68 matches
-
trântă cu obstacolele ce mi se așezau de-a curmezișul drumului, mă băteam pentru a-mi afla locul și rostul în profesie și în viață, făceam risipă de inteligență, de energie și chiar de sănătate. Viitorul, mai luminos sau mai pâclos, și-l făurește fiecare după împrejurări, după dorință, voință și resursele intelectuale, sufletești și fizice de care dispune. Totul este să nu te mulțumești cu binele de azi, ci să te gândești, mai ales la cel de mâine, și la
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
am înaintat mecanic, cu gura deschisă și ochii holbați. Oprindu-mă la marginea palierului, am înălțat din nou lampa, dar ultimele pâlpâiri ale asfințitului de afară, filtrându-se pe ușa deschisă a dormitorului, împreună cu lumina lămpii, alcătuiau un amalgam dens, pâclos. Am deslușit nisa umbrită, conturul arcadei, masa punctată a perdelei de mărgele. Și apoi, deodată, am văzut, lângă peretele din fund, între perdea și ușa camerei interioare, silueta întunecată, nemișcată, a unei femei. Primul meu gând limpede a fost că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-mi puteam dezlipi ochii de la el, lumina expunea văzului carnea. Bășicuțe de spuzeală se târau încolo și-ncoace, respirând și plesnind. Mă uitam la carnea aceea cu luciu brun ca la un film peisagistic la televizorul în culori: un soare pâclos și roca de miel locuită de jivine sticloase. Gazda a deschis ușa de sticlă, spunând în timp ce întorcea bucățile de carne de pe o parte pe alta: „Păi, Canetti e și el din România“. Am spus: „Ăla-i din Bulgaria“. A spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
stimulat violențele antisemite și a vrut să-i trimită pe evrei în Madagascar..." Și apoi, cu mai mică dificultate, al doilea text: Într-o zi de noiembrie, șeful de gară a ieșit din casă să ia aer. Vremea era rece, pâcloasă. Marea mugea. Și-a îndesat căciula de blană pe cap și, cu mâinile în buzunare, a luat-o pe cărarea tivită de acea vegetație săracă, dar rezistentă, pe jumătate îngropată în nisip, care te face să presimți deșertul. După ce a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de întâlnire știam, timpul m-a distrus, m-a făcut să cad într-o buclă, ca în SF-uri. Ce pot să fac acum ca să mă ierți? O privea din nou cu ochii lui pâlpâitori, dar cu tristețea cea mai pâcloasă a lui Zogru, fără să uite măcar o secundă că timpul lui Andrei Ionescu se scurge deja numărat. 21. Giulia aproape că n-a dormit în noaptea aceea, făcându-și planuri minuțioase cu Andrei Ionescu, nu pentru zilele următoare, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și riscând să-și rupă picioarele. Într-un fel, i-au reușit amândouă: în analele junei noastre democrații, numele său va rămâne sinonim cu veleitarismul agresiv, dar și ca autorul unui salt mortal din înaltele sfere ale puterii, în anonimatul pâclos al disprețului foștilor suporteri. Mai versat în arta manipulării, Crin Antonescu a preferat (cu excepția unui jalnic episod la Ministerul Sporturilor) să fugă de răspundere, alegând să tocească băncile Parlamentului. Acolo, indiferent ce ai spune și ai face, nu poți păți
Mistica parlamentară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9786_a_11111]
-
personaje, apare anticarul evreu, fostul anchetator/torționar care dă informații declasificate, nebunul profet, cvasi-mitic, ultimul supraviețuitor al unei nobilimi dispărute în beciurile comuniste (personaj al cărui model ar fi Zacharias Lichter), precum și personajul-inspector care transformă căutarea adevărului într-o investigație pâcloasă, personaj arhiprezent în toată proza anilor ’60 care a supralicitat atât strategiile confuziei și ale indeterminării. Ar mai putea fi trecute la motive recurente manuscrisul fabulos de sertar și așa-zisul cerc al inițiaților cu rol de martori-propovăduitori. Rețin însă
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
din agartha. o, dar asta a fost mult mai tîrziu, cînd ea stătea goală-n penumbre și arunca fuioare de fum...". Aci strălucitul critic de artă Pavel Șușară se înfățișează dublat de un pictor refugiat în cuvinte. De remarcat sensibilitatea pîcloasă, vîscoasă, "impură" a poetului care luptă instinctiv cu rigorile transmutației în text, cu condiția impusă (regulă a jocului) a "femeii de hîrtie", presupunînd și un bărbat așijderea, cel aflat în postură auctorială. Notațiile d-sale predilecte sînt antipoetice, de un
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
că amîndoi, dar mai ales ultimul, sînt admiratorii lui Echenoz, că amîndoi debutează în anii ’80 Toussaint în 1985, Deville în 1987. Primele două romane ale autorului de origine belgiană împrumută mult din stereotipia premeditată a lui Beckett, incorporează atmosfera pîcloasă și umorul negru ale prozei irlandezului. Este vorba despre o literatură stilistic vorbind decorativă, pentru a folosi un apelativ depreciativ altă-dată aplicat artei abstracte. În camera de baie există trei părți, Paris, Ipotenuza, Paris, dispuse geometric, conform motto-ului care
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
Florin Gabrea De cinci zile, ploaia spăla neîntrerupt ogorul. }ăranii din Hadernsee ieșeau dimineața pe cîmp și priveau cerul pîclos, bombănind: O fi bună ploaia, dar numai cît poate răbda pămîntul. Altfel, sfecla cade peste morți". Din camera lui de la etajul trei al pensiunii, Klaus privea scurgerea monotonă a apei, care țîșnea din burlanul zincat, nou-nouț. Bodogăneala localnicilor o auzise
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
cioburile de porțelan, de ceramică sau de gips ale unui vas spart. Confesiunea, scrisul, oglinda, tabloul, toate acestea declanșează meditația și devin instrumente ale regresiei în spațiul el însuși fragil a copilăriei unde obiectele, chipurile, corpurile și senzațiile sunt indistincte, pâcloase dar obsedante. Sensibilitatea Augustei este acută, stabilitatea psihică și emoțională e precară, de aceea predispoziția rememorării, a regresiei în trecut, acolo unde poate fi dibuit momentul fisurii, al intruziunii morții, momentul în care coerența s-a frânt iar alteritatea s-
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
cu un singur mal unde palmierul crește, și nu pinul. Precum noi toți, a spus minciuni și-a auzit minciuni, a fost trădat și fost-a trădător, s-a perpelit de dragoste adesea și, după-o lungă noapte nedormită, cleștar pâclos în zori de zi văzut-a. Dar iată că aflat a fost el vrednic de-un mare glas, acela al lui Shakespare (pe celelalte-acesta le cuprinde), și de-altu-apoi, tot osebit, de glasul lui Angelus Silesius, din Breslau. Cu falsă neglijență
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
înșiși într-un spațiu amplu, neutru arhitectural și nu din cale-afară de prietenos din punct de vedere moral. Deschisă la Palatul Parlamentului, în Sala ,,Constantin Brâncuși", adică într-un loc excentric, greu accesibil fizic și cu o psihologie încă destul de pîcloasă, această expoziție a trecut aproape neobservată, atît la data deschiderii, cît și după aceea, în intervalul de vizitare. Și acest fapt nu se datorează doar împrejurărilor exterioare amintite deja, ci și, dacă nu chiar în primul rînd, organizatorilor înșiși a
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
și de greu omologabilă - în sens invers. Așa cum remarca un comentator, eminescianismul era o stare de spirit, o tendință care plutea în aer încă înainte de Eminescu. Deschizînd, prin resurse proprii, un "orizont nemărginit", autorul Scrisorilor a catalizat, totodată, un romantism pîclos, o dispoziție melancolică, o înclinație depresivă care preexistau. În absența sa, atari elemente de specificitate neîmplinită probabil că s-ar fi risipit. Geniala-i vocație a făcut cu putință însumarea și transfigurarea lor, "mîntuirea" lor literară. Nu mai puțin, putem
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
Pavel Șușară Cu cîțiva ani în urmă, Filiala UAP Vâlcea deschidea o expoziție la Palatul Parlamentului, în sala Constantin Brâncuși, adică într-un loc excentric, greu accesibil fizic și cu o psihologie încă destul de pîcloasă. Această expoziție a trecut atunci aproape neobservată, atît în contextul strict al deschiderii, cît și după aceea, în intervalul de vizitare. Iar acest fapt nu se datora doar împrejurărilor exterioare amintite deja, ci și, dacă nu chiar în primul rînd
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11374_a_12699]
-
și așa răcorit și izbăvit să se înapoieze acasă... După o dimineață neclintită și senină, acum, în a doua parte a ei, ziua dădea semne grăbite să se schimbe; se închidea din toate zările și se strângea ca un arici, pâcloasă și înțepătoare. Cine să mai înțeleagă toanele vremii, că el unul, oricât a încercat, n-a putut să le dea de căpătâi? Băgase de seamă, de câțiva ani buni încoace, că primăvara, când ieșea la muncă, aici pe dealurile din preajma
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
primăvara de afară. Senzația că renii aleargă printr-un nesfârșit mi-a amplificat spațiul. Am reușit să te identific cu o formă a nebănuitului etern. Trecând într-o altă persoană, fără acte de identitate, am reușit să te urmăresc pe pâcloasa peliculă a formei tale îndepărtate. Existai material doar într-o fioroasă despărțire de emisfera boreală, de altfel panica îmi desenase pe buze un contrast izbitor al acestei senzații. Doar în acest mod am reușit să pătrund ceva mai adânc în
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
trântă cu obstacolele ce mi se așezau de-a curmezișul drumului, mă băteam pentru a-mi afla locul și rostul în profesie și în viață, făceam risipă de inteligență, de energie și chiar de sănătate. Viitorul, mai luminos sau mai pâclos, și-l făurește fiecare după împrejurări, după dorință, voință și resursele intelectuale, sufletești și fizice de care dispune. Totul este să nu te mulțumești cu binele de azi, ci să te gândești, mai ales la cel de mâine, și la
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
răscoli pădurea. Cerboaica tresări, cu inima sărindu-i din piept: "Așa nu se mai poate! Trebuie făcut ceva", își spuse și deveni femeie în toată firea care știe că nu are bărbat. Ascultă cu toate simțurile încordate. În toată întinderea pâcloasă și mișcătoare pe dedesubt nu se zărea nimic, nici o umbră omenească. Boncăluitul Cerbului se pierdu în hățișuri. Cerboaica-femeie se resemnă cuminte și o porni spre casă. Mai întorcea capul din când în când, nu vedea pe nimeni, totuși se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aveau ai mei când trebuia să se prezinte la comisia de evaluare a sănătății în cadrul Regionalei de Căi ferate Brăila-Galați, tata având antecedente de hipertensiune arterială. Eram studentă în anul I când tata ne-a părăsit, pe un ianuarie cețos, pâclos și deprimant, imediat după sărbătorile anului nou. Accidentul vascular cerebral l-a făcut seara pe 3 ianuarie, pe 7 ianuarie a intrat în comă, iar pe 8 ianuarie a murit. Am tot sperat cu toții ca lucrurile să meargă bine, nu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
aveau ai mei când trebuia să se prezinte la comisia de evaluare a sănătății în cadrul Regionalei de Căi ferate Brăila-Galați, tata având antecedente de hipertensiune arterială. Eram studentă în anul I când tata ne-a părăsit, pe un ianuarie cețos, pâclos și deprimant, imediat după sărbătorile anului nou. Accidentul vascular cerebral l-a făcut seara pe 3 ianuarie, pe 7 ianuarie a intrat în comă, iar pe 8 ianuarie a murit. Am tot sperat cu toții ca lucrurile să meargă bine, nu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
gaură din gardul ce împărțea strada în două, apoi am intrat în blocul de vizavi, am luat liftul până la ultimul etaj și de acolo am ajuns repede pe acoperiș. La înălțime, liniștea era și mai mare, iar întunericul și mai pâclos. Ne temeam de extratereștri. Până să ni se observe lipsa, ei ne-ar fi transportat deja pe Sirius, se știe doar că zboară cu viteze duble și triple față de viteza luminii. Sau ne-ar fi folosit pentru experimentele lor odioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că mama lui este Învățătoare și chiar i-a fost lui Învățătoare și odată i-a pus un patru la aritmetică și că l-a pus la colț În fața clasei că nu era cuminte și făcea gălăgie. În seara ușor pâcloasă, o pâclă mai subțire decât fumul frunzelor care ard prin curți, tu pleci la „furat” Însoțit de Călin. Plecați În haimanalâc cum spune tatăl lui care a fost căpitan de cavalerie și acum face naveta la Ploiești unde este inginer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din șale, trepădă crăcănat spre moară. Pe celălalt mal al gârlei, într-un ogor cu ciocleji ieșiți din omăt, se fugăreau doi câini. Glasurile care îl treziseră pe Zalomir se auzeau din poarta casei, de sub un mesteacăn. într-o lumină pâcloasă aștepta o roată de oameni. Cu mâneca goală vârâtă în buzunar, unul se aplecă din șale și se uită în ograda primarului printre ostrețe. îi tremura bărbia ca unei capre care behăie. în aceeași parte privea cu sprâncenele posomorâte un
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de o amantă geloasă, de o soție nebună, de consecințele unui tezaur deturnat și rein vestit într un ciudat restaurant plutitor. Poveștile cu privire la identitatea lui Ivan sunt ca un nor care se încheagă din șușo teli peste șușoteli și plutește, pâclos, peste punți și pui de delfini. Vasul acesta duce cu el o întreagă literatură, iar Alexandre nu s-a simțit niciodată mai viu, mai intrigat, mai hotărât să-l întâlnească, să l ghicească și, în cele din urmă, să-l
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]