1,224 matches
-
în eternitate. E și o epicizare a viziunii sentimentale, personajele și recuzita lor prăfuită dobîndind statutul de metafore sui generis. Parcă asistăm, după cum indică, într-o judicioasă prefață, Cornel Ungureanu, la „o înviere din morți”, la „un bal de fantome”: „Pîlpîie molii/ cuminți, răbdătoare.// Din fotografia iodată/ cavaleristul cu grad de caporal/ privește melancolic/ spre satul natal.// Cambii, foi de vite, chitanțe/ de la «S.A./ de asigurări Transsylvania».// Pălăria mea tiroleză.// În noaptea de-aici/ s-a stins și ochiul/ penei de
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
paralizant și nu i-au orbit pe directorii de fabrici. Ei au fost aduși, în chip de salvatori, de guvernanți, li s-a pus bomfaierul și gaterul în mâini, și apoi lăsați să prăpădească și bruma de secții unde mai pâlpâia o viață economică sănătoasă. Dar pesedeii nu vor înțelege, nici acum, în ceasul al treisprezecelea, cât de mare e dezastrul făurit de ei și cinicele lor slugi. Prea ocupați să șteargă urmele banditismelor comise la drumul mare, n-au cum
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
lipsiți de caracter, și proști plini de bunăvoință; savanți cretinizați de invidie și inculți cu impulsuri de generozitate; farsori mustind de farmec și oameni raționali emanând o mortală plicticoșenie; tineri bătrâncioși, acriți de cum s-au născut, și bătrâni în care pâlpâie, deșuchiat, plăcerea de-a trăi. Și așa mai departe. Ceea ce caut nu se prea găsește însă nici la televizor, nici în paginile ziarelor și nici în instituțiile la care omul obișnuit face apel: școala, primăria, spitalul, banca, tribunalul, poliția, supermarketul
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
cînd, de-a lungul anilor, iubirea s-a ofilit și s-a lăsat substituită, succesiv sau prin puseuri, de compasiune reciprocă, de prietenie, suferință, izbucniri de recrudescență sexuală, amărăciune, gelozie și furie, și apoi din nou veri tîrzii în care pîlpîiau licăriri de abandon sexual, pe urmă iar impulsuri vindicative și ură, și din nou compasiune, o împletire de emoții alternante, schimbătoare, întrepătrunse, dizolvate în îmbinări bizare și combinații neașteptate, ca niște cocktailuri amestecate de un barman smintit. Dar oricare ar
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
se înșiră pe ață, leagă zgomote Pribegesc în mijlocul zilei, mă aplec și salut Cu o încordare a minții Mă apropii de înserare. Astup Mușchiul viitorului în ornamentul de pe cârja În care șchipătez peste pod Iubire feliată Femeia stând în semiîntuneric Pâlpâind ca o umbră, schimbă Priviri zgomotoase, genunchii în barbă Oglinzile ceții de altădată se întorc În prezent, într-o cabană. Mă scol, merg la ușă O deschid pe jumătate. Adio, spun. Mișcă-ți curul, îmi răspunde. Foarte bine. Ies din
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
romanului și nu odată romancierul direct fac referiri la Nietzsche și la concepția lui despre voința de dominare (de putere) ca expresie a instinctului vieții. în unii indivizi acest impuls al dominării e puternic, iar în alții e slab, abia pâlpâie sau lipsește cu desăvârșire. Din prima categorie se recrutează învingătorii, cuceritorii, iar din a doua învinșii, cuceriții. Pe acest fundal nietzscheean de idei evoluează ,tarii" și ,slabii" romanelor lui Breban, asociați în cupluri, cum le spune prozatorul, deși mai potrivit
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
călîie, de ceai. Închizi cartea, făcînd drum cu lingurița în licoare, și-ți făgăduiești s-o mai deschizi, s-o alipești, de fapt, la lista ta de, cîte mai sînt, tabieturi. Între timp, viața ei, de obiect mititel și albastru, pîlpîie mai departe în clar-obscur, ca luminile înnorate în arcanele cerului, ,stăpînă peste timpi și roabă nimănui"... Petru Creția, Norii, Humanitas, 2005, 198 pag.
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
și posibilitatea să practice diverse sporturi. Cum ar fi ? Mă voi interesa. Acum, într-un reportaj tv transmis de pe funesta mare bănățeană, domnul Prim-ministru Tăriceanu le zice cu asprime nu tocmai părintească unor sinistrați în ochii cărora abia mai pâlpâie o luminiță de speranță: -Ce vreți să facem? Să ridicăm un hotel acum? Se vede pe fața domniei sale că e iritat, și are dreptate: păi, ce, bănățenii sunt ciobănești germani să li se construiască hoteluri ? Asta e culmea! Cu ce
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
vocabula eu * Și cel ce se rostogolise într-un butoi afară din lume își încredințase mai înainte viața științelor exacte potasiu natriu aluminiu fuseseră cu prisosință scoase la lumină cînd ei chiar în ajunul acelei zile se retrăseseră în vîrstă pîlpîind prin odăi cu perdelele trase clipeau către moarte și ea ca o doagă crăpată le înfoia penajul albăstriu primăvăratic al plămînilor Plumburiu se făcu cerul apoi alb cu nori tociți cenușii peste acoperișe încovoiate pe care ploaia bătea într-o
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
Al. Macedonski, Duiliu Zamfirescu, I. Agârbiceanu, Tudor Mușatescu. E tot ce putem face în momentul de față, având senzația apăsătoare că, dacă Editura Minerva era în anii 1970 un far puternic în furtună spărgând o ceață deasă, noi astăzi mai pâlpâim ca o candelă pe mormânt.
Interviu cu Tiberiu Avramescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12922_a_14247]
-
amintiri iluzii și spaime printre îngeri cu archebuze în spate șoptindu-ți Pe talgerul morții nu cântărești nici cât o petală de trandafir Stele nebune Prin nesfârșite tăcutele bezne cosmice sunt stele nebune care străbat lumi și pustiuri stele abia pâlpâind deasupra iadului nostru cel de toate zilele și nopțile în care se-aud sorii neputinței înfrunzind Când noaptea își trage-n tăcere obloanele peste cei singuri peste inocenți victime și călăi cu vesela cruzime a revoluțiilor împrăștiind cenușa martirilor Lângă
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
Ce zgomot este acesta pe care nu-l știu? înot în lichid și mi-s buzele arse de sete precum Tantal nu pot să beau - sunt uscat spre mine înaintează foarfecele morții - și n-am cap îndestul sunt doar suflet pâlpâind în nenașterea mea mușcată de întuneric. M: Tu ești plecat într-o călătorie nenorocoasă al cărei infinit cu ticăloșie l-au ticluit popoarele cărnurilor mele - sânii și moliciunile lor tremură într-o trădare nemăsurată. N: Cine sunt eu dacă încă
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
să-și stabilească un limbaj separat, adesea, bazându-se pe determinările ființei de către psihologie. Secolele al 19 lea și al 20-lea, din mileniul trecut, au dezvoltat spectaculos psihologia și câmpurile sale derivate, ajungându-se ca doar morala să mai pâlpâie (retrasă) În politică și justiție. To a t e a c e s t e a , ș i m u l t e a l t e l e , nenominalizate aici, se observă cu ochiul liber și În România după
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
ceilalți, străinul se lăsă mai mult târât decât purtat de soții lui, spre ieșire, În vreme ce Georgescu, orbecăind cu mâinile Întinse dădu peste tocul ușii vecinilor de la parter peste pragul căreia se prăbuși fără cunoștință. * * * În urma lor, luminile din apartament mai pâlpâiră o clipă, după care Începură să pălească, până când bărbatul scoase un strigăt de durere, din cauza lumânării ce-și recăpătase căldura firească. Rigiditatea corpurilor dispăru ca prin farmec, odată cu dispariția luminii nefirești. Lumânarea căzută din nou pe covor fu ridicată cu
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
lampant. De ce ar fi vorba, În sonetul ce-o privește pe ea, de lumânare? Un editor explică chiar astfel:”Înăuntru, visătoarea, Începând să se dezbrace, suflă În lumina lumânării și o stinge. Afară, ochii iubitorului În Întuneric, sub stelele care pâlpâie prin ramurile arborilor, sub luna care scânteiază trist, În ferestrele Întunecate, tristețea fiind a sufletului osândit să fie singur.” Nu știu cât de convins este dl. editor că acesta ar fi un poem al tristeții: mai degrabă dânsul reia un șablon, zicându
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
lungi decît umbrele avem și doar albul ușilor care se închid și se deschid luminează coridoarele cu pași mici în vîrful picioarelor treci prin cameră goală și serioasă ca un copil în timp ce te privesc printre gene în jurul trupului tău frumos pîlpîie o culoare de lapte cînd te întinzi în brațele mele pari o luntre ușoară finisată de apă în fața imaginii Pierdem din greutate ca sfinții în fața imaginii lor curbate de aura suferinții Lumina amniotică Cînd ne iubim amîndoi avem un singur
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
fragă Cînd paingii își dau duhul Pe pînze de zuză dragă Ce-și desface-n soare puful Și-n ea melci bătrîni își bagă Coarnele pe-o viață-ntreagă Și-oi călugări văzduhul În chilii de piatră fragă Căci mai pîlpîie în mine Candele de-amurg lumina Ce ți-a-mbujorat grădina Cu ciuperci mari și cu rîme Gardurile să-ți dărîme De din mîine spre poimîine Pîn' doar cuiele-or rămîne Cît mai pîlpîie în mine Ca-ntr-un deal scobit lumina
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
văzduhul În chilii de piatră fragă Căci mai pîlpîie în mine Candele de-amurg lumina Ce ți-a-mbujorat grădina Cu ciuperci mari și cu rîme Gardurile să-ți dărîme De din mîine spre poimîine Pîn' doar cuiele-or rămîne Cît mai pîlpîie în mine Ca-ntr-un deal scobit lumina
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
bîntuie prin mine ca o boală oblojită de ceaiuri, liniștită ca moartea după ce a luat totul și zîmbește de după gratii, frumoasă încît nici nu pot gîndi, gîndul o duce mult prea departe, pînă acolo unde mîinile nu o ating, sufletul pîlpîie ca o lumînare în ferestrele unui cătun uitat, atît de frumoasă pe cît încă îmi mai pot imagina cerul în care alerga după îngeri în brațele mele frînte ca niște lujeri de crini, oase de heruvimi ținuți la porțile grădinii
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
cădea, poate, măcar o clipă și fără nici un motiv pe gânduri, aducându-și aminte de ceva fără nici un chip, o ceață de muzici mocnite printre globule și apa limfei. Ca de-un centru risipit în pulberi de lumină, abia mai pâlpâind, și-ntr-un târziu, de-atâta luminoasă osteneală uitând încet, uitându-se în toate, în aur tot și pentru totdeauna. Deltă Într-o vară, pe când alunecam cu vaporul pe un braț al Deltei Dunării, fiica mea mi-a fotografiat mâna
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
o doamnă îmbrăcată în negru, intră în mica Biserică Stavropoleos, pustie la acea oră. De la băbătia care ședea la pangal cumpără două lumânări din cele mari. Aprinse una la picioarele lui Isus Cristos și îngenunchie în fața altarului cu cealaltă lumânare pâlpâind între mâinile împreunate pe piet. în străduța alăturată doi zidari lucrau la renovarea unei case vechi. La un moment dat doamna auzi bulgării de moloz aruncați de la etaj pe jghiabul de lemn și izbucni în plâns. Se rugă apoi multă
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
un fel de voioșie a regionalismelor atât de artist strunite, o senzualitate difuză țesută fin în text ca-n goblenuri, un "amestec" ațâțător de mici întâmplări cu tâlcul șters de vreme, îngroșat sau subțiat de-amintire. Cum să nu-mi pâlpâie sufletul ca-n lampa unui fitil necurățat de scrumul ce-l topește-ncet când copii: "De pe perete te privea fie un Christ îngândurat, fie o odaliscă somnoroasă sau o ducesă cu obrajii roșii și cu o înaltă coafură rococo"? Desideriu
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
vrajă a pietrelor? Zariștea pierdută îngerul uitării vine din dedepartele ce mă adună și mă desparte la răscrucea croită de golul amețitor dintre cuvinte aripa-i stângă în tăișuri de scrum despică zariștea pierdută cu lumina-i amăgitoare aducerea aminte pâlpâie ascunsă dincolo de auzire și văz Semnele ascunse cutremurările nopții de ochii bufniței pătrunse până dincolo de adâncul adâncurilor nu-i nici o adiere să arate steaua sortită stingerii din urmă pe acest tărâm printre rătăcirile vremii vântoasa necunoscută își bate semnele
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
Lampa de măslin E aprinsă-n deșert Lampa de măslin De veghe pentru pelerinii rătăciți din orașele betonate, De veghe pentru prizonierii Legați cu fibre optice Și circuite electronice digitale. Undeva departe De mulțimile strivite Sub roțile multicolore ale reclamelor Pâlpâie neștiută Flacăra lămpii de măslin. Lăcrimează calm Lăcrimează și strălucește. Puțini știu Că-i un pumnal Înfipt în blana neagră și fosforescentă A Fiarei. O mie de sori Dragoste-poveste ca un foc în deșert, Ca un rug aprins Din vremi
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
Cu rândunelele eterne. Tablou Ridică pensula din toamnă Și face-n aer semnul crucii, Apoi o-nmoaie în lumină Și trage orizontul liniei Pe ce-i părea a fi închis. Curând în os pătrunde marea, Sub pas tresare înstelarea Iubirea pâlpâie-n potir. Octombrie Cum Te-așteptam, iată că vine O boare rece care-aduce În caldul vieții veștejirea. Dau să mă sprijin de o creangă, Scad sub coroanele de raze, Mă subțiez în sul de cețuri, Nădăjduiam să Te întâmpin, Dar
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]