușine de noi înșine, ca națiune, că suntem români, văzându-ne și acceptându-ne prădați, mințiți, manipulați, extorcați, asupriți, alungați în exod, desconsiderați
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348445_a_349774]
-
nu pe cămile, și prin visele sterile n-am să bat nicio cărare. Stau mirat, privind în urmă și nu pot deloc pricepe de ce-am colindat prin stepe, privind viața cum se curmă într-o nefirească turmă îmbrăcată în otrepe, care nu putea concepe că de fapt prăpăstii scurmă. Am să-mbrac straie alese, chiar odăjdii de se poate, pe bordei clădind palate unde-am să iubesc crăiese, am să rup lanțuri și lese exultînd în libertate, am să fug
ŞTIU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379736_a_381065]
-
așezată cu fundul în sus și ascultând destăinuirile studentului la matematică, Tiberiu Pop, al cărui tată, ridicat în martie 1948 și condamnat la închisoare pentru complot împotriva statului, nu s-a mai întors niciodată acasă și a cărei mame considerată „otreapă burgheză, fiică a unui popă legionar și soția unui ofițer care a luptat împotriva Uniunii Sovietice, ce otrăvește școala” a fost dată afară de la catedră. Personajele, nu puține la număr - Dumitru Popescu, fiul unui țăran înstărit din Novacii Gorjului și
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
pus în practică de imbecilul activism local. Cît de sterp și de perfid sunau preceptele venite de la birourile propagandei (alături de muncitor, de țăran, artistul-cetățean: activist în slujba poporului), dar și cît de profitabil erau ele preluate de... inginerii sufletelor omenești, otrepele care au sufocat atîta amar de ani scrisul și artele românești, defazîndu-le de la canonul european. Dar ce-a mai rămas, în fond, din sonora găunoșenie? Pentru că sucombarea dictaturii dejist-ceaușiste nu a însemnat, implicit, și cea a proteinelor care au întreținut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
diverse, incompatibile adesea, verbozitatea strivind și cele câteva sclipiri de sensibilitate lirică. Versurile lui A. din Poezii postume, eliberate de povara unui modernism căutat, izbutesc mai mult să dea expresie dramei personale. Proza, tratând liric teme ca dezrădăcinarea ori viața „otrepelor sociale”, a „oropsiților”, e vădit anacronică. Renumele lui A. în anumite cercuri nu se justifică decât într-o mică măsură prin creația sa. SCRIERI: Legea poeziei pure (în colaborare cu Virgil Treboniu), București, 1930; Amorul în noapte (în colaborare cu
ANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285347_a_286676]
-
într-o poziție nu tocmai decentă. În text aceasta întrupează tot ce poate fi mai abject, mai abominabil, de la răutate bestială la vulgaritate extremă. Ieșită din țigănime, Marea Doamnă Dracula e o tirană arogantă, care tratează oamenii ca pe niște otrepe, le vorbește trivial, neevitând vorbele și expresiile nerușinate și înjurând ca la ușa cortului. Încă și mai necontrolat se exprimă maică-sa. Nonagenară cu picioarele scheletice, pline de gâlme, cu părul cărunt rar, cu obrajii năruiți, cu ochi mici de
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
harnică, cu biciul dreptăței în mână, ispravnicul pe moșia ei. Altfel, seamănă cu Hallipa și cu Elena, dar înăsprit. - Și ea îi zice lui Mika-Le "mostră"? Seamănă cu o mostră, nu e vorbă. - Nu! Nu cunoști vocabularul Gramatulei. Ii zice ,,otreapă mică". Nu o poate suferi. Un instinct nemaipomenit de antipatie pentru nepoata de pripas, mai ales la o fată mare! De altfel, Gramatula e maniacă de curățenie și Mika-Le avea, de mică, groază de apă. Țața e voinică și cinstită
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
gâtul, boșorogule, spăl cuțitu-n tine! Mă piș pe ochii tăi ăia bulbucați!” „Ia dați-i drumul, mă, să vedem ce face. L-am mai bătut o dată de s-a căcat pe el. Poate mai vrea și acuma. Ții minte, băi otreapă, că te strigau copiii Căcâcea?” Oamenii nu-i dădură drumul lui Cap de Șobolan, ba chiar Îl târâră de-acolo câțiva pași. A suduit ce-a suduit și, când a văzut că nimeni de pe drum nu se uită la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai totul despre el, n-am picat în cursa lui. Aveam de mult experiența cunoașterii lingăului, a lacheului. Eu îi spuneam problemele reale ale școlii de care răspundeam și-l forțam să se pronunțe, să caute el soluții... «Încătușat» astfel, otreapa și-a schimbat comportarea, m-a reclamat peste tot, dar cu demnitate mi-am demonstrat mereu nevinovăția, netemeinicia reclamațiilor - sau mai bine zis a turnătoriilor infame - în fața celor veniți în cercetare de la raion sau de la regiune. Despărțit de lumea satului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai dă nimic! Și doar l-am avertizat, măgarul, să nu-și mai toarne votcă în bere, pe căldură. Asta, chiar că nu se scuză. Individul este, cu alte cuvinte, o pramatie! O secătură! O scursură, sub orice critică! O otreapă! O zdreanță! Un golan! Un jeg! A-ha-ha-hai dreptate, cască și Fratele, vag aprobator. Așa-i Silică. Irecuperabil. Îți bag o inferență? Tot ce nu te omoară, te face dependent! Suntem produșii propriilor slăbiciuni, ai propriilor noastre emoții. Și ai propriilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îmbrăcată Hantiță : femeie mare și proastă Hendiri bendiri : limbă străină, de neînțeles Mangoliță : femeie grasă Marfuză : fată îmbrăcată fistichiu Mastofîlcă : boccea Mazdroană : fată bătrînă, femeie nesuferită Măgliseală : lingușire Neap : gol-pușcă Nevăcuit : care nu a avut relații sexuale Paciaură : femeie scîrboasă, otreapă de femeie Pantaură : femeie rea și dușmănoasă Papelcă : fată bine îmbrăcată și plăcută Priștipeală : economie, agoniseală ; a priștipi : a acumula, a dobîndi bunuri Pușlă : jigodie, javră Rabilă : haină veche Sît ! : taci ! A svidui : a vindeca A timburi : a-și potrivi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nici cât un vierme tăiat în două... (Bea.) Artur! (Bea.) Copilul nostru! (Bea.) Tot ce avem noi... (Bea.) Iartă-ne că suntem atât de lași... (Bea.) GARDIANUL (Umăr la umăr cu Grubi; bea.): Iartă-ne că suntem două gunoaie, două otrepe... ARTUR: Să uităm... CĂLĂUL (Extaz confesiv.): Eu mi-am dat seama din prima clipă... că sunteți un profet... un mesia... Vă jur că nu voi pune mâna pe secure... decât dacă va fi nouă... GARDIANUL (Sticla circulă între Grubi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Or să vă dea afară! O să putreziți de vii! BRUNO: Ia chemați-l pe domnul Vișniec! Unde-i autorul? Ce se-ntâmplă aici? Ce, suntem la circ? Ce-s tâmpeniile astea? AL DOILEA BĂRBAT: Autorul, autorul! Să vină autorul! O otreapă! O scârnăvie! Un fricos! N-are decât să vină! PRIMUL BĂRBAT: Eu nu mă tem de autor! GRUBI (Alergându-i pe cei doi prin sală, cu diverse obiecte amenințătoare în mână.): Vă arăt eu! Vă arăt eu vouă! Haimanale! BRUNO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a fost! N-a fost niciodată nimic. Îl cunosc de zece ani. Îi știu viața pe de rost. HAMALUL (Deprimat.): Mă urăște! Da... Mă urăște groaznic... CASIERUL: Nu urăsc pe nimeni, domnule. Dar acest om (Arată spre HAMAL.) este o otreapă... o blasfemie... Îmi distruge toate bucuriile. HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Iar el... iar el... sunt zile întregi când nu scoate o vorbă... Nu-i așa, Bruno, că sunt zile întregi când nu scoți o vorbă... și când minți? De ce minți, Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în nebunia retragerii din vara anului 1940, când rușii au acordat un răstimp foarte scurt prin celebrul ultimatum, primăria a eliberat adulților un nou rând de acte specificând clar noul domiciliu: comuna Solești. Probabil „turnați” de noii polițiști rurali (niște otrepe vândute de două ori: o dată, proaspeților comuniști români și a doua oară, ocupanților ruși) , au fost aduși la Vaslui sub escortă toți membrii familiei, inclusiv mama lui Grigore, Alexandra Jidoveanu (născută în anul 1886!) unde au fost cazați în vederea „repatrierii
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
totuși, că cei din jurul meu mă văd material fizic, altfel ce m-aș face? Nu-i așa că sunt straniu, așa străveziu cum mă aflu? O incursiune Omagiu lui Peter Cheyney, pentru stilul său literar original. Barul e deschis pentru toate otrepele de felul meu. Dau cu ocheanul în stânga și în dreapta și văd zero barat. Fata de la bar spală un pahar, apoi îl freacă cu șervetu' ostentativ. - Dacă te-aș întreba de numărul cămășii mele, ce-ai zice, mândro? și fac cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]