32 matches
-
tovarășe. Am avut, e drept, un unchi la Curtici, dar la insistențele mele și ale soției s-a mutat mai în interior, la Făgăraș. Se lăsă tăcerea. Soarta acelui unchi îi impresiona pe toți. Deodată, avertizorul „Popov-Mitsubischi” se puse pe pâlpâit. — Ia vezi cine-i, zise Felix S 23 către Dromiket 4. Și întreabă dacă n-au cumva capace de delcou, m-a rugat tov. Istrate de la Colibași. — Aici „Bourul”, recepție! spuse Dromiket 4. Cine-i? — „Bourul”? Sunt „Veac Nou”! Recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vile ca asta... Am pătruns amîndoi În interiorul tăcut. Lumina soarelui se prăvălea prin ferestrele neumbrite, mătuite de praf. În jurul nostru era o Întindere de camere goale, de ziduri albe care nu Îngrădeau nimic, pregătite să fie martore la dramele plictisului, pîlpîitul fără sens a o mie de meciuri de fotbal. Fără mobilă și decorațiuni, casei Îi lipsea o funcție clară. Bucătăria prevăzută cu toate utilitățile semăna cu o stație de salvare, pe jumătate unitate de terapie intensivă, pe jumătate dispensar medical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Dacă mi-aș fi putut permite o cușetă, se Întrebă ea, aș fi fost oare singură? În vagonul slab luminat, luminile pâlpâiră și bărbatul cel grăsuț remarcă: — Acum nu mai e mult. Aerul era plin de praf și umed, iar pâlpâitul luminii de afară Îi aminti pentru moment de lucruri familiare. Luminile electrice clipind și schimbându-se deasupra teatrului În Nottingham High Street. Agitația, trecerea portarilor și a curierilor, i-aduse o clipă În minte piața de gâște din Turcia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Prin fereastra deschisă, zgomotele străzii răzbăteau În Încăpere. Se auzea un sunet constant de claxoane. Josef se aplecă În afară și cercetă strada. Taxiurile rulau În sus și-n jos, cu bagaje și pasageri, dar le ignoră, cum ignoră și pâlpâitul semafoarelor, și clinchetele ce veneau din cafeneaua aflată chiar dedesubt, cercetând cu privirile trotuarul. Treceau puțini oameni, căci era ora când aceștia luau cina, erau la teatru sau la cinema. Nu se zărea nici un polițist. — Anton. — Taci! se oțărî el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
evoluție cu totul logică. La fel i s-a părut și etajul rezervat bursei în 1986. În sfârșit, spre încântarea lui, nu mai era nevoie ca agenții să intre în contact unii cu alții și toate tranzacțiile se reduceau la pâlpâitul impulsurilor electrice pe un ecran video. Pusese să se instaleze o cameră în sala de comerț exterior a firmei, conectată la un monitor din biroul lui și de aici, urmărind pe ecran toată ziua șiruri după șiruri de agenți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu atât mai profund în sufletul mulțimilor”. În articolul Chemare, M. Mircea evidențiază dificultățile pe care le întâmpină redacția: „În alte împrejurări, [...] programul nostru ar fi bătut, în marș de atac liberator, ritmul tumultuos al unui manifest. Dar astăzi, la pâlpâitul zgârcit și intermitent al mucurilor primitive, instinctul vital ne impune adoptarea surdinei prescrisă de cenzură.” Autorul recunoaște că, din păcate, „capacitatea noastră de rezonanță” se află „în oarecare disproporție cu amploarea titlului nostru: el însuși un întreg și complet program
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288536_a_289865]
-
sur le flâneur ancien. Parmi leș ombres allongées je remets à plus tard mon destin. L'automne blessé saigne sur un ancien aller. Parmi leș longues ombres j'ajourne mă destinée. Spre nu știu ce sfârșit un zbor s-a întins. Cu pâlpâit de sfeșnic un copac s-a stins. Un vol d'oiseaux s'étire vers je ne sais quelle fin. Comme un cierge qui vacille un arbre s'est éteint. Un vol s'est étendu vers je ne sais quelle fin
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]