68 matches
-
25 februarie 2014 Toate Articolele Autorului adie-un vânt Adie-un vânt iernatic pe chipul meu și-al tău și-n plete ne tot curge ninsoarea nemiloasă, când la fereastra oarbă iubiri apun mereu și cad în înserarea tăcută și pâcloasă. Tu vezi? Pe unda nopții în liniștiri osoase doar stelele reci adastă în nemurirea lor. Le-am împărțit odată în seri de mai frumoase când luna ascunsese un dor lâng-un alt dor. Acum la cap de lume eternul basm se
ADIE-UN VÂNT de LEONID IACOB în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353467_a_354796]
-
toată e veselă -n fierberi de nuntă... pe dâra de cenușă din tinda de demult m-așteaptă zmeii mei cu care să mă lupt ca un copil eu m-am întors acasă deși săgeți mai am tolba îmi este roasă pâclos e drumul stâlpii de la poartă îmi sunt străini și câinii iar mă latră în curte mi-a murit ultima floare eu am văzut de-acuma cum se moare... sâmbătă, 11 mai 2013 Referință Bibliografică: spectacolul primăverii / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe
SPECTACOLUL PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354433_a_355762]
-
firicel subțire de frică, Aoleu! Unde am ajuns? Nu cumva acesta nu e drumul spre satul meu? Încremenirea albă cu forme fantastice nu-i dădu nici un răspuns. Îl privea indiferentă. Nici nu-și dădu seama când, peste fantasmele sclipitoare, cerul pâclos începu a cerne o pulbere de întuneric. Până să ajungă la podeț, Tudorel abia mai distingea formele albe acoperite de cenușă întunecoasă. Și urmele de sanie își pierduseră luciul, confundându-se cu cenușiul din jur. Treptat-treptat, linia plumburie a lui
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
firicel subțire de frică, Aoleu! Unde am ajuns? Nu cumva acesta nu e drumul spre satul meu? Încremenirea albă cu forme fantastice nu-i dădu nici un răspuns. Îl privea indiferentă. Nici nu-și dădu seama când, peste fantasmele sclipitoare, cerul pâclos începu a cerne o pulbere de întuneric. Până să ajungă la podeț, Tudorel abia mai distingea formele albe acoperite de cenușă întunecoasă. Și urmele de sanie își pierduseră luciul, confundându-se cu cenușiul din jur. Treptat-treptat, linia plumburie a lui
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Este-n drumul nostru, mergi înainte! Lui Mototolea i se scurseră pe șira spinării niște broboane de îndoială. --Băă, unde mă duceți voi? De ce m-am luat eu după niște hăbăuci? Opri mașina. Mustăciosul deschise portiera, se uită în peisajul pâclos un minut și ceva, apoi îi spuse calm lui Mototolea: --Nu te speria, omule, că noi știm unde ne ducem! Hai, pornește, că am văzut niște babe cu lumânări în mână! Astăzi e duminică și se duc la biserică. Dacă
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
se apropia cu viteza sunetului. Mai rămăseseră doar trei luni și opt zile. --Cum, mamy, nici măcar votculița cea de toate zilele? --Nici! Economie la sânge, că ne mănâncă revizia! Bietul suflet candriu, de taximetrist, capitalist, gemea înăbușit de gândurile astea pâcloase, printre care, abia se mai zăreau visele lui albe, de businessman împlinit. Dar, nu se lasă el doborât. Va ține cu dinții de pleașcă. Rezervorul este plin, motorul toarce ca o pisică mângâiată, clientul a fost generos și i-a
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
cele dorite. Dacă vechiul regim a încurajat, făcîndu-și (și) din asta pîrghie de propagandă mincinoasă, arta amatoare, opunînd-o, de cele mai multe ori declarativ, artei profesioniste, regimul nou, scăpînd din mînă frînele, i-a lăsat artei amatoare un traseu oarecare, și așa pîclos, mai aproape însă de rostul ei modest. Traumatizate de dispariția Cîntării României, speciile parazitare au reapărut peste noapte, găsind imediat debușee noi într-o masă lipsită oricum de criterii selective. Damele bovarice, care-și neglijează soții, pictînd tahicardic apusuri de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și a plâns văzând frumusețea peisajului. Noi însă locuim aici, așa că ducă-se naibii! (Chandler, 1981, p. 153). Îmbufnarea lui Chandler nu e o formă de alint. Existau suficiente motive în viața lui pentru a privi realitatea printr-o ceață pâcloasă, deprimantă: starea de sănătate, în continuă deteriorare, a lui Cissy. Mare admirator al lui Chandler, Somerset Maugham ridică vălul de pe drama trăită cotidian de către romancier, îngrozit că trebuie să fie martorul neputincios al intrării lente în moarte a ființei iubite
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din șale, trepădă crăcănat spre moară. Pe celălalt mal al gârlei, într-un ogor cu ciocleji ieșiți din omăt, se fugăreau doi câini. Glasurile care îl treziseră pe Zalomir se auzeau din poarta casei, de sub un mesteacăn. într-o lumină pâcloasă aștepta o roată de oameni. Cu mâneca goală vârâtă în buzunar, unul se aplecă din șale și se uită în ograda primarului printre ostrețe. îi tremura bărbia ca unei capre care behăie. în aceeași parte privea cu sprâncenele posomorâte un
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
avea de făcut, cu tortul de frișcă în mână, până la masă, să-l așeze, Veturia să taie prima felie și eu, înfigându-mi lingurița în prăjitură, să revin acolo de aici, de la masa de lectură a Bibliotecii, din dimineața aceasta pâcloasă, din trupul acesta care a început să îmbătrânească, să slăbească, să se umple de boli, să adulmece Moartea și, liniștit, să se simtă bucuros în împăcarea că întoarceri nu mai sunt, că totul este doar poveste, închipuire și burniță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu știm dacă au scăpat și ei. Poate că n-au de ce să-i țină mai mult... Da’ cine știe? La auzul acestor cuvinte, femeia a făcut ochii mari, în care se adunase parcă dintr odată toată negura unei toamne pâcloase. ― În ultima scrisoare spunea că e bine sănătos. Despre venire acasă, însă, nici o vorbă. Spuneți-mi. A fost greu? ― Păi nici noi n-am știut că plecăm până n-am primit ordin să predăm echipamentul militar. Dacă a fost greu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
trântă cu obstacolele ce mi se așezau de-a curmezișul drumului, mă băteam pentru a-mi afla locul și rostul în profesie și în viață, făceam risipă de inteligență, de energie și chiar de sănătate. Viitorul, mai luminos sau mai pâclos, și-l făurește fiecare după împrejurări, după dorință, voință și resursele intelectuale, sufletești și fizice de care dispune. Totul este să nu te mulțumești cu binele de azi, ci să te gândești, mai ales la cel de mâine, și la
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
gaură din gardul ce împărțea strada în două, apoi am intrat în blocul de vizavi, am luat liftul până la ultimul etaj și de acolo am ajuns repede pe acoperiș. La înălțime, liniștea era și mai mare, iar întunericul și mai pâclos. Ne temeam de extratereștri. Până să ni se observe lipsa, ei ne-ar fi transportat deja pe Sirius, se știe doar că zboară cu viteze duble și triple față de viteza luminii. Sau ne-ar fi folosit pentru experimentele lor odioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
voi și pentru dânsul... Chiar acum! Ca și când l-ar fi auzit și înțeles, becurile din rețea își reduc emisia la jumătate. Iar strada se îmbracă într-o țundră obscură de ceață, într-o penumbră bizară, tresăltândă, de miez de noapte. Pâcloasă, ostilă, revărsată și deosebit de rău prevestitoare. Lipiți-vă de mine! îi strânge Arhanghelul împrejurul său, cu Sile și copilul botezat plasați la mijloc, ca o cloșcă decisă să-și apere puii. Se mișcă puterile întunericului! Spiritele rele! Scorpiile! Vin după
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Așa că nu am ce face cu poveștile voastre antropologice despre vlasi...” 3. Ce se vede sau despre starea națiunii Ce se vede Cînd te întorci în București din oricare altă parte a țării, primul lucru care se vede este cupola pîcloasă de poluare. Imediat după aceea, nu se poate să nu te izbească atmosfera aproape la fel de compactă de isterie, care parcă ți se lipește și ea de piele. Pînă ajungi acasă, te reobișnuiești însă și totul intră în normal. În normalul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
neevacuate ți se părea extraordinar de absurdă... cretină, să mori așa, din nimic... O moarte simplă, un eveniment neremarcabil... dar În esență tot atît de cumplit... Oare cum s-or simți părinții lui? A fost o noapte În care neliniștea pîcloasă și fără conținut de care sufereai la vîrsta aia a luat deodată o cale nouă... Știi lucruri, dar mai mult din auzite, apoi vine un moment ca ăsta și-ți desăvîrșește cunoașterea, pentru că se Întîmplă lîngă tine, rămîne un gol
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nu e posibil oare ca întreaga construcție să fie pe punctul de a exploda? Nu cumva din pricina acestui pericol iminent era întreaga clădire pustie? Toată lumea fugise, în afară de el.“ Țevile păreau să gâfâie, să dârdâie și să se îndoaie în aerul pâclos. Tom se retrase, urcând câteva trepte. Atmosfera, aproape prea fierbinte pentru a fi respirată, îi apăsa plămânii. Apoi, reușind să vadă o lungă secțiune de trepte în spirală, alergă iar în jos, până la o platformă mai mare și mai substanțială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nenorociri, pe când eu încă le voi mai trăi - a gândit ofițerul cu voce tare. 84 Pe când amurgul leșios năvălea prin geamurile vagonului, s-a auzit zgomot de fierăraie. Aista-i podul de peste Prut - a constatat ofițerul, cătând afară prin geamul pâclos. Abia se sfârșise zgomotul trecerii peste pod și trenul și-a încetinit mersul. În cele din urmă, s-a oprit de-a binelea. Să vezi dumneata pacoste. Acum trebuie să urcăm în altă nenorocire de tren, că linia noastră îi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
umbra lojilor ornate cu nervuri aurite se aude, parcă, foșnet greu de mătăsuri vechi. După ce ies, mă izbește, însă, și mai tare amestecul de noblețe decrepită și de kitsch sovietic de pe străzile, pline de mâzgă, peste care coboară o seară pâcloasă. Inclusiv clădirile care au fost cândva frumoase au căpătat un aspect mohorât. Emană, parcă, din ele o disperare stătută, provincială. Și lipsesc reclamele luminoase. Oricât de bine a vrut să se păstreze, "doamna" a sfârșit prin a se învăța cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de întâlnire știam, timpul m-a distrus, m-a făcut să cad într-o buclă, ca în SF-uri. Ce pot să fac acum ca să mă ierți? O privea din nou cu ochii lui pâlpâitori, dar cu tristețea cea mai pâcloasă a lui Zogru, fără să uite măcar o secundă că timpul lui Andrei Ionescu se scurge deja numărat. 21. Giulia aproape că n-a dormit în noaptea aceea, făcându-și planuri minuțioase cu Andrei Ionescu, nu pentru zilele următoare, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se gândea la nimic și simțeam că dorește ca și eu să fac la fel. Apoi, se ridică Încet, fără să mă scape din ochi, și o luă pâș-pâș În josul apei. Luna dădea o lumină ascuțită, amestecându-se cu umbrele pâcloase ale copacilor. Nu trecu mult și Logon dispăru din vedere. Am privit la ceilalți. Dormeau buștean. M-am ridicat din culcuș și am luat-o după Logon. L-am găsit așezat pe un trunchi de copac prăvălit. Arunca În apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îmbătrânise mult-mult, bietul de el. După ce s-a apropiat de mine, a mai privit o dată Îndărăt, peste Marea cea mare. Era cenușie și rece. Vântul ce bătea dinspre pământuri prinsese a se Înteți. Undeva departe, deasupra pământului, se zăreau lumini pâcloase, izbucnind și stingându-se scurt: semn de fulgere. - Adus pe toți, Îmi zise Logon. Tek și Barra se apropiară. Kikil se trăsese Îndărătul lor și râdea de unul singur, țopăind ca un prost În zăpadă. Ai lui țopăiau și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mere în spatele lăzii cu scule și se întoarse spre călăreț. Ceva nu era ca de obicei, dar Petrache nu pricepea ce. Și, ca totdeauna, în astfel de situații, se cățără pe zid, să stea de vorbă cu soarele. În diminețile pâcloase, valea părea un abis între el și răsărit, de data asta însă lumina se despăturea ca un covor până la poalele castelului, urcând apoi pe ziduri, cu mii de piciorușe. Era atât de groasă, încât Petrache o simțea cum se lipește
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la colțul celălalt, dinspre Moșilor Vechi, și apoi printre gangurile clădirilor părăsite. — Mai repede, gâfâi Costică Ologu, dar știa și el că mai repede nu se poate. În față mergea orbul, cu pas măsurat și fruntea ridicată de parcă adulmeca aerul pâclos. Cu o mână ținea măciulia bastonului cu care își vestea pașii, lovind în caldarâm, cu cealaltă trăgea de frânghia căruțului. În urma orbului venea așadar trupul lui Coltuc, lipsit de alte încheieturi decât a gâtului, pe care-l răsucea, privind speriat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ale cărui leacuri nu se găsesc în cărțile de medicină. Rada acceptă, indiferentă, această întâlnire de la care nu aștepta nimic altceva decât evitarea, pe viitor, a stăruințelor lui Berti. Se duseseră la marginea orașului, în pădurea Băneasa, într-o dimineață pâcloasă. Omul îi aștepta, rezemat de trunchiul unui copac. O surprinse felul în care sărise în picioare, fără să se sprijine în brațe, de parcă ar fi fost împins de un resort ascuns printre frunzișuri. Privindu-l în ochii negri și mistuitori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]