95 matches
-
transmiterea directă (autoinfecția), transmiterea indirectă, inhalarea și retroinfecția. Un caz de transmitere perinatală a fost descrisă în literatura de specialitate. Contrar credinței populare, oxiurii nu pot fi transmiși de câini și pisici, deoarece aceste animale sunt nu sunt infestate de oxiuri. Dar aceste animale pot colecționa ouăle din mediul ambiant pe blana lor și pot servi ca sursă de infecție pentru oameni care îi miroase sau mângâie afectuos. Factorii favorizanți ai infestării sunt: Greutatea mică a ouălor. Din cauza greutății mici a
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
de umiditate de 50% și o temperatură în jurul 21°C, ouăle supraviețuiesc mai mult de 20 de zile. Viața în colectivități. Viața în grup (familii numeroase, școli, internate, tabere de vară, spitale, în special cele de psihiatrie, etc.) favorizează transmiterea oxiurilor. În cadrul aceleiași familii, după o infestare inițială a unui membru, oxiuriaza afectează rapid toți membrii familiei, devenind o „afacere de familie”. Vârsta mică. Cu cât pacientul este mai mic, cu atât este mai expus infecției. Cel mai adesea sunt afectați
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
mică. Cu cât pacientul este mai mic, cu atât este mai expus infecției. Cel mai adesea sunt afectați copiii mici școlarizați cu vârsta între 5-10 ani. Igiena precară este un factor care poate contribui la transmiterea infecției. Cu toate acestea, oxiurii pot fi găsiți în familii cu niveluri socio-economice ridicate și cu o igienă riguroasă. Oxiuriaza este o boală foarte larg răspândită pe tot globul. Este mai frecventă în regiunile reci și temperate. Spre deosebire de țările cu climă temperată, regiunile tropicale sunt
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
răspândită pe tot globul. Este mai frecventă în regiunile reci și temperate. Spre deosebire de țările cu climă temperată, regiunile tropicale sunt relativ mai puțin afectate de oxiuriază, deoarece copiii poarte haine puține, se scălda frecvent, iar expunerea la soare distruge ouăle oxiurilor. Oxiuriaza este cea mai frecventă helmintiază în Europa și Statele Unite ale Americii. În Statele Unite ale Americii, oxiuriaza afectează 20-42 milioane de persoane. Receptivitatea este generală. Se estimează că peste un miliard de persoane sunt infectate la nivel mondial, afectând toate
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
parazitul este prezent. Prevalența la persoanele instituționalizate (în orfelinate, spitale de psihiatrie etc.) este de 50-100%. Procentul de purtători de ouă variază în funcție de țară, fiind 0,1-98,4%. Oxiuriaza se manifestă sub formă epidemică familială sau instituțională. De multe ori oxiurii se găsesc în familii cu niveluri socio-economice ridicate, unde după o infestare inițială a unui membru, oxiuriaza devine rapid o „afacere de familie”. Ambele sexe sunt egal afectate. Oxiuriaza este mai puțin frecventă la populația neagră decât la cea albă
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
neagră decât la cea albă. Prevalența este mai mare în rândul copiilor mici școlarizați (5-10 ani): acesta variază în funcție de studii epidemiologice de la 14% la 90%. Potrivit unor cercetători, 20%-30% din copiii din școlile elementare din Statele Unite sunt infectați cu oxiuri. În sud-estul Estoniei a fost raportată o prevalență de 24,4% la copii din grădinițe. La adulți este mai frecventă la părinții cu vârsta între 30-39 de ani, din cauza transmiterii oxiuriazei de la copiii lor cu vârsta între 5-9 ani. Se
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
ani. Niveluri ridicate ale prevalenței au fost înregistrate în rândul bărbaților homosexuali, nu există însă date pentru a considera oxiuriaza o infecție oportunistă în cursul sindromului imunodeficienței dobândite (SIDA). Patogeneza are două forme: În majoritatea cazurilor modificările patologice provocate de oxiuri se întâlnesc la nivelul apendicelui și al regiunii anale. Viermi adulți locuiesc în mod normal în ileonul terminal, cec, apendicele vermiform și colonul ascendent proximal. Datorită ciclului lor de viață strict intraluminal, oxiurii provocă în principal simptome gastro-intestinale legate de
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
În majoritatea cazurilor modificările patologice provocate de oxiuri se întâlnesc la nivelul apendicelui și al regiunii anale. Viermi adulți locuiesc în mod normal în ileonul terminal, cec, apendicele vermiform și colonul ascendent proximal. Datorită ciclului lor de viață strict intraluminal, oxiurii provocă în principal simptome gastro-intestinale legate de stimularea mecanică și acțiune lor iritativă, de multe ori însoțită de semne generale. Atașarea viermilor adulți de mucoasa intestinală poate provoca ulcerații mici ale mucoasei intestinale și poate duce la o inflamație locală
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
tractul genital feminin (vagin, uter, salpinx), tractul urinar, cavitatea abdominală (peritoneul pelvin), oment, ficat, splină, rinichi, plămâni, glandele salivare. Aceste migrații neobișnuite sunt datorate trecerii viermilor din anus spre tractul genital apoi în cavitatea abdominală la nivelul trompelor uterine (Fallopio). Oxiurii pot trece, de asemenea, în cavitatea abdominală printr-o perforație a peretelui intestinal, în cursul unei diverticulite, unei apendicite, unor boli inflamatorii intestinale sau a unei tumori maligne intestinale. Atunci când paraziții ajung în cavitatea peritoneală, ei determină formarea unor granuloame
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
din surse extrafamiliale. Oxiuriaza este adesea (în o treime din cazuri) o parazitoză asimptomatică, datorită prezenței unui număr mic de viermi în tubul digestiv. Într-un studiu suedez referitor la copii de vârstă școlară, 21% dintre ei erau purtători de oxiuri și nu prezentau nici un simptom. Acest lucru este mai frecvent la populația adultă. În infecțiile masive, ca urmare mai ales a rolului important jucat de autoinfecție, numărul de paraziți devine considerabil și prezența lor este relevată de o serie de
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
frecvent la populația adultă. În infecțiile masive, ca urmare mai ales a rolului important jucat de autoinfecție, numărul de paraziți devine considerabil și prezența lor este relevată de o serie de simptome și complicații, datorate mai ales localizărilor ectopice a oxiurilor (dermatită, apendicită, endometrită, salpingită, uretrită, infecții ale tractului urinar și vulvovaginite). Simptomul principalul și cel mai constant este pruritul anal și perianal, care este considerat ca patognomonic pentru oxiuriaza. El este prezent la aproximativ 30% dintre pacienți, maximal seara și
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
principalul și cel mai constant este pruritul anal și perianal, care este considerat ca patognomonic pentru oxiuriaza. El este prezent la aproximativ 30% dintre pacienți, maximal seara și noaptea, căldura din pat provocând o activitate intensă a femelelor gravide de oxiuri pe mucoasa anală și pe tegumentele perianale. Intensitatea sa este variabilă, în funcție de sensibilitatea individuală și de posibilitatea existenței unei componente alergice, putând deveni insuportabil. Pruritul anal și perianal obligă pacientul să se scarpine, antrenând leziuni de grataj, cu hemoragii, eczemă
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
eczemă, suprainfecție cu bacterii piogene în regiunea perineală. Examinarea marginii anale poate pune în evidență leziuni congestive cu hemoragii punctiforme provocate de mușcăturile viermelui femelă. În plus, marginea anală poate fi acoperită de un mucus gros și adesea sângeros conținând oxiuri și numeroase ouă. Alte tulburări intestinale sunt mai puțin caracteristice: durerile abdominale nesistematizate pot fi întâlnite la 20% dintre pacienți. Oxiurii pot produce o inflamația cronică a intestinului, responsabilă de diaree cu scaune moi, acoperite de mucus, adesea cu striuri
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
de mușcăturile viermelui femelă. În plus, marginea anală poate fi acoperită de un mucus gros și adesea sângeros conținând oxiuri și numeroase ouă. Alte tulburări intestinale sunt mai puțin caracteristice: durerile abdominale nesistematizate pot fi întâlnite la 20% dintre pacienți. Oxiurii pot produce o inflamația cronică a intestinului, responsabilă de diaree cu scaune moi, acoperite de mucus, adesea cu striuri de sânge. Greața și vomele sunt rare. Tulburările nervoase și modificările de caracter nu sunt rare, în special în rândul copiilor
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
întâlnit la copii să fie secundar infecției cu "Enterobius vermicularis", întrucât de multe ori dispare după îndepărtarea parazitului. Tulburările neuropsihice pot avea un impact asupra stării generale, cauzând astenie, anorexie și scădere în greutate, și asupra activității școlare și familiale. Oxiurii pot fi la originea leziunilor perianale, cum ar fi granuloamele, abcesele, celulita recidivantă. Granuloamele cauzate de "Enterobius vermicularis" se manifestă ca o masă dureroasă, fără semne de infecție. Un caz de abces asociat cu o hernie inghinală la un bărbat
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
perianale. În infecțiile masive, în special în perioada de depunere a ouălor, femelele de "Enterobius vermicularis" pot migra în zona vulvară, provocând o vulvovaginită pruriginoasă sau pot pătrunde în tractul urinar, provocând infecții urinare. Au fost raportate granuloame cauzate de oxiuri în vulvă. Pruritul vulvar cu o vulvovaginită este destul de frecvent, mai ales la fetițele prepubertare. La femei, oxiuri pot antrena vaginită, metrită, salpingită, endometrită, anexită, care se manifestă prin leucoree, dureri pelviene, sau dispareunie. Dismenoreea, chiar și hemoragii genitale postmenopauzale
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
în zona vulvară, provocând o vulvovaginită pruriginoasă sau pot pătrunde în tractul urinar, provocând infecții urinare. Au fost raportate granuloame cauzate de oxiuri în vulvă. Pruritul vulvar cu o vulvovaginită este destul de frecvent, mai ales la fetițele prepubertare. La femei, oxiuri pot antrena vaginită, metrită, salpingită, endometrită, anexită, care se manifestă prin leucoree, dureri pelviene, sau dispareunie. Dismenoreea, chiar și hemoragii genitale postmenopauzale sunt uneori observate. Infecții urinare recurente pot fi asociate cu oxiuri, în special la fetițe. În timpul migrării lor
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
mai ales la fetițele prepubertare. La femei, oxiuri pot antrena vaginită, metrită, salpingită, endometrită, anexită, care se manifestă prin leucoree, dureri pelviene, sau dispareunie. Dismenoreea, chiar și hemoragii genitale postmenopauzale sunt uneori observate. Infecții urinare recurente pot fi asociate cu oxiuri, în special la fetițe. În timpul migrării lor de la anus spre tractul urogenital, viermii pot vehicula germeni, cum ar fi colibacilii ("Escherichia coli"). La bărbat, cazuri de prostatită au fost descrise. Oxiurii pot penetra în uretra masculină, după un raport sexual
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
uneori observate. Infecții urinare recurente pot fi asociate cu oxiuri, în special la fetițe. În timpul migrării lor de la anus spre tractul urogenital, viermii pot vehicula germeni, cum ar fi colibacilii ("Escherichia coli"). La bărbat, cazuri de prostatită au fost descrise. Oxiurii pot penetra în uretra masculină, după un raport sexual anogenital, și provoca o inflamație acută. "Enterobius vermicularis" poate pătrunde în apendice, unde provocă o apendicită acută sau cronică. Prezența oxiurilor la acest nivel explică cele 40% din apendicitele acute la
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
Escherichia coli"). La bărbat, cazuri de prostatită au fost descrise. Oxiurii pot penetra în uretra masculină, după un raport sexual anogenital, și provoca o inflamație acută. "Enterobius vermicularis" poate pătrunde în apendice, unde provocă o apendicită acută sau cronică. Prezența oxiurilor la acest nivel explică cele 40% din apendicitele acute la care nu se constată un obstacol evident. Prezența oxiurilor în apendicele ileocecal a fost observată mult timp în urmă, dar rolul lor în patogeneza apendicitei acute este un subiect controversat
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
sexual anogenital, și provoca o inflamație acută. "Enterobius vermicularis" poate pătrunde în apendice, unde provocă o apendicită acută sau cronică. Prezența oxiurilor la acest nivel explică cele 40% din apendicitele acute la care nu se constată un obstacol evident. Prezența oxiurilor în apendicele ileocecal a fost observată mult timp în urmă, dar rolul lor în patogeneza apendicitei acute este un subiect controversat. Prevalența prezenței oxiurilor în piesele anatomice din apendicectomii variază între 2,5-8,1%. Frecvența maximă a oxiuriazei apendiculare a
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
nivel explică cele 40% din apendicitele acute la care nu se constată un obstacol evident. Prezența oxiurilor în apendicele ileocecal a fost observată mult timp în urmă, dar rolul lor în patogeneza apendicitei acute este un subiect controversat. Prevalența prezenței oxiurilor în piesele anatomice din apendicectomii variază între 2,5-8,1%. Frecvența maximă a oxiuriazei apendiculare a fost constată înainte de vârsta de 15 ani. În cele mai multe cazuri, apendicele prezintă semne cronice sau subacute de inflamație, rareori semne de apendicită acuta, catarală
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
din apendicectomii variază între 2,5-8,1%. Frecvența maximă a oxiuriazei apendiculare a fost constată înainte de vârsta de 15 ani. În cele mai multe cazuri, apendicele prezintă semne cronice sau subacute de inflamație, rareori semne de apendicită acuta, catarală, flegmonoasă sau supurată. Oxiurii sunt de multe ori endoluminali (90% din cazuri), rareori intraparietali, deoarece ei nu pot penetra mucoasa decât în cazul în care aceasta este lezată. Majoritatea autorilor consideră că oxiurii sunt responsabili pentru tabloul dureros apendicular funcțional, dar nu pentru apendicita
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
de inflamație, rareori semne de apendicită acuta, catarală, flegmonoasă sau supurată. Oxiurii sunt de multe ori endoluminali (90% din cazuri), rareori intraparietali, deoarece ei nu pot penetra mucoasa decât în cazul în care aceasta este lezată. Majoritatea autorilor consideră că oxiurii sunt responsabili pentru tabloul dureros apendicular funcțional, dar nu pentru apendicita organică și recomandă un tratament simplu antiparazitar în apendicopatia oxiurică. Atunci când paraziții ajung în cavitatea peritoneală, ei determină o peritonită pelviană și formarea unor granuloame. Oxiurii pot provoca o
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
autorilor consideră că oxiurii sunt responsabili pentru tabloul dureros apendicular funcțional, dar nu pentru apendicita organică și recomandă un tratament simplu antiparazitar în apendicopatia oxiurică. Atunci când paraziții ajung în cavitatea peritoneală, ei determină o peritonită pelviană și formarea unor granuloame. Oxiurii pot provoca o ileocolită eozinofilică acută, ulcerații ileale și colice, care pot mima boala Crohn la un examen endoscopic. Aceste forme invazive intestinale a oxiuriazei au loc atunci când există deja alte leziuni ale mucoasei. Uneori poate fi găsit un colon
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]