274 matches
-
ale candidaților, se va urmări utilizarea de către aceștia a unor termeni de teorie și istorie literară; era vorba, în exprimarea cu care ne-a obișnuit ministerul, de un numar de 68 de "concepte operaționale", printre care "apolinic, catharsis, grotesc, litota, oximoron, sincronism, umanism, verosimil" etc. De la sine înțeleasă că nu poți comenta un text literar fără să te folosești de astfel de termeni și mai ales de altii cuprinși în lista (că dialog, elegie, epitet, meditație, metaforă, realism, român, corespondențe etc.
Examen national sau dezastru national? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/17741_a_19066]
-
Doar o precizare: aș prefera, din consecventă, dacă, la fel cu Bloom, nici eu nu cred în nebunia sau în prostia lui Quijote, să vorbim de caracterul literar al jocului sau. Toată problema e dacă Don Quijote se joacă de-adevăratelea. Oximoronul nu e circ;ntîmplător, cum o să vedeți. Bloom se referă la cele patru însușiri fundamentale ale jocului remarcate de Johan Huizinga în Homo ludens: liber, dezinteresat, limitat în timp și spațiu și ordonat. Toate aceste calități se verifică în cazul
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
ieșeană de la Pygmalion, 1946, și nu contenesc să mă uimesc de cîtă strălucire țîșnește din opacitatea limbii lui Arghezi, orbindu-te și făcînd să-ți pară indiferent tot ce se află dincolo de ea. (Trebuie să mărturisesc că am prins gustul oximoronului, vădit în fraza dinainte, de la maestrul lui necontestat, de la Arghezi, care numește acest fel de hoție - mai sigură decît "hoția de-a dreptul, de bucăți și rînduri întregi" - "imitație prin derivare".) Manualul e un genial exercițiu de stil, de digitație
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
El aude prima oară că un clișeu este expresiv. Și, încă, incontestabil expresiv. Fiind �sintagme stereotipice�, după cum le botează dl Geană însuși, clișeele sînt tocmai expresii care și-au pierdut (dacă au avut-o cîndva) expresivitatea. Clișeu expresiv, iată un oximoron de toată frumusețea. Cît despre autenticitatea clișeului, ce vrea să fie asta? E posibil ca inițial clișeul să fi izvorît dintr-o apreciere estetic și psihologic corectă. Dar praful depus pe orice clișeu îi estompează autenticitatea. De aceea e clișeu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
sintagmă filosofico-poetică, tipic nichitiană). „Pacea rurală este sfârtecată de strigăte sălbatice de luptă... (...). E din nou liniște, câinii sau potolit și, ca doi războinici bravi, își savurează acum succesul, picotind pe iarbă... Aș putea spune că aud zgomotele liniștii (ce oximoron apetent! - M.B.), dar nu spun, pentru că liniștea este întreruptă brusc de țipetele unui copil din vecini. Sunt țipete înalte și subțiri, care se sparg ca niște pahare de cristal în văzduhul acestei calme seri de vară. Mă gândesc la poezia
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
a logicii formulărilor, fie într-un plan literar sau altul. Din cele patru cărți, date cu autograf, am zăbovit, cu un interes sporit, asupra volumului Omenirea în paragină savantă, apărută la Editura Conphys, din Râmnicu Vâlcea, în 2009, 172 pagini. Oximoronul din titlul cărții nu este nici pe departe o coincidentia oppositorum, căci tocmai despre dezbinare, aproape categorială, se dezbat foiletonistic, prin implicarea imediată și dreaptă a autoarei, atâtea compartimente ale vieții noastre actuale. Toate cele 53 de texte beneficiază de
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
ajunge mai sus, simțului pentru improvizație". Dumitru Țepeneag, sub pseudonimul Ed Pastenague, a comentat acum cîțiva ani în Observator cultural cartea lui Thomas Clerc, Maurice Sachs le désoeuvré, al cărei obiect este văzut ca încarnare a unor paradoxuri, sub semnul oximoronului. Cititorului român îi stă la dispoziție și un foarte bun studiu al lui Henry Raczymow, în volumul Ura de sine. Identități dificile, coordonat de Esther Benbassa și Jean-Christophe Attias, tradus de Liviu Ornea la editura EST. "Cu războiul, dezordinea lui
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]
-
Oameni de știință celebri despre Dumnezeu și religie, Edit. Curtea Veche, București, 2011, 386 pag. Cînd și-au ales titlul Oracolele științei, autorilor nu le-a lipsit deloc ironia. Au ală- turat două cuvinte care se exclud, dînd naștere unui oximoron a cărui tentă sarcastică sare în ochi. Oracolul e o instituție fără credit în ochii științei, cum nici știința, cu obișnuințele ei cauzale, nu se bucură de simpatie din partea persoanelor cu înzestrări profetice. Pur și simplu alăturarea e ilicită. Științific
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
ce fabrică oxizi...” În acest din urmă vers, cuvîntul „oxizi” pare un bruiaj. El e folosit însă de poet într-un dublu scop: unu - de-a trezi lectorul din letargie; doi - de-a accentua extincția indusă de Nimicitor printr-un oximoron de natură tehnică. Urmează însă și revelația: „Mai jos nu cobor (...)/acolo amintirile sînt atît de bătrîne, că atîrnă/ în capetele plecate/ te văd umblînd prin cameră/ fîșia de lumină care te urmează/ e a altui timp, ce face eforturi
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
unei fraze: „Amintirile tale, iubiri, speranțe, singurătăți. Mai ales singurătăți. Crâmpeie din viața ta. Așa cum a fost.” (a se remarca și scurtcircuitarea discursului, propoziția devenind eliptică, non-predicativă. (Exact cum scria poezia un G. Benn!). Se cultivă figuri de stil precum oximoronul: albastrul ucigător, comparația și hiperbola, îngemănate: „Parcă mi-ar smulge cineva fâșii din trup, una câte una, încet, chinuitor.” Repetiția are rolul de a potența paraverbalul (asta încerca și Homer cu „Aurora lui cu degetele trandafirii!): „Fața i s-a
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ca un om lovit sau beat. Cei mulți au crezut că e modul dumitale, manierat și exagerat, de a mulțumi la aplauze, însă eu (și mă scrutează viclean ca judecătorul care intuiește crima), eu știu, e vorba de altceva... (Aplauze) Oximoronul "tăcere asurzitoare" (ales și de poeta Magdalena Ghica O tăcere asurzitoare, poezii, București, Cartea Românească, 1980) este deosebit de sugestiv pentru lirica lui Botta. Evocă tăcerea înspăimântătoare de după căderea cortinei, singurătatea absolută a unui actor fără public. "Cel mai înalt om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mișcare a interiorității. Mișcare de cucerire a "Însinelui poeziei" (Schelling). Însinele trebuie câștigat printr-un efort de captare a simbolisticii realului și este o culme a polisemiei poetice în opera lui Botta. (A fost revelat în mai multe rânduri rolul oximoronului și al altor procedee ce țin de coincidentia oppositorum 58. Un pas important se face prin aducerea în prim-plan a polisemiei.59). Am arătat că Emil Botta este un poet al absențelor multiple, pe care le încarcă sistematic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cuprinzând toate ezitările noastre venite din ezitări, multiplicări, reveniri. Este prin epură, un mit al zborului, ajuns tragic în mitul icaric, iar și un mit al iubirii, firul Ariadnei devenind o sintagmă generoasă și tulburătoare. Clipele fragile est clar un oximoron, adică acea figură de stil care conciliază antonimele sau unifică în sintagmă două entități incompatibile. Timpul se caracterizează prin durată, el este un continuum, nu poate fi segmentat și cu atât mai puțin frânt decât din necesități metodologice. Clipa e
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dramă a inteligenței analitice tot disecând versurile argheziene. Știa că sunt minunate, dar nu putea explica de ce. La rândul său, Eugen Simion descoperă că Ionescu este un spirit și cinic, și religios, dar nu poate da o justificare acestui enorm oximoron. Ieșirea din impas (și la criticul "șaizecist", și la cel interbelic) se face mai întâi prin recunoașterea onestă a limitelor; și apoi, prin calitatea scriiturii. Creația din interiorul criticii literare, proza ideilor mă fac să regret mai puțin alunecarea pe lângă
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
dispus să facă orice pentru a deveni bucătar adică pentru a-și indeplini visul aparent imposibil pentru că, nu-i așa, asociem perfect în minte murdăria și bolile cu șobolanii și nu cu bucătăria franțuzească. Provocarea poveștii vine tocmai din acest oximoron, un șobolan care are simțurile atît de delicate, încît ajunge în postura de a oferi surprize culinare celor mai pretențioși clienți ai restaurantului lui Gusteau după ce acesta este preluat la moartea patronului de un alt bucătar, rău intenționat. Șobolanul se
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
preocupă adeseori suprarealiștii de pe o bicicletă chagalliană. În plus, țin să vă mărturisesc faptul că Franz Kafka mi-e tot timpul un martor fidel și-atunci eu zămislesc realitatea ce înseamnă viața transpusă în vis și posibilul în imposibil și oximoronul tradus în parabolă și metafizicul în sublim. Dar trebuie, firește, ca totul să se desfășoare într-o altă tensiune a metaforei. Oare viața noastră nu e suprarealistă? Să vă mai mărturisesc ceva: într-o seară târzie l-am întâlnit pe
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
intră cazul unor mari scriitori (precum Cărtărescu, de pildă). Scriitorul nu are voie să mintă. Povestirile lui Sorin Stoica sunt niște exerciții de sinceritate deghizate în forma unor captivante narațiuni, care se citesc cu sufletul la gură. Cine pricepe noima oximoronului din titlu va înțelege cu ușurință ce și cât datorează prozatorul moralei bunului-simț. Ca paradox, firește. Antonio Patraș Cică... Cică în vremea despre care voi încerca să povestesc, trăia sau, mai bine zis, preda într-un orășel de provincie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mai sus citate, o pierdea, Înainte de finalul reprezentației, pe cea cu publicul. Actorul serios, cel care caută Într-una, cel care nu se mulțumește cu victoriile călduțe și care a Înțeles cît de profitabile-s, uneori, Înfrîngerile artistice, este un oximoron cinetic : sclavul amăgit de iluzia puterii. Țin minte cum au strîmbat din nas criticii, cam la toate premierele cu piese bulevardiere. Eram În Banat, cu mulți ani În urmă (peste douăzeci!), și trei critici, plus inspectoarea de la Consiliul Culturii, văzînd
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dur, elogiul nu se pierde În petarde țuțerești ; autoarea nu se vrea ( pre cum alți teatrologi egofili) pe ea În peisaj, ci vrea doar să compună , cu luciditate, peisajul. Cu o luciditate, de multe ori, tandră (dacă ne e permis oximoronul). Așa se face că Întîlnim, În volumul tipărit de Princeps Edit În colecția Masca, pasaje scrise cu sufletul, cu talent de stilist și dragoste pătimașă față de teatru. Spre exemplu, ce frumos descria Sorina Bălănescu apusul mare lui Teo Vâlcu, suprapus
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
umanități hedoniste, cufundate în diluvii de bere și de vin și scăldate în râuri de cârnați aioși (ca să reiau sintagma iscusitului Ion Budai-Deleanu), de cotlete aburinde și de sarmale mănăstirești, îmi este destul de greu să înțeleg, iertat îmi fie nefericitul oximoron, pasiunea extrem-orientală pentru moderație. În România și în restul Europei, ca să nu mai vorbim de America, toată lumea m-ar considera zvelt, ba chiar puțin prea slab pentru înălțimea mea. Aici însă, devin aproape voinic dacă aleg să mă compar cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trezit din pumni în a doua repriză și le-au dat palpitații de infarct brazilienilor. S-a trăit cu volumul dat la maxim pînă în ultima secundă. David Luiz, eroul meciului, făcea gesturi disperate de liniștire, dacă putem folosi acest oximoron. A fost trăirism în esență pură. Dincolo, la europeni, a fost productivitate și eficiență în esență pură. Două stiluri de viață, două concepții de sistem social care s-au confruntat în sublimarea lor fotbalistic-ritualistică. Ce am văzut ieri seară a
Mirel Palada compară cele două sferturi jucate la CM: "Capitalismul bate romantismul la fund, la fotbal și la cap". Ce predicție face pentru semifinala Brazilia - Germania by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79162_a_80487]
-
o dată în viață e primăvara paradis iartă-mă lumea e necreația mea zorile prăfuiesc trecutul urmelor de duminică a copilăriei și tot zorile așteaptă un suflet la apus figuri de stil în buzunar pun în buzunar antiteza timpului, epitetul vieții, oximoronul dragostei, personificarea urii, tautologia invidiei răstorn realitatea cu o frunză și tac nu mai rostesc silabe sfinte, nu mai cânt fragmente din Miorița, nu mai scriu nici un vers pe pana cucului pun în buzunar figuri de stil, tropi și procedee
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7795_a_9120]
-
Associated Press, citându-l pe șeful Serviciului de Securitate din Norvegia, “nu este un creștin”, susține presa din Canada. Peter Glover scrie pentru: “Deși putem spune despre cineva că este un terorist musulman, un terorist creștin nu există; este un oximoron”, în încercarea sa de a-i contrazice pe aceia care insinuează un oarecare fundamentalism creștin al cărui adept devenise și atacatorul. se axează mai puțin pe un portret robot, însă investighează cauze la un nivel mai înalt care ar putea
Anders Behring Breivik - portretul robot al criminalului, realizat de presa internaţională () [Corola-journal/Journalistic/60005_a_61330]
-
pierd valabilitatea. Scuza pe care i-o putem aduce lui Călinescu este că, atunci cînd spune istorie, subînțelege istorie literară, altminteri, criticul cade chiar în greșeala pe care i-o impută lui Xenopol: gîndirea sofistică. O „lege inefabilă“ e un oximoron încîntător care, pe cît place la lectură, pe atît n-are acoperire în realitate, Călinescu avînd arta de a crea paradoxuri fără avea aerul că le caută îndeosebi, cînd de fapt tactica lui stă în urzirea prodigioasă de contradicții discursive
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
lui Zeletin să-și pună faconda în slujba unor texte de calofilie cochetă, de unde și senzația că, citindu-l, asiști la o degustare de accente docte. Cine deschide volumul Rămînerea trecerii, al cărui titlu invită la răsuciri dialectice în marginea oximoronului conținut, va intui repede înlesnirile de limbă: e vorba de un instinct de esență prozodică, care face din autor un mînuitor simandicos de vocabule savante. Ciudățenia este că instinctul acesta, influențînd simțul de observație, îl preschimbă pe Zeletin într-un
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]