335 matches
-
ne prinde noaptea în sălbăticia asta ce siguranță avem în cort? - se neliniști Profesoara. - La noapte nu avem răgaz de somn! În această perioadă a anului are loc legendarul „joc al galbenilor”. Vom fi atenți la orice luminiță, la orice pâlpâire de flacără, rosti John. Încet-încet ziua se scurse și umbrele invadară pădurea. Se opriră să-și potolească foamea și setea. După un sfert de oră porniră iarăși printre hățișuri. În curând descoperiră un iaz cu apa verzuie, năpădit de bălării
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
și mai mult. Așteptau cu nerăbdare răsăritul lunii când deodată, la câțiva pași în fața lor, o flacără galben-albăstruie începu să pâlpâie la rădăcina a doi stejari. - Asta este clipa mult așteptată! - exclamă Artistul. Se apropie tiptil de flacăra care în pâlpâiri fascinante se ridică de la pământ cam la înălțimea unui om. - Nu seamănă deloc cu un foc normal, rosti stupefiat Exploratorul. - Nici eu n-am văzut așa ceva până acum. Știam de jocul aurului doar din legendele bătrânilor. Focul se depărtează și
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
și coapsele dezvelite. CĂPITANUL ARNĂUTU:Boieri dumneavoastră, dacă nu vă interesează comoara, aruncați-vă în brațele fecioarelor! Cei doi căpitani continuă să sape. Cu cât sapă cu atât flacăra scade în intensitate și în cele din urmă se stinge în pâlpâiri ușoare. În acel moment fecioarele dispar treptat, de parcă se topesc într-o pâclă. Căpitanii continuă să sape. Deodată se aude un sunet de metal. CĂPITANUL SASU:(lovește încă o dată cu unealta)Am dat de ladă! Arnăutu se apleacă la un capăt
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_ii_scen_ion_nalbitoru_1386620701.html [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
a dreptei credințe prin venirea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.” Cu viitoarea lumină prinsă în buchet am îndrăznit să privesc mai departe, spre răsărit, apoi tavanul și turla Pantocratorului. Lumea văzută dezvăluia pe cea nevăzută, în icoanele sfinților, așa cum pâlpâirea speranței conduce credința. Corabia noastră, naosul, se deschidea primitor și întunecat, tainic și îndurător. Stiam că cineva mă urma încet, fără zgomot și bănuiam un anumit zâmbet de încredere și de bunătate. Îmi imaginam sala plină și sărbătorile bogat împodobite
ANAMNESIS de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 by http://confluente.ro/Anamnesis.html [Corola-blog/BlogPost/343004_a_344333]
-
lașul din mine prinde grozave puteri. Pe clipă iau în fugă spațiul îngust ce mi se deschide în față! În goană, pe șerpuita cărare am timp să observ cum din firide micuțe și dese către mine se ițesc zeci de pâlpâiri. Nu stau să le număr. Și nici nu pot să ghicesc ce le iscă. Grăbesc spre neunde, dar în timp obosesc. Trupul se scurge către un calm aproape firesc, când zăresc din alb-albăstrie icoană o față prelungă, vibrândă. Primesc pe
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1461477377.html [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]
-
în pustiul meu să bată rozul unghiurilor tale. Vino, tu, ca o mireasmă peste lutul meu haihui, sânul o catapeteasmă gurii mele să o pui. Și când în vecernii luna lumina-va fără rost moartea prinde-ne-o cu mâna pâlpâirea care-am fost. EVA De din coasta lui venea, în dezmăț haihui de stea, a mult înger mirosea lutul ce o țărmurea. Dorul coapsei lăcrima, când cu cer se sângera, și-n infernul ce-o murea, raiu-n sân îi ațipea
CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cantece_la_margine_de_gand.html [Corola-blog/BlogPost/366920_a_368249]
-
mânată de vântul prielnic care îi umflă pânzele, nu este altceva decât zborul gândurilor, al visurilor unui poet care se vrea o călăuză a întregii lumi în căutarea fericirii, a frumuseții vieții și a iubirii, căci „pluteau pe zări albastre pâlpâiri,/chemări și doruri, fragede zidiri,/tăcerile bolnave de iubire”, iar poeta, „pe țărmuri, împietrită, lângă stânci”, așteaptă cu nerăbdare „întoarcerea fregatei scufundate”, odată cu lumile ce i-au fost, pentru totdeauna, „furate” (Lumi furate). Fregata, amarată într-un fiord, devine locul
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1496288525.html [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
Eminescu, a închis ochii pentru totdeauna în sanatoriul Caritas din București. Lucrătorii care au demolat clădirea au găsit în camera unde a fost găzduit poetul, la decojirea pereților, versuri întregi scrise cu cărbune pe pereți de poet. Au fost ultimele pâlpâiri ale aripilor unui geniu care s-a stins... După autopsie și întocmirea actului de deces, corpul lui neînsuflețit a fost depus la Biserica Sfântul Gheorghe cel Nou unde se perindară pe rând primul ministru Lascăr Catargiu, Mihail Kogălniceanu, Teodor Rosetti
CEREMONIA DE ÎNMORMÂNTARE A LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1434259600.html [Corola-blog/BlogPost/360494_a_361823]
-
blând rotunjit al crestei sale, desenează căderea-n gol... Albastru adânc, strălucitor de stele fără număr, se boltește... Licuricii transformă grădina într-un covor de lumină... O ultimă privire, o figură subțire și dragă întrezărită pentru ultima oară, la ultima pâlpâire a felinarului... Plouă încet... Mă urc în carul cu boi, și mă scufund în noaptea înmiresmată, izgonită dintr-un măr!... Referință Bibliografică: Cea mai frumoasă atingere a darului / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 449, Anul II
CEA MAI FRUMOASĂ ATINGERE A DARULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 by http://confluente.ro/Cea_mai_frumoasa_atingere_a_darului_maria_ileana_belean_1332647730.html [Corola-blog/BlogPost/354687_a_356016]
-
ai simțit nevoia să te contopești, să rămâi, să te uiți în mine ca un obiect pe o bancă. Am început să dansăm, un parfum subtil emana din căldura trupului meu, ca o grămăjoară de flori de tei. Tăceri și pâlpâiri de lumină... Mi-ai mangait părul, gâtul, sânii, am început să plângem, zguduiți ca un torent de-acel fluid. Nu-nțelegeai ce se întâmplă cu tine. Abia te-am regăsit, mi-e frică să nu te pierd, iubito! Am respirat
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1464271697.html [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
cu aripile deschise în ultimul viers al cântului i-au pus trupul sfâșiat în durere în mormânt sub stânci vestale i-au spălat rămășițele pietos cu lacrimi și l-au îmbălsămat; lumina eternității a trimis îngerul să trezească la viață pâlpâirile flăcării jertfă a răscumpărării efemerului stelelor căzătoare strivite sub poverile iluziilor trecătoare a îmbrățișat eternitatea răsăritul luminii reînviate purtând-o în slavă pe aripile lebedei în zenith. Fulgere și blestem în veci șerpilor slugile întunecatului balaur protectorul himerelor desfrânate și
SFÂRȘITUL CALVARULUI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1464211829.html [Corola-blog/BlogPost/378975_a_380304]
-
și de alte foruri medicale. Și chiar presupunând că așa stau lucrurile, boala nu s-a declanșat. Ești un tip robust, ai o condiție fizică excelentă, duci o viață echilibrată, metabolismul, ceasul biologic bine puse la punct. La plecare, o pâlpâire de speranță pe fața lui răvășită. Marea surpriză a venit la următoarea noastră întâlnire și Paul a fost foarte bucuros să îmi întindă un plic albastru, pe numele său, venit de la o societate creștină din Viena, HILFE, prin care era
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 by http://confluente.ro/Banii_care_aduc_fericirea_ion_untaru_1377689158.html [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
ceea ce se cheamă jocul galbenilor sau flăcările aurului! După mine, voinicii mei! Ceata de oșteni îl urmă orbește. Cu cât se apropiau, cu atât focul se întindea ca o dâră de lumină către adâncul pădurii apoi crescu în intensitate, în pâlpâiri fascinante. - Acesta-i drumul spre adevărata comoară! Acolo-i îngropată lada cea mare! Ajuns în dreptul tufanului unde fusese îngropat singurul galben, o arătare îi blocă principelui drumul. Calul necheză speriat și se ridică în două picioare gata să-l trântească
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
blagoslovit bradul să rămâie verde și frumos întotdeauna: iar din rășina lui să fie făcută tămâia ca lucru sfânt. (L.Magdan, 2006:4). În casele gospodarilor creștini, beculețele aprinse ale Pomului de Iarnă se sting și se aprind ca o pâlpâire a vieții. Mesele îndestulate cu bucate, în mijlocul cărora lumânările sfârâie, licărind, așteaptă venirea celor dragi și sosirea urătorilor. Postul Nașterii Domnului s-a încheiat. O lume curată sufletește așteaptă, an de an, cu mare bucurie, florile dalbe de măr. Florile
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1472283804.html [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > PATRIA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 246 din 03 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Patria-e îngândurare de stele estuar de amiezi cu cerul senin pâlpâire de șoapte, columna din ele și zborul păsării lin Patria-i îngândurarea din fiecare ce ne prelinge în lucruri pe veci patria-e dorul la plecare lumina nou-născutului deci Un hram de înțelesuri ca o despovărare în limpezimea sângelui de get
PATRIA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Patria.html [Corola-blog/BlogPost/356031_a_357360]
-
În cearceaful de fân proaspăt cosit, un colț de câmp pătat de roșul macilor ascunde gândurile vremuite. Ca și cum așteptarea s-a oferit gaj la poarta lui Dincolo. De-ar fi să vii, întrebările vor atârna pe fitilul candelei, cu ultimele pâlpâiri tăinuite ce presimt ezitarea din gânduri. Nici bucurie, nici tristețe. În așteptarea atingerii, o umplere în acorduri de tăcere. UN NU ROSTIRII POTRIVNICE Uneori rostirea lovește neiertător, de ai vrea să provoci furtuna în deșertul liniștii murdărite de neputință. Rostirea
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 by http://confluente.ro/daniela_gifu_1426419121.html [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
nu trebuie să-și piardă speranța... Emil Cioran o numea „astrul inimii”! În „Jurnalul de idei” Constantin Noica exprima poematic: „În mitul Pandorei rămâne speranța, ca ultim demers uman, cel mai adânc. În fundul cutiei Pandorei este tresărirea la viață, o pâlpâire, o palpitație. » Și-n fața ochilor îmi apărea figura severă și totodată blândă, privirea pătrunzătoare a lui Octavian Paler, rostind convingător: „Speranța se organizează, nu se așteaptă!” Vavila Popovici Raleigh, North Carolina Referință Bibliografică: Ura - sentimentul vietii neimplinite / Vavila Popovici
SENTIMENTUL VIETII NEIMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Ura_sentimentul_vietii_neimplinite.html [Corola-blog/BlogPost/344952_a_346281]
-
la chinul dulce-al strălucirii Din ochi rotunzi, iviți din sânul ierbii. Pe frunți de rouă se dezmiardă cerbii, Sorbind din nestematele iubirii... Prin pânze moi trudesc să se strecoare Ecouri de-orologii diafane Vagi ritualuri de sărut, profane, Mimeaz-o pâlpâire de candoare. Iubiri bolnave, năluciri de-o vară, Îngeri de lut plătind cu-amar tributul Carnagiu de petunii în sărutul Agonizând într-un potir de ceară.... NĂLUCA Ce ger cumplit! Și încă viscolește, Pustiul urlă peste cetini ninse Când la
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_poemele_iu_georgeta_resteman_1392159559.html [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
detalii de pe columnă, hărți, imagini cu obiecte paleocreștine, creștine, gravuri, litografii, steme, pietre funerare, inscripții. Omul de știință, istoricul, cercetătorul, scriitorul Ionel Cionchin, este un artist, este ființa-entitatea sacră care slujește comunitatea, omenirea,până la propria lui inimă, își consumă ultima pâlpâire, ultimul zvâcnet de viață. Este mag, emisar, sol aidoma semizeilor, zeilor, îngerilor prin care se manifestă plenar harul Duhului Sfânt. “Ei sunt legendele noastre vii” și una dintre aceste legende este omul de știință, cercetătorul, istoricul, profesorul și scriitorul IONEL
IONEL CIONCHIN-BANATUL;CUVÂNT ŞI PĂMÂNT ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 by http://confluente.ro/Ionel_cionchin_banatul_cuvant_si_pam_al_florin_tene_1336414381.html [Corola-blog/BlogPost/358602_a_359931]
-
și de alte foruri medicale. Și chiar presupunând că așa stau lucrurile, boala nu s-a declanșat. Ești un tip robust, ai o condiție fizică excelentă, duci o viață echilibrată, metabolismul, ceasul biologic bine puse la punct. La plecare, o pâlpâire de speranță pe fața lui răvășită. Marea surpriză a venit la următoarea noastră întâlnire și Paul a fost foarte bucuros să îmi întindă un plic albastru, pe numele său, venit de la o societate creștină din Viena, HILFE, prin care era
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Banii_care_aduc_fericirea.html [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
un soare ascuns, amintirea celor în care odată am fost, dar am căzut și ne-am întrupat. Impuritatea ne face să uităm. și luna nu e decât o umbră a acestui soare, și lucrurile doar un susur îndepărtat și inconsistent, pâlpâiri trecătoare, și noi, doar o singurătate a ideilor. Undeva există monade și albii adânci prin care se simte cum memoria de pretutindeni și din totdeauna clocește gândul. Gândul se afundă în fractali infiniți, în Dumnezeu, se aude în valea adâncă
Poezie by Liviu Georgescu [Corola-website/Imaginative/8748_a_10073]
-
un semn de viață, acest lucru era practic imposibil. Cu asemenea încurajări sigur că speranța ei era cu fiecare zi ce trecea, mai palidă, mai slabă. Totuși, undeva într-un colțișor al sufletului ei, în taină mai sălășluia o mică pâlpâire de speranță, că poate cândva, va găsi răspuns la întrebările sale, bun sau rău, cine poate ști, dar va fi o certitudine. -Nu-ți mai frământa mintea și nu mai umbla după himere, îi spusese ultima dată, când își mai luase
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Marturisire_de_credinta_literara.html [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
-l zvârle în închisoare alături de cei mai bravi Fii ai Națiunii. Unul dintre ei a fost chiar părintele Nicolae Grebenea pe care am avut privilegiul ceresc să-l cunosc la venerabila vârstă de un secol de viață. Rămăsese doar o pâlpâire de viață, care pe măsură ce vorbea despre Neamul său se întețea ca o flacără ce scapără într-o mare vălvătaie de iubire pentru Dumnezeu și pentru camarazii săi. În Altarul celulei se împărtășea în comuniune de suferință și har, părintele cu
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1486516373.html [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
ardică mai tare!” (Ioan Miclău, Poezii Alese. Bârda, Editura „Cuget Românesc”-2005) Rolul dascălului dacoromân, al intelectualului trebuie să fie cel al creștinului cult,al ortodoxului vizionar, care după înălțarea nimbului său către cer lasă pe moșia Gliei străbune acea pâlpâire de lumină ce încă netezește calea învățăturii,a educației precum lumina sfântă a martirilor și sfinților noștri, care podesc Scara înălțării către Cer a Românilor. ( Brusturi, Neamț- 29 ianuarie 2017) Referință Bibliografică: Gheorghe Constantin NISTOROIU - DASCĂLI ROMÂNI -DISCIPOLI AI MARILOR
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1486516373.html [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
nu trebuie să-și piardă speranța... Emil Cioran o numea „astrul inimii”! În „Jurnalul de idei”, Constantin Noica exprima poematic: „În mitul Pandorei rămâne speranța, ca ultim demers uman, cel mai adânc. În fundul cutiei Pandorei este tresărirea la viață, o pâlpâire, o palpitație.” Și-n fața ochilor îmi apărea figura severă și totodată blândă, privirea pătrunzătoare a lui Octavian Paler, rostind convingător: „Speranța se organizează, nu se așteaptă!” Referință Bibliografică: Ura - sentimentul vieții neîmplinite / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 by http://confluente.ro/Ura_sentimentul_vietii_neimplinite_vavila_popovici_1343589175.html [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]