176 matches
-
Wakefield, la volanul unei mașini Închiriate, pornește spre vest, iese din oraș, trece prin suburbii Încă adormite, cufundate În zăpadă și ornamente de Crăciun, pe lîngă case construite din nimic altceva decît niște foi fragile de placaj, Înfășurate În becuri pîlpîitoare. Oamenii din ele dorm bine, deși au adormit privind războaie la televizor și Wakefield este recunoscător pentru că acești oameni, pe care autostrăzile i-au Înghesuit laolaltă În adăposturi clătinătoare, pot să aibă atît de multă Încredere unul În altul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sulul lui George Washington. Se va uita pe fereastra biroului lui din colț către piață, privind frunzele Învîrtejite de vînt. Va citi. Anotimpurile vor trece. Nu e nici o grabă. Zamyatin continuă să vorbească. — Computerele sînt un pericol pentru imaginație. Ecranul pîlpîitor nu va putea lua niciodată locul cărții, oricîtă memorie are mașina. Cărțile sînt erotice, amestecă publicul cu privatul, extind atît viața internă, cît și pe cea externă. Știi leii ăia de la Public Library din New York? Acolo am Întîlnit cîndva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
văzută pe nicăieri. Circulau zvonuri conform cărora femeia plecase într-o stare de isterie. Alte zvonuri, mai dramatice, pretindeau că mătușa Frances rămăsese în cort. Alice și-a dat seama că Jake se uita la ea. Pomeții lui reflectau lumina pâlpâitoare a focului. Iar ochii îi străluceau ca la lupi. Nu te-ai gândit niciodată să renunți la New York? a întrebat-o el cu blândețe. Nu te-ai gândit să te întorci acasă? De ce ești așa de interesat? Jake a rânjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
linoleumul spitalului. Sentimentul cel copleșitor era acela că avea nevoie de o băutură țeapănă. Hugo știa că spitalul Cavendish punea la dispoziție și un bar cu băuturi gratis. Văzuse încă de la sosire salonul enorm de la parter. Hugo își amintea focul pâlpâitor, bârnele aparente, canapelele moi din piele și, indubitabil, atâtea pahare de whisky cu sifon câte reușeai să dai pe gât. Hugo a împăturit ziarul în tăcere și a contemplat scena din fața lui. Amanda clătina din cap în fața laptopului, iar Merlin-Vercingetorix-Ezekiel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
călător fără bilet (C.T.) spiriduș al minții (P.Ș.) ca un nor trecător (V.M.) lună regină a întunericului (C.T.) crăiasă a nopții (V.D.) ca o pată aurie(V.M) stele copii ai Universului(V.M..) mici licurici sclipitori(P.Ș.) luminițe pâlpâitoare(C.T.) Concluzii: Analizând și prelucrând rezultatele obținute de elevi, am constatat că 14 elevi au o imaginație creatoare foarte bună, 6 elevi au imaginație creatoare bună, 2 elevi au imaginație creatoare mijlocie, 4 elevi au imaginație creatoare mediocră și un
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
surescitat, În timp ce Amara se foi din nou prin somn, Întinzându-și picioarele cu o mișcare voluptuoasă. Pentru prima oară, avea dinaintea ochilor Întreaga splendoare a acelui trup, până atunci doar ghicit pe sub veșminte. Se apropie Încetișor până când atinse patul. Lumina pâlpâitoare a lumânării parcă Însuflețea țesătura ușoară. Fremătând, Întinse o mână și Îi descoperi Încet trupul. Amara Îi apăru cu strălucirea unei statui de fildeș. Simți cum o flacără i se aprindea În piept, iar răsuflarea Îi devenea tot mai grăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scăpă florile din mână și începu să alerge după umbrelă, pe urmă nu mai reuși să găsească florile, care se aflau exact sub tălpile pantofilor lui. Deodată, o lumină sclipi în întunericul murdar. Stătu locului și urmări cum alte lumini pâlpâitoare se iveau la diferite ferestre ale casei; fetele nu trăseseră încă storurile. Siluetele se mișcau, purtând lumânări. Așteptă o bucată de timp, urmărind cum se reliefau pe rând dreptunghiurile palide ale ferestrelor. Și în timp ce privea, o veche fantezie prinse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțelese pe dată. Ușile de bronz se trântiseră. O clipă mai târziu, se stinseră toate luminile și Tom rămase cufundat în bezna compactă. Emma aprinse lămpile în camera în care, de câtva timp, el și mama lui ședeau la lumina pâlpâitoare a focului din sobă. Era sâmbătă după-amiază, sfârșitul unei zile lungi. Emma se întorsese din Ennistone cu un tren de dimineață; de la gară luase metroul, intenționând să se ducă la apartamentul ocupat de el și de Tom. Dar perspectiva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vremelnică, își dovedește efemeritatea. Calea eternității este iubirea, dar cea „mai presus de fire”. Deși în carnea trupului se află sămânța iubirii, aceasta trebuie sădită în suflet, prin sipritualitate pentru a îndeplini scopul propus. Poetul deplânge existența într-un trup „pâlpâitor de pofte”, dorind „s-o curățesc de carnea” (iubirea). Dragostea adevărată se realizează dincolo de carnal, la un plan superior, greu accesibil omului profan. De asemenea, poetul accentuează starea impură a omului, o stare care îl separă de divinitate și îl
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de interimat era ca, începând de la zece treizeci dimineața, să-mi ofer întreaga zi, în mod regulat, mese și gustări. În cămăruța roșie ardea un foc trosnitor, punându-i în lumină, prin ușa deschisă, contururile labile, și aruncând o strălucire pâlpâitoare în bucătăria cu perdele de ploaie pe geamuri. Gilbert era ud leoarcă. — Ei? — Dragul meu, Lizzie m-a părăsit. — Și? — Și am hotărât să vin aici, pur și simplu am simțit nevoia. Voiam să-ți povestesc despre Lizzie, și, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la veterinar. Specialistul (voce gravă la telefon, fețișoară de puști de zici că nu-i vorba de una și aceeași persoană) îmi face loc, printre fire și șuruburi, pe un scaun din atelierul ca să nu zic laboratorul plin de monitoare pâlpâitoare, calculatoare autopsiate, prize, surse, căști, șurubelnițe, piese disparate, vrafuri de hârțoage și numai maestrul tranzistoarelor știe să circule prin încăpere fără să agațe și să dărâme. Cald. Îl rog să dea drumul la aer condiționat. "Desigur, da' unde-i telecomanda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
adâncite în tăcere. Fie că sunt peisaje de vară, de toamnă, de iarnă sau compoziții plasate in asemenea cadre, aproape întotdeauna picturalitatea acestora se încheagă din combinarea unor tușe mari, păstoase și aspre. Prin juxtapunerea lor se realizează acea atmosferă pâlpâitoare și labilă, specifică, în general, impresionismului și postimpresionismului de procedeele cărora pictura lui Mihai Cămăruț nu este străină. Se impune să subliniem că pictorul se relevă ca un remarcabil poet al naturii chiar și în unele naturi statice, prin mijlocirea
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
vederea, ci greoaia așezare a contururilor, desenul șters al profilurilor. Nu e de mirare că, în încercarea de a desluși ceea ce apare, ochiul rătăcește în adâncul difuz, intuind mai degrabă decât văzând, dincolo de faldurile nevăzutului, lumina unei alte imagini, abia pâlpâitoare: "Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă/ Și sfredelea mai aprig în surul minereu/ De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă.// Fier stins părea alături scânteietorul plai/ Și searbădă a zării lumină rubinie/ Când prin împăturarea de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a invizibilului: a picta (în) nevăzutul însuși. "Aici, șansa ce ai/ în câteva secunde fără să revii/ dintr-o singură trăsătură de pensulă/ pot fi câteva puncte suspendate în gol". Chipul nevăzut transpare - preț de o clipă - în imagini fulgurante, pâlpâitoare în golul din care se desprind 82. Ipostaze imaginale date intuiției eidetice, ele sunt manifestările poetale ale inaparentului, frânturi din chipul ascuns, în-semne survolând peisajul văzut în suspensia oricăror determinații sensibile. Căci ceea ce se vede acum este un imprevizibil, nemaivăzutul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și pune în vedere rodul imaginii? Levitația vederii (Leonid Dimov) Rondelul lumânărilor de Leonid Dimov 23 pare la prima vedere un joc gratuit al reflectării. Lumânările suprapuse își comunică una alteia lumina, configurând un spațiu moale, irizat discret de flăcări pâlpâitoare: "Ardea o lumânare așezată/ Pe-o altă lumânare ce ardea/ Și-n alba luminare ca de vată/ M-am așezat, tot alb, deasupra mea". Ceea ce luminează se vede luminând, dar nu oferă altceva vederii, nu dezvăluie vizibilul. Conștiința trezită la
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pentru el. Ambele năzuințe par a se împlini simultan. Săpând într-un bordei din curte, Constantin găsește o comoară din care țâșnesc flăcări. Acestea se aprind într-un dans fantastic, infernal: scenă antologică. Cumnata, vrăjită și ea de priveliștea aurului pâlpâitor, îi cade în brațe. Finalul nuvelei e de tragedie shakespeareană: Constantin își ucide fratele apărut în fața ușii bordeiului; el și Frusina încearcă să treacă, peste Dunăre, în Bulgaria, dar sunt împușcați de grăniceri. Sensul moral încifrat în narație e simbolizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
seamă... 9 Nunta însângerată Spre apus, lumina prefirată prin vitraliile ferestrei aruncă pe dalele de piatră pete multicolore ce se răsfrâng destrămând dulcea semiobscuritate a paraclisului. Pe perete, Iisus, bătut în cuie pe o cruce mare de stejar, și umbrele pâlpâitoare ale lumânărilor ce-i joacă pe chip dau viață sfâșietoarei dureri că oamenii nu i-au înțeles jertfa. La picioarele Lui, îngenuncheat, Domnul Ștefan cufundat în rugăciune. Alături icoana aurită a Sfintei Fecioare și candela ce licăre nestinsă, Sfântul Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prima oară când observa acest lucru, cum de altfel remarcasem și eu, deși nici Jayne, nici Sarah - nici Rosa sau Marta - nu văzuseră una ca asta.) Robby însă a auzit ceva atunci când a făcut doi pași pe coridorul cu lumini pâlpâitoare. Un sunet ca un „fâlfâit“ undeva mai departe. În acest moment Robby și-a dat seama că ceva urca pe scări. „Respira greu“ și, conform spuselor lui Robby, și în același timp „scâncea“ - un cuvânt pe care nu l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai trepidam de pe urma unui vis în care ciorile se transformau în pescăruși. - Tată? Un ecou. Nu-mi puteam deschide ochii. Dacă i-aș fi deschis, l-aș fi văzut pe Robby apărând în contre-jour în cadrul ușii, având în fundal lumina pâlpâitoare a holului.) - Ce e? s-a auzit vocea mea răgușită. - Tată, cred că e cineva în casă. Robby încerca să nu se vaiete, dar chiar și beat puteam detecta frica din vocea lui. Mi-am dres glasul, având ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întocmit nici un raport al poliției. Încă nu înțelegeam exact care era rolul lui Terby. Tot ce știam era că eu fusesem cel care o adusesem în casă - și că vroise s-o aduc - însă ceea ce mi se arătase în lumina pâlpâitoare constituia un secret pe care trebuia să-l păstrez pentru mine însumi. În privința asta, casa și cu mine eram complici. Am sunat-o pe Marta. Mi-am ales cuvintele cu grijă și i-am explicat că „ceva“ pătrunsese în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
introdus cheia în broască. Am deschis ușa de la intrare. Am intrat pe hol. Casa era tăcută. Miller era lângă mine. - Unde au avut loc evenimentele culminante? am fost întrebat. Cei trei bărbați așteptau să-i ghidez spre coridorul cu aplice pâlpâitoare, în dormitorul matrimonial care fusese invadat, prin camera de zi care era acum camera de zi din Valley Vista - am tras rapid aer în piept în timp ce am aruncat o privire la mocheta de un verde închis care încă mai creștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-mi păsa dacă arătam înspăimântat. - Simt o prezență masculină, l-am auzit pe Miller murmurând în timp ce scana încăperea. - Luminile pâlpâie, Bob, strigă Sam de pe coridorul de la etaj. De unde stăteam eu și Miller am privit sus și am putut zări luminile pâlpâitoare ale aplicelor reflectate în fereastra mare din capul scărilor. Ca și cum ceva și-ar fi dat seama că observam acest fenomen, pâlpâitul se curmă brusc. Miller se postase în fața spărturii din perete. Se uita la ea, umil. - Un om furios...cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
simplu.” Adică, ce sau cum să schimbe în comportament? „Într-un fel, să-și ceară iertare, dar prin comportament mai curând decât prin vorbe sau prin ambele”. Terminăm de discutat la un moment din noapte și rămân singură în lumina pâlpâitoare a câtorva lumânări. Fiecare discuție cu Alfonso mă lasă cugetând la cât de puțin știu despre lume și viață și atunci când aproape am impresia că înțeleg ceva cât de cât, apare un element nou care mă face să-mi reamintesc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
iar sumele discutate cu Jose mi se par de-a dreptul astronomice. Trăiesc cu impresia că ceremonia, poate mai ales prin locație, are o semnificație specială pentru Alfonso. Odată ce terminăm cu trebăluiala și ne privim unii pe alții în lumina pâlpâitoare a focului, Alfonso anunță că a venit timpul să luăm masa și ne întinde la fiecare câte o frunză mare de brusture. „Aici veți pune ofrandă către Urusona” ne comunică și începe să ne împartă din mâncare la fiecare. „Puneți
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și mai ales a lui Chris și le arunc mental câte o întrebare complet ridicolă: „Iți vine a crede toate lucrurile astea, chiar îți vine a crede?”. Bătăile tobei se sting, rămânem în liniște, după o vreme apare o luminiță pâlpâitoare în fața mea și vocea lui Jorge anunță sfârșitul ceremoniei. Deschid ochii cu greu, simt că sunt altă persoană și mă întreb dacă m-aș uita în oglindă oare aș vedea un bătrân înțelept, de sute de ani, cu barbă albă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]