63 matches
-
după ce Ionuț se trezi foarte târziu, când soarele se îndrepta spre amiază, - iar bunica, știindu-l obosit, îl lăsă să doarmă cât încăpea în el, - începură necazurile. Bunica îl aștepta încă devreme cu mâncarea pusă în farfurii pe masă - niște pâinică de cuptor, unt, bucăți de caș de casă, două ochiuri rumenite, o cană călduță cu lapte. Ionuț se ridică somnoros de pe pernă, se clătină dintr-o parte în alta, deschise ochii mai bine, și se uită nătâng la bucatele puse
MOFTURI LA MANCARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374321_a_375650]
-
noroc. Ar fi putut să-mi sară cioburi în ochi. Tăunița era la câțiva metri distanță, nu fusese pe fază, deja ajunsese pe trotuarul celălalt, la brutăria turcului, deschisă la acea oră matinală, fiindcă aliotmanul lucra non-stop, să ne furnizeze pâinică albă și pufoasă, care se fărâma imediat ce se răcea, ori cădea greu la stomac. Când s-a întors să-mi spună ceva, nemaivăzându-mă, a făcut câțiva pași înapoi și m-a găsit lungită și lățită, cu ochelarii alături, cu
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
vino, o altă apariție capta atenția călătorilor. Târându-se pe podeaua vagonului - oare cum urcase, mai apucă să se întrebe Irina - un cerșetor se oprea lângă fiecare scaun și în numele divinității cerea insistent să fie ajutat ca să-și cumpere “o pâinică”. “Eu nu mă prefac” - adăuga el vârându-și insistent piciorul schilod, sub ochii celor ce încercau să îl evite. Însă privirile călătorilor continuau să îl ocolească și rareori cineva se mai îndura să-i dea vreun bănuț. Probabil pentru că, prea
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
se-ncheagă... PĂMÂNTULE STRĂBUN, ÎNDURERAT ! În Țara noastră noi suntem stăpâni Și nimănui nu vom ceda Pământul bunilor-străbuni, Nici după ce vom deceda! Ne este Țara ca o casă mică, În care-avem și bucurie și nevoi, Avem livezi și vii, avem pâinică, Fiindcă de la muncă n-am dat înapoi. Așa ni-i neamul de-o vecie, Ca tot străinul să-l primim, De n-a venit cu rău în ospeție La masă-l așezăm și îl cinstim. Sălbatici mulți sărmana glie ne-
CÂNTECELE CETĂŢII (POEME) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376372_a_377701]
-
forțat, dar noi am tras în jug. Meleagul nostru pentru ei e-o colonie, Kremlinul vrea pământul să ni-l ia, Creînd de zor „republici - autonomie“ Uitând că fiecare-și are vatra sa. Aveți pe masă plin cu vin paharul, Pâinică de pe-acest pământ, Dar, dac-o faceți pe tâlharul, Aici vă veți găsi mormânt. În Țara noastră noi suntem stăpâni Și nimănui nu vom ceda Pământul bunilor-străbuni, Nici după ce vom deceda! DOAMNE, ȘTII TU ? Doamne, știi tu cine domnește
CÂNTECELE CETĂŢII (POEME) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376372_a_377701]
-
avut ce aștepta... casa, ăla galben era cel mai bun mîncare să zicem și-apoi o dată pe săptămînă lucram 6 zile, și-a șaptea eram liber, nu că-i duminica... și-apăi ne duceam la tancioc și ne cumpăram de mîncare, pîinică.... 6. „Cum munceam... ascultam tot ceea ce spuneau rușii”. Munca În Donbas Munca era coordonată de echipe organizate sub forma unor batalioane sau brigăzi cu o ierarhie clară conform cu nivelul de stăpînire a limbii ruse. Era un supraveghetor direct, nacealnik, de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o brutărie la etajul unu al clădirii în care locuiam. Părinții mi-au oferit banii. - Aveți niște părinți foarte înțelegători! Da, se pare că așa sunt ei (râde). Acum am o brutărie. La început i-am dat un nume drăguț: «Pâinicile care zboară». Cei din mass-media ne-au descoperit. La deschiderea magazinului au venit reporteri de la ziare și de la televiziune. Cred că cei de la primărie au furnizat aceste informații presei. La televizor au dat numele magazinului și chiar imagini. Din cauza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
arhitecții. Am comandat, Sebastian luând din fericire asupra lui sarcina de a alege vinul. A ales unul australian, care trebuia să fie ceva special. Era OK. Sunt mai degrabă adepta vinului la cutie. Chelnerul ne-a adus un coș cu pâinici asortate împreună cu un bol din sticlă cu ulei de măsline în care să le înmuiem; am luat o chiflă cu roșii uscate și am mușcat din ea. Mergea bine cu vinul, cel puțin. Chelnerul s-a retras și brusc m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ar fi putut da seama că dezastrul e aproape din felul în care erau îmbrăcați Nuharoo și Tung Chih. Erau pur și simplu onorați că am ales să ne oprim peste noapte în satul lor și ne-au servit cu pâinici fierbinți din grâu și supă de legume. Mesageri trimiși de prințul Kung veneau și plecau. A existat o singură veste bună printre toate cele rele. Un influent ofițer străin, pe nume Parkes, împreună cu altul pe nume Loch, fuseseră capturați. Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care îmi spunea că Majestățile Voastre veți trece pe aici. Deși templul este mic, urarea mea umilă de bun venit se întinde de la mâna lui Buddha către infinit. La cină ni se servește supă fierbinte din rădăcină de ghimbir cu pâinici din boabe de soia și grâu. Tung Chih își îngroapă fața în bol. Și mie îmi este o foame de lup. Mănânc toată mâncarea din farfurie și mai cer. Nuharoo nu se grăbește. Își verifică fiecare nasture de la robă, asigurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
simt și o invidie jenantă, cât de bine le va fi, cât de bine ne-a fost nouă, întinși pe patul matrimonial, cu Noga răsucindu-se între noi, îi mirosim trupșorul luminos, îi ronțăim tălpile picioarelor, moi și parfumate precum pâinica de Shabat, iar ea ne lovește fețele cu piciorușele ei, râzând fericită, când ajung acasă, îi privesc ostil tălpile înfășurate în șosete groase și în bocanci și ea întreabă imediat, unde este tati? Eu ridic din umeri, nu am idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de dinți. Între Televiziune și Victoriei, fondul sonor este asigurat de un tânăr în pijamale, gârbovit și desculț. - Oameni buni, dacă aveți milă și înțelegere pentru un bătut de soartă, operat de trei ori la splină, dați-mi de-o pâinică. Mi-e foame, mi-e tare foame! Cu mâini tremurânde ne arată o fișă de externare din spital. Femeile, cu lacrimi printre gene, îi umplu pumnii cu bancnote, monede. Niște pensionari colțoși îl iau la rost: - La muncă, la muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
decis pentru Hanul lui Manuc, ca să păstrăm decorul balcanic. Comandăm sarmale din carne de lopătar și ciorbă de văcuță. Chelnerul-șef vine urmat de trei ospătari cărând platourile acoperite: aici aveți ciorbița, aici mămăliguța și smântânica, dincolo sărmăluțele. Doriți și pâinică? Nu? Atunci să aveți poftă! Aaa, vinișor de care? Avem un Cabernetuț demisec deosebit. Pentru clienți generoși. Îmi dau seama că se referă la Maiko. Pe ceardacul susținut de coloane de lemn sculptat suntem singurii vizitatori. Cei trei ospătari cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mergem într-un singur loc, în noaptea asta. La priveghi. La cimitir... BEELZEBUB II Domnu' Dan, am adus și io niște mititei, buni ca focu', de la mama lor, din locanta lu' Dromaderu', zice Apostatul. Am și muștar, și ceapă, și pâinică. Vreți? Zvârlă-le pe interval! Da' pălincă nu mai ai? se interesează Dănuț. Pălincuță, nu, mânca-ți-aș sufletul tău! Sunt dezolat! Da' am la mine două sticluțe de vinuleț roșu, sânge de taur, pentru pomana de mâine. Plus cinci
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
hămesiți deodată, devorară cina pe care o pregătise Fran înainte să meargă sus. În timp ce stăteau la masa din bucătărie, hrănindu-se unul pe celălalt, Fran decise că niciodată nu fusese curry-ul ei cu pui mai gustos și niciodată nu fuseseră pâinicile ei mai crocante. Era hrana zeilor. La unsprezece Laurence se uită la ceas. — Cred că e ora de culcare. Trebuie să ajung devreme la clinică mâine. Se opri o clipă înainte să adauge: — Vrei să rămâi peste noapte? Și în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cuvânt măgulitor, păreau doar să-l stânjenească. Fran își dori ca el să se fi putut preface măcar că răspunde la dragostea ei, dar Camilla nici nu părea să observe. Prânzul e gata. Felurile tale preferate. Friptură de vită în sânge, pâinici de Yorkshire, cartofi copți și hrean. Părea că-și depune ofrandele dinaintea unui suveran. — Ai adus lucrurile pe care le ai de spălat? Aș putea să le pun la mașină acum și vor fi gata până când plecați. — Mamă, îi reaminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să schimb subiectul. — Doamnă Cooper, pot face și eu ceva? Vă pot ajuta? Ea se Întoarse către mine, relaxîndu-se vizibil. Nu, Ellie, totul e gata. Am făcut ce-i place lui Dan cel mai mult, adică friptură de vită și pîinică de Yorkshire. — N-am știu că astea sînt mîncărurile tale favorite, am zis eu, privindu-l pe Dan. De ce nu mi-ai spus? Ți-aș fi gătit și eu. — Ah, zise doamna Cooper ridicîndu-se. Dar nu s-ar putea compara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în care simțea miros de iarbă bine întreținută, de frunze de arbuști și copaci decorativi. Era liniște și, tot acolo, putea asculta în voie dialogul plăcut al păsărelelor ce nu se speriau de el. Uneori cumpăra un covrig ori o pâinică și le dădea firimituri. Le simțea cât de fericite sunt și se bucura împreună cu ele. La acest gând, involuntar, și-a pipăit încheietura brațului stâng. A tresărit. Nu avea borseta. „Pe ce bani să-mi iau pâine? Și cu ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe jar organizația UTC a orașului Vaslui, le vom prezenta în punctul următor. Subcapitolul II După ce în subcapitolul anterior am scos în evidență prima încercare de „puci” intern datorită căruia tov. Elena Zelinescu era să-și piardă dulcea și alba pâinică de lider, în acest punct vom vedea ce s-a mai întâmplat cu zurbagii ce s-au organizat în prima „celulă” a tineretului „revoluționar” de pe aceste meleaguri. Văzând că treaba cam scârțâie pe la Vaslui și, mai ales, fiind informați că
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
camion, un negru cu care fiul de fermier cu pielea roz nu schimba nici un cuvânt, din principiu, pentru două ace de la Siegfried Line, o pâine de porumb destul de mucedă, un caporal hârșit m-a sfătuit s-o prăjesc. A tăiat pâinica în felii, pe astea le-a tăiat pe din două și le-a pus, câte una, pe plita de tuci a godinului în care se făcea focul și vara, căci oamenii care lucrau în echipa din pădure găteau, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
hotărâtă să mă bucur cât mai mult de ea. Ne-am adunat În sufragerie și am atacat masa Îmbelșugată pe care o comandase mama În chip expert - varianta ei evreiască de cină În seara din ajunul Zilei Recunoștinței. Cornuri și pâinici, brânză topită, somn și latke, aranjate toate profesionist pe platouri de unică folosință și care așteptau să fie transferate pe farfurii de unică folosință și consumate cu ajutorul furculițelor și cuțitelor de unică folosință. În timp ce liota dădea năvală la mâncare, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ajungeam în cămin și Felicia pleca la fabrica de pâine sau după vreo colegă la alt etaj, îl stropeam bine pe bârzoi c-un jet de spray: mânuiam fără ezitări „Fa“-ul verde, cu pulverizator. Când Felicia se întorcea cu pâinicile calde sau caietul de cursuri, duhnea toată camera a lămâiță; Coco sărea prin cușcă, umed, pufos, decalcifiat. Ridicam din umeri, tandru ca un hitlerist. Și pe Felicia am pierdut-o undeva prin cotloanele memoriei, despărțiți de rutina studenției comuniste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ceasul. 23.40. Bidileanu se pregătea să-și termine poezia, ca în fiecare zi, netulburat. De Paul nu știam nimic, sincer, nici nu mă interesa. Probabil că se ținea încă de dulap, cu degetele lui fierte de transpirație, ca niște pâinici necrozate. Și mă mai sâcâia și chestia de pe ecran, obraznică, fără sens. Ce vroia Mihnea? „Hai că venim. Pregătește un vin, o țuică, ceva.“ Am sărit în haine, lumea afară începuse să se mai potolească, nu mai auzeai voci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
târguI Hârlău, un om credincios, cu inimă bună și avut, chemă pe mai mulți copii săraci și le spuse: Măi copii, în coșul acesta este câte o pâine pentru fiecare dintre voi. Să veniți în fiecare zi să vă luați pâinica, până ce se va îndura bunul Dumnezeu și ne va trimite zile mai bune. Copiii dădură năvală la coș, întrecându-se fiecare să apuce pâinea ce i se părea mai mare și mai frumoasă și apoi plecară, fără să mulțumească binefăcătorului
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
a face așteptarea nu doar suportabilă, ci de-a dreptul posibilă. Vânzătoarele de mănuși, ciorapi și veste de lână, originare din satul Corbi, Argeș, o prezență de acum obișnuită în toate locurile de pelerinaj. Vânzătoarea de turte (un fel de pâinici, extrem de frumoase și gustoase, în plus !), o femeie în jur de 70 de ani, originară din Iași. Pâinicile sunt aranjate cu grijă într-un coș de nuiele, dar nu ostentativ, și costă 2 lei bucata; vânzătoarei îi este teamă să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]