409 matches
-
e basarabean. E un om tânăr, condamnat pentru a fi avut vedenii și a fi trimis Departamentului Cultelor o scrisoare în care protesta împotriva desființării schitului unde viețuise. Abia apuc - bate fierul cât e cald - să-i spun că sunt ovrei și că doresc să mă botez, că se și arată de acord. E blajin, cu gesturi domoale, și tăcut. ș...ț Părintele Mina, călugărul ortodox, mi-a impus numai câteva lecții de catehizare și le facem șezând pe maginea unui
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
alții. Numai el era evreu. Și, deși în celulele prin care m-am perindat erau preoți de diverse confesiuni, predicatori evangheliști, unitarieni etc., de niciunul nu s-a atașat așa de mult. De aceea, când mi-a spus că el, "ovreiul", cum își spunea foarte firesc, cu o oarecare undă de umor, parcă, ar dori tare mult ca eu să-i fac botezul întru ortodoxie, m-am bucurat nespus. - Dar dumneavoastră, părinte, cum ați ajuns în pușcăriile comuniste, ce "crime" ați
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
Aizic o spus deschis ce-o avut de spus. Am fost, Dumitre! Dumnezeu mi-i martor. Ce-o zis jupân Aizic, când o auzit că și noi vrem să fim cărăuși? a întrebat grăbit Gheorghe Amnar. Ce putea să zică ovreiul?... Luați-i, dar... Dar ce, moș Dumitre? Ce? au întrebat într-un glas cei doi. Păi, ovreiul tot ovrei rămâne - a intervenit Pâcu, făcându-i cu ochiul lui moș Dumitru. Ce-o spus? Hai, spuneți odată, nu ne mai perpeliți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o zis jupân Aizic, când o auzit că și noi vrem să fim cărăuși? a întrebat grăbit Gheorghe Amnar. Ce putea să zică ovreiul?... Luați-i, dar... Dar ce, moș Dumitre? Ce? au întrebat într-un glas cei doi. Păi, ovreiul tot ovrei rămâne - a intervenit Pâcu, făcându-i cu ochiul lui moș Dumitru. Ce-o spus? Hai, spuneți odată, nu ne mai perpeliți atâta. Spuneți: îi albă ori îi neagră? Din două, una. Că ne-o ajuns inima în gât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
jupân Aizic, când o auzit că și noi vrem să fim cărăuși? a întrebat grăbit Gheorghe Amnar. Ce putea să zică ovreiul?... Luați-i, dar... Dar ce, moș Dumitre? Ce? au întrebat într-un glas cei doi. Păi, ovreiul tot ovrei rămâne - a intervenit Pâcu, făcându-i cu ochiul lui moș Dumitru. Ce-o spus? Hai, spuneți odată, nu ne mai perpeliți atâta. Spuneți: îi albă ori îi neagră? Din două, una. Că ne-o ajuns inima în gât - s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ori le spui tu, ori le spun eu, tot atâta-i - a răspuns, conciliant, moș Dumitru. Cei doi,Gheorghe și Alecu, priveau unul la altul și nu știau ce să creadă și ce să spună. „O fi fost de acord ovreiul să ne primească la cărăușie... N-o fi fost...Cine știe? Da’ tare mă tem că aici îi o ghidușie de-a lor. Alta nu-i.” Cu aceste gânduri în minte, Alecu Slobodă l-a privit apăsat în ochi pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
calu’ nostru iap-o fost. Să știi!” Când moș Dumitru a terminat de povestit, au râs toți cu chef, iar Pâcu nu mai părea cătrănit. Dumitre, se vede treaba că ai trăit printre dânșii, pentru că ai spus povestea taman ca un ovrei din cei bătrâni. Am cam trăit, Pâcule, și mi-o priit... După o vreme, moș Dumitru a dat semnalul de plecare. Gata, copii! La drum!... Au înjugat și au pornit. Undeva, deasupra Măgurii, și-a arătat bucla alb-aurie un nor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bine veniți. Si bine plătiți - a rimat Pâcu spusa lui Aizic. Plata n-o hotărăsc eu. O hotărăște cântarul. Si matale nu poți închide ochii? nu s-a lăsat Pâcu. Asta ar înemna să-mi fur singur căciula . Si un ovrei nu face una ca asta. El nu își fură căciula lui, dar pe a altuia o fură dacă poate - a comentat în surdină moș Dumitru. Cel mai bine îi pe cinstitelea - a îndrăznit Ion Cotman... In timp ce le număra
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
urmă ne-om socoti noi, jupâne - a grăit chibzuit moș Dumitru. Nici n-am văzut marfa și ei vorbesc de parale. Atâta știu, domnule. Parale, parale și iar parale. Parcă eu aș fi un mare bancher, nu un amărât de ovrei - s-a burzuluit fără vlagă Aizic. Ce n-aș da eu să fiu în locul dumitale, jupâne. Dacă aș fi, apoi până acuma marfa era descărcată, cântărită, banii plătiți și pe aici ți-i drumul. Da’ așa noaptea-i colea și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a-i potoli detunăturile... Când totul a fost gata, jupân Aizic le-a făcut plata, neuitând să le strecoare câțiva crăițari în plus pentru descărcarea carelor. In scurtă vreme, cărăușii au ieșit din târg. Ai văzut cum îi tremură mâna ovreiului când dă parale? a întrebat Pâcu, așa, fără adresă. Da’ să primească crăițari! Atunci să vezi cum îi strălucesc ochii ca motanului lângă oala cu smântână - l-a pus în țeapă pe ovrei Vasile Hliboceanu. Sporovăind, nici nu și-au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
târg. Ai văzut cum îi tremură mâna ovreiului când dă parale? a întrebat Pâcu, așa, fără adresă. Da’ să primească crăițari! Atunci să vezi cum îi strălucesc ochii ca motanului lângă oala cu smântână - l-a pus în țeapă pe ovrei Vasile Hliboceanu. Sporovăind, nici nu și-au dat seama că au ajuns deja departe de târg. Sleaul se întindea spre zare șerpuind ca o curea cât se vedea cu ochii. Fața lui Mitruță Ogaș părea străluminată de un soare interior
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu ai fi ținut minte totul... Petrache, flăcăule. Amu’ eu am să-ți spun cum trebuie făcut, că nu-i treabă ușoară. Unde mergi tu cu zece-cincisprezece care pline cu păpușoi, așa, în văzul lumii? Eu am să aranjez cu ovreiul angrosist să ne deie câte puțină sămânță, până avem s-o luăm toată. N-or bate la ochi două-trei căruțe pline cu saci, care ies din sat odată. Într-o săptămână-două, am adus toată sămânța. Moș Dumitre, bun vin ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Păi, unde sunt parale multe, acolo-i și grijă multă. Asta s-o știți de la Aizic, care a mânuit multe parale, dar... tot sărac îi. Pâcu a aruncat o cătătură către moș Dumitru, care părea să spună: „Ai auzit vreun ovrei să spună că are parale? Ferita Sfântului!” După ce a numărat banii în mâinile lui moș Dumitru, Aizic a prins a vorbi: Mie îmi pare rău că de azi înainte nu veți fi tot dumneavoastră la cârma cărăușilor, că...nu știu cum să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să nu zicem hop până nu sărim. Adică cum vine asta? Întâi să-i vedem pe cei doi în ce ape se scaldă și după aceea să deschidem vorba. Altfel... dacă nu sunt de soi, ne facem de rușine în fața ovreiului. Știi doar că vrea să aibă cărăuși numai unul și unul. Așa că nu merită să ne facem de lucru dacă nu-i nevoie. Eu cred că dacă îi cunoaște moș Pâcu, apoi știe el ce spune. Întâi și întâi îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Fugi la Aizic și întreabă-l unde tragem... După puțină vreme, Mitruță s-a întors: Apoi s-o schimbat socoteala. Jupânul a spus ca să cântărim întâi și apoi să mergem la descărcat. Poate îmi spui și de ce o schimbat foaia ovreiul? Bănuiesc eu ceva, dar nu sunt sigur... Poate vrea să vadă dacă mai suntem oamenii cinstiți de până ieri?... Chiar așa repede și-o schimbat părerea despre noi?!... Nu și-o schimbat-o încă, dar este bănuitor și vrea să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
drumului. Apariția unui copac din vârtejul viscolului era un semn că nu au greșit drumul. După o lungă vreme, s-au zărit, ca într-un vis, primele case din marginea târgului. Au răsuflat ușurați. Să vezi ce mutră are să facă ovreiul când ne-o vedea! Și să auzi cum turuie: „Da’ ce? Aiștia-s oameni? Aiștia-s lupchi!.. Când îi prăpădul mai mare... hop și ei! Da’ nici moș Dumitru și Pâcu nu erau altfel... Nici pomeneală. N-au venit ei - nu mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la lup... „Măi! Da’ cum ai ajuns tu aici? Afară îi ca în Iad”. „Păi n-am venit singur, jupâne” - zic. „Sunt cu toată liota cărăușilor. Îs afară la poartă, cu săniile încărcate, și așteaptă dezlegare de la dumneata ca să descarce”. Ovreiul o rămas să pună cojocul pe el și vine îndată. Bine, Pavele! - l-a lăudat Hliboceanu zâmbind. După un timp, a ieșit și Aizic, zgribulit ca un pui de bogdaproste, dar cu chef de vorbă. Să vezi și să nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din același aluat cu moș Dumitru și cu Pâcu? Sunteți! Și dacă sunteți urmașii lor, sunteți oameni gospodari și cu frica lui Dumnezeu. N-o să vă lăcomiți voi la câteva chile de grâu, ca să-l faceți dator pe un biet ovrei ca mine! Ne iei subțire, dar mai bine ai deschide poarta, să putem descărca, pentru că acușica se întunecă - s-a arăta grijuliu Hliboceanu. Dacă tot sunteți puși pe treabă, atunci dați porțile în lături și intrați. Unde îți sunt rândașii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca în zilele cele bune! Nu vă gândiți la bietele dobitoace... Da’ ce mă mir eu ca prostul? Ce? Moș Dumitru și cu Pâcu încărcau mai puțin pe vreme rea? Ferita Sfântului! Ei știau una și bună... Atâta îi trebuie ovreiului Aizic? Atâta încărcăm și gata! Apoi așa ne-am gândit și noi. Ce, vaporul te așteaptă să-i aduci cu chila? El pleacă și jupânul Aizic îi bun de plată pentru întârziere. Și dumneata ne iei nouă paralele, pentru că nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de astăzi... Așa... Și Aizic, cu plaivasul în mână și abacul în față, a început să facă socotelile. Hliboceanu privea cum zboară bilele abacului dintr-o parte în alta, ca rândunelele pe sârma telegrafului, și cum din când în când ovreiul scria pe terfeloaga din fața lui. Când a terminat treaba, i-a întins catastiful lui Hliboceanu. Uite câte parale ai de luat. Îi bună socoteala sau nu? Apoi eu încă n-am socotit, da’ știu că nu te-a lăsa inima
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
plecăm - a vorbit Mitruță, cu urmă de necaz pe chip pentru că Hliboceanu nu l-a pus pe el să ia banii de la angrosist. Drum bun și diseară vă aștept, să-mi spuneți cum a fost drumul și ce a zis ovreiul pentru faptul că ați rămas singuri. Cotman și Mitruță au ieșit cu grabă. Costache trebăluia prin crâșmă. Costache! Roag-o pe Măriuța să vină încoace, că am să-i spun o vorbă - l-a rugat Cotman. Dacă asta ți-i vrerea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îi primiți de obicei, am să adaug și o... premă, ca de sărbători. Așa se cuvine unor oameni de cuvânt... Socotiți că m-ați fi colindat... Hliboceanu și Mitruță se priveau cu mirare. „Măi, măi! Da’ ce i-o venit ovreiului, că de obicei îi cam strâns la pungă?” Răspunsul a venit prin gologanii numărați lui Hliboceanu în palmă. Acesta i-a luat, i-a numărat cu grijă încă o dată și i-a băgat în chimir. Apoi de-acum ne-om
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de-a face cu vreo persoană care poartă cruciuliță la gât! Când or să vină mătușile și unchii la cină de Ziua Recunoștinței, dă, Doamne, să nu fie nici un antisemit printre ei! Fiindcă, dacă-ncepe careva cu „băgăreții ăia de ovrei“ sau pronunță cuvântul „jidan“ sau „l-am jidănit de i-au mers fulgii“ - ei bine, atunci am să le trag o jidăneală de-or să-și înghită dinții! Nu, fără violență (de parcă chiar aș fi fost un violent), las’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din anume fonduri, de la anume segmente "din afară", care au interese diferite de ale noastre. Antofiță ăsta caută și găsește dovezi de antisemitism te miri unde. Chiar în intervențiile lui Gabriel Liiceanu ori Nicolae Manolescu. E ca în bancul cu ovreiul beat, care se lovește de-un stîlp și-l acuză: "Antisemitule!". Uite de-asta-mi placi, surioară, îmi spun. Etern fascizanta Românie, cunosc! Am aflat ceva extraordinar. Că la baza imnului de stat israelit stă ați crede? un cîntec popular "moldovenesc". O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din consătenii adunați ca la bîlci, că ei, jidanii, nu sînt vrednici să respire aerul de la fața locului. Altul, care auzise de cele ce se pregăteau, venise În crucea nopții să nu-l vadă nimeni, dar să-i poată propune ovreiului ca, dacă i se va confisca prăvălia, să declare că i-o lasă lui, fiindcă și el Îi va returna mai tîrziu, dacă-l va mai găsi În viață, un sfert din cîștig. În Sătmarul de atunci, cîrmuirea ungurească a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]