142 matches
-
Deși operează cu precizia savantului, iar nu cu imaginația artistului, autorul reușește ca dincolo de exactitatea și erudiția expunerii să recompună o frescă animată și plină de culoare a lumii evocate. După mai bine de treizeci de ani dedicați studierii operei ovidiene, va sintetiza rezultatele cercetărilor în monografia Ovidiu. Omul și poetul (1971), prima consacrată poetului latin în România, lucrare ce va fi concentrată la datele esențiale și totodată accesibile publicului larg în compendiul Ovidiu, poetul exilat la Tomis (1973). L. analizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
a spune, precum eyperion către Bellarmin: „Noi nu suntem nimic; ce Făutăm e totul”. Cei doi îndrăgostiți sunt pregătiți a se jertfi întru iubire, înfruntând lumea și mentalitățile ei. „Trist, cutremurându-și clipa, / Dorul și-a zdrobit aripa” - suferință tipic ovidiană. Natura pare tulburată, iar în temple, „zeii stau la sfat”. Petrecerea-i ciudată: „Mesenii beau din vinul translucid / Curat ca lacrima mireselor jertfite / în clipele când se ucid iubiri”. Cine îmbie? „rra” și „3ăcatul” (întrupări diabolice). „E vinul limpede și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Annuario dell' Universita degli Studi di Bari", 1956-57, pp. 428-430. Influsso del pensiero indiano antico sul concetto di uomo in Mihai Eminescu, "Cuget Românesc" (Pensamiento Rumano, Buenos Aires) 6, 1957-58, pp. 13-43. 1958 Intorno alle cause dell' esilio di Ovidio, in Ovidiana. Recherches sur Ovide, publiées par N. I. Herescu, Paris, 1958, pp. 406-411. Ovidio fu relegato per la sua opposizione al regime augusteo?, "Acta Philologica" (Societas Academica Dacoromana) 1, Romae, 1958, pp. 97-252. Due pessimisti romantici sotto l' influsso del pensiero indiano
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de a începe, de fiecare dată, să explice origini, principii și perspective ale oricărei gândiri și ale oricărei activități consecvente și coerente. În Jurnalul lui Ovidiu, sacralizarea naturii vegetale și animale - situată perfect în linia și în spiritul originarelor Metamorfoze ovidiene - și, pe de altă parte, proiectul de a include omul în limbajul materiei, facându-l să ia act de corporalitate, de suferință, de moarte, dar și de contururile unei metempsihoze (fie și în funcție psihoterapeutică de autoanaliză), capătă profilurile unui anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
publicat volumul Introduction to Principles of Morals and Legislation de Jeremy Bentham (tipărit pentru prima oara în 1780). ¶ Apare The Loves of the Plants de Erasmus Darwin, în care este prezentat, sub forma poetica, sistemul botanic al lui Linnaeus ("metamorfozele ovidiene ale florilor, cu haremurile lor florale"; staminele și pistilurile sînt cavaleri și domnite). Scopul mărturisit al lui Darwin a fost să "înroleze imaginația sub steagul Științei" ("enlist imagination under the banner of Science"). Acest lung poem apare că partea a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
P. Hasdeu, ca și față de poeții Ovidiu și Eminescu. Într-un proiect de structurare editorială a scrierilor proprii, dedica - în afara volumelor consacrate istoriei și lingvisticii (Dacia fără Roma și Miscellanea) - trei volume masive cercetărilor și notațiilor de istorie literară: Studii ovidiene, Studii despre D. Cantemir și Articole românești din diverse publicații. O mică parte din contribuțiile sale, cu caracter compozit, a fost selectată după o viziune proprie în culegerile Pătimirea moldovenilor (1993), mult amplificată sub titlul Scolii paralele (1997), și Glose
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
liberă, urmând moda antologiilor sapiențiale, a unor „sentințe” culese din opera lui Ovidiu - cele mai multe din Ex Ponto -, poet cultivat de umanismul occidental și românesc (îndeosebi de Miron Costin). Parafrazele, tratate diferit în fiecare limbă, conferă sensuri modificate și îmbogățite maximelor ovidiene. Textul se revendică, prin motive tematice, alegorii (existența, moartea) și procedee de virtuozitate tehnică, din recuzita barocului. Alteori, „sentințele” devin mai fluente și comprehensibile sub influența liricii populare: „Ce-i făgăduială/ Fără dăruială?/ Trecătoare brumă,/ Fum, vânt, prah sau spumă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]
-
măsură conștiința de sine a scriitorului, obsesia formei, literaritatea discursului. Astfel, Nicolaus Olahus, Miron Costin, Neagoe Basarab sau Dimitrie Cantemir convoacă în textele lor un conglomerat de alte texte și inserturi, reciclându-le energiile semantice și formale, începând cu epitaful ovidian, motivul Parcelor, al triumfului Morții, cu predica hrisostomică a egalității stărilor sociale în fața morții, și sfârșind cu modelul parenetic sau omiletic, cu canonul imnic, elegiac, epigramatic sau alegoric. Prin urmare, obsesia unor tipuri de discurs și a textelor de autoritate
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
histoire ancienne offerts ŕ J.Marouzeau par ses collčgues et élčves étrangers (Paris, 1948), Miscelânia de filologia, literatura e história cultural ŕ memória de Francisco Adolfo Coelho (1847 - 1919) (1950), Congresso Nacional de Arqueologia, I. Actas e memórias (1954) sau Ovidiana. Recherches sur Ovide publiées ŕ l'occasion du bimillénaire de la naissance du počte par N.I. Herescu (Paris, 1958). Ospitalitatea științifică a portughezilor s-a manifestat și față de alți oameni de cultură români, rămași în străinătate după instaurarea comunismului în țara
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
a glumi: "Am subscris, cu voluptate, la asta opinie și am promis să meditez pentru mai tarziu. I se amână și un poem, "Provinciala I": și pe bună dreptate. E cu totul inactuala, pe lângă faptul că vorbește de-o iarnă ovidiana, în plină vară. Iată un cărturar care înțelege totul și se străduiește să prezinte acapararea comunistă a culturii că o evoluție aproape liniștită. Mai iritat se arătă el față de unii colegi de-ai săi care iau cu suplețe trenul noii
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
206-281) și câteva eseuri, nu foarte convingătoare și nici pe deplin lămuritoare dincolo de un patetism al devotamentului față de artă (p. 282-314). Sunt sceptic că George Meniuc ar fi un eseist de marcă, altfel decât ca evocator onest al locurilor comune (ovidianul Pont Euxin, orizont al copilăriei pentru scriitor; elogiul muncii artistice ca o cheie a succesului; dificultatea de a fi original; literatura - rod al îmbinării dintre vis și realitate, ca surse primare; Ion Creangă - "demiurg mucalit"; Eminescu, geniu total etc.). Poezia
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
artist cu toate simțurile în alertă, nu pregetă să abordeze teme aparent banale (,Trup de Veneră", ,Râul", ,Casa din pădure", ,Grădini", ,Falene", ,Roza" ș.a.m.d.), pe care însă, supunându-le transfigurării și viziunii sale antropomorfice (inspirat de procedeul metamorfozelor ovidiene), obține maximum de efecte estetice. Emblematist hesiodic al peisajului românesc, Mihai Moșandrei este un poet epic al unor cugetări și motive baroce: mărire și decădere, unde sunt zăpezile de altădată, cursa ireparabilă a timpului, cu referință specială la ritualuri ale
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
fapt un repertoriu al adorației oferă poemele "Fanionul", "Breakfast" ș.a.m.d. Familiarizat cu codurile naturii, eficient în sugestia plastică a jocurilor erotice (jeux d'amour sau erotopaegnia), Nicolae Motoc este rând pe rând pindaric, lucrețian, horațian (carpe diem), catullian, ovidian, filtrând și ecouri din Elytis, Montale, Ritsos, gramatica acestora de epitaf și aforism evidențiindu-se în poemele scurte, unele admirabile. Un compendiu de instantanee ce atestă spirit de asimilare și puterea de transfigurare a unui real nefast în faste, memorabile
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
întâmplare... Cât trăiește în exil la Tomis, zece ani, versurile lui ajung la Roma și sunt mimate în mari spectacole populare. Ca oriunde în lume, pe fondul unor domnii prea severe, spiritul liber, chiar libertin, de obicei triumfă totdeauna. Versurile ovidiene au fost descoperite și pe zidurile de la Pompei, mărturie a popularității sale. La Tomis, el va fi învățat lecția aspră a unei altfel de existențe - revelație târzie. Se va folosi în scenariu și ideea că monoteismul populației barbare geto-dacice, cu
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
artificialului În raport cu naturalul Îl conduc pe Wilde la modificări radicale ale propriilor surse de inspirație. André Gide povestește, de pildă, o variantă a mitului lui Narcis așa cum i-a narat-o Wilde și cred că În ingenioasa „răsucire” a mitului ovidian poate fi citită modificarea de percepție artistică propusă de Oscar Wilde și generația sa: La moartea lui Narcis, florile câmpului s-au Întristat și au cerut râului câteva picături de apă ca să-l plângă. — Oh, a replicat râul, dacă picăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pierderii iubitei pare comparabilă cu supliciul celor damnați.”670 Man in Black (cavalerul în negru) trimite și la poezia lui Dante, care se simte cu totul neconsolat în absența Beatricei. Naratorul se trezește din reveria sa, cu povestea nefericiților eroi ovidieni în mână, cea care anticipase narațiunea de mai târziu, conferindu-i poemului o structură simetrică, și face un crez din a transpune în versuri, cât mai iscusit, trista poveste a cavalerului îndurerat și a preafrumoasei sale Dalba. Geoffrey Chaucer a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
elegiac de factura Ovid-Catul-Properțiu. Frigul ținuturilor critice, mormintele, ceea ce întunecă existența sub soarele mediteranean și printre albele coloane, acestea sunt ideile poetice ale elegiacului, clasic nu în decor ci în substanță. Teroarea de mări negre, zăpezi și vânt aspru e ovidiană: Gazetele din Urbe au avut dreptate Scriind că astăzi apele vor fi-nghețate. Ieri, toată noaptea, cu tridentul său, Neptun Le-a frământat și răscolit ca un nebun. O! cum gemeau, prin vânt, plângând cu aspră voce Năvarnica Lycorias și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
33 1. De natură morală / 34 2. De natură religioasa / 36 3. De natură politică / 38 • REEXAMINAREA PROBLEMEI RELEGĂRII / 45 1. Confesiunile poetului: carmen et error / 53 2. Delicte cărora li se aplică relegarea / 66 3. Lumea augustană și cea ovidiană opuse politic / 73 4. Referire la poziția politică a prietenilor lui Ovidiu / 82 5. Mențiuni literare și aspirații politice / 164 6. Soția Fabia și Paulus Fabius Maximus / 169 7. Ovidius și opoziția față de Augustus / 244 • CONCLUZII / 261 OVIDIU LA TOMIS
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care sporește patrimoniul filologiei clasice românești și procesul integrării acestuia în circuitul valorilor spirituale europene. Pentru a înțelege mai bine creația de exil a lui Ovidiu ne vom referi, în paginile care urmează, la enigma relegării și la metamorfoza poeziei ovidiene, fapte controversate în exegezele de profil. ENIGMA RELEGĂRII. Augustus, prin edictul său fulminant, a schimbat destinul lui Ovidiu. Ce fapt a determinat relegarea poetului? Cartea de față, a lui Demetrio Marin, și, mai recent, cartea lui J. C. Thibault, The
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Demetrio Marin această conjugare a motivelor de exil: Non crediama che ci sia incompatibilita fra le varie categorie di soluzioni proposte finora per spiegare l'esilio di Ovidio; le solutioni morali e quelle religiose possono constituire la sfondo della Weltanschaung ovidiana in contrasto con quella di Augusto e anche di molti fra gli aristocratici dei circoli antiaugustei: pertanto, per Augusto poteva bastare questa attivita poetica come pretesto per relegare il Sulmonese: nell'edictum pare che non ci sia stata un alta
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
regimul augustan, coborât la dictatura personală. Ovidiu era un liber cugetător și soluția cumulării delictelor sale legate de ordin moral, religios, politic culminând cu un crimen laesae maiestatis, ar explica verosimil motivele relegării. Aceste motive au, ca pretext, opera erotică ovidiană, iar ca hipotext, activitatea civică și politică a poetului. Ovidiu însă, sub mantia moralei slobode, ascundea focul sacru al muzelor care l-au înălțat din contingent la perenitate. El reprezintă, în ultimă instanță, un destin paradigmatic al omului liber în
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poezia lui Ovidiu prin criterii etice sau retorice, nu estetice. Critica modernă din ultima jumătate de secol, disociind universul literar de referentul său istoric, a respins însă acest mod de lectură simplificator. De aceea considerăm utilă analiza modernă a operei ovidiene, ca univers imaginar autonom cu structuri și funcții specifice, în perspectivă istorică și comparată. Poetul, înainte de exil, era monden, ludic, luminos, dar acum coboară în adâncurile ființei sale și scrie versuri cu rezonanțe de orgă. Avatariile sufletești multiple dezrădăcinarea, incomunicarea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poetul are această conștiință. Pentru Ovidiu, poezia este un miracol și are o triplă funcție: una terapeutică, alta salvatoare și, în sfârșit, alta metafizică dobândirea nemuririi. Ocurențele termenilor carmen și musa conferă această configurație. Importante însă pentru descrierea unei poetici ovidiene sunt, desigur, observațiile asupra creației poetice (poesis), dar și asupra poeziei (poema) și asupra creatorului (poeta). Menționăm câteva: 1. importanța inspirației directe (Pontica III, 4, 18); 2. grija pentru selecția lexicului (Pontica I, 5, 15 și III, 9, 13); 3
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
New Jersey, 1977. 16 J. Carcopino, "L'exil d'Ovide, poète neopythagoricien" în Rencontres de histoire et de la litterature romaine, Paris, 1963, p. 59. 17 Pentru elementele pitagoreice în Metamorfoze vezi L. Alfonsi, "L'inquadramento filosofico delle Metamorfosi Ovidiane" în Ovidiana, pp. 265-272. 18 D. Marin, "Intorno alle cause dell'esilio di Ovidio a Tomi" în Atti del Convegno..., 1959, p. 35. 19 Pentru relațiile strânse dintre Fabia și Marcia vezi: Tristia 3, 6, 25; Pontica 1, 3, 138 și 3
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
p. 33. 22 S. D'Elia, "L'esilio de Ovidio ed alcuni aspetti della storia Augustea" în Annali delle Facolta di Lettere e Filosofia dell'Universita di Napoli, 1955, pp. 95-117. 23 N. I. Herescu, "Le sens de epitaphe Ovidienne" în Ovidiana, pp. 420-442 și "Ovide, le Getique" în Atti del Convegno.... vol. I, pp. 55-80; R. Marache, "La revolte d'Ovide exilé contre Auguste" în Ovidiana, pp. 412-419; K. Scott, "Emperor worship in Ovid" în TAPhA, 61, 1930, pp. 43-69. 24
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]