104 matches
-
mai puternice, iar acest nucleu sexual-emoțional, în jurul căruia gravitează elementele afectivității, nu de puține ori și gelozia, determină ca, în comparație cu prietenia, care este mai echilibrată, rațională și așezată, dragostea să se manifeste mai dinamic, tumultuos, sinusoidal, fiind în general mai pândită de tensiuni și conflicte. O problemă ce a primit răspunsuri științifice, în special prin cercetările lui Z. Rubin, a fost aceea a legăturii dintre simpatie („a-ți plăcea de cineva”, „a-l prețui”, liking, în engleză) și dragoste. Este dragostea
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
climatul de fatalitate. Cei doi nu scapă de acea panică greu de definit nici pe plajă, dacă ținem seama că, vrând să se salveze reciproc, sunt cât pe-aci să se înece. În drum spre hotel, sunt zăriți (de fapt, pândiți) la bordul bărcii ce-i aducea, drept care se trezesc din nou în mrejele diabolicelor gazde. Actul final al scenariului urma să se declanșeze. Robert îl duce pe Colin la barul din prima noapte (nu înainte de a-l expune unei zone
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
datorită lumi nii lui specifice. Feli narele cu gaz care însoțesc străzile Pari sului creează, spre deosebire de iluminatul electric, care le va înlocui mai târziu, penumbra unde lucrurile pot, de fapt, să și vădească urmele originii și pot să se recunoască pândite mereu de „eliberatorul“ lor sfârșit. Un alt element important al orașului este caracterul lui „textual“. Savage scrie: „Benjamin examined the relationship between history, experience, memory, and the built environment. This concern was closely related to his fascination with the ways
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
replici inspirate și unele sclipiri de spirit. Decretată de Mihail Dragomirescu, cu argumente exorbitante, o „capodoperă”, piesa într-un act Jertfă (1909) a avut mai întâi premiera, în 1908, la Teatrul Național din București. Cu o gradație psihologică bine strunită, pândită totuși de neverosimil, textul, altfel, e destul de oarecare. Întâmplarea se petrece în timpul Războiului de Independență. Logodnicul Tincăi, Ștefan, a pierit pe front, la Rahova, și un apropiat al familiei, Doctorul, nu știe cum să-i aducă fetei la cunoștință îngrozitoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
Tot eșafodajul clădit pe plan extern, pentru menținerea intactă a granițelor și apărarea ființei statale, se va nărui aidoma unui castel de nisip. Practic, România ajunsese să fie, după cum spunea și Nicolae Iorga în cotidianul său, „Neamul Românesc”, „o țară pândită”, iar „de jur împrejurul nostru freamătă națiile de parcă le-ar îndemna o patimă a omorului și a morții, o sete de sânge cum nu s-a mai pomenit nici în vremurile cele mai sălbatice și mai crude”. România, mai rău ca niciodată
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
amour subtil et mystérieux, une sorte de contact impur des pensées par l'évocation simultanée, troublante et sensuelle comme une étreinte, de toutes leș choses secrètes, honteuses et désirées de l'enlacement" [Maupassant, Bel-Ami, p.73]. 364 "Categoria e totuși pândita de pericolul artificialității", cu resurse aflate la îndemână "se obțin efecte mai mult ornamentale decât de continut" [Zafiu, 2001, p.20]: jocurile de cuvinte nu dezvăluie altceva decât pitorescul limbajului, lăsând intactă banalitatea afirmațiilor. "Jocul de cuvinte reușit e însă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
344 Victor Kernbach, printre (foarte mulți) alții, subliniază: "iată bunăoară, azi se poate vorbi afirmativ despre un mit ufologic (al "farfuriilor zburătoare"), ca fenomen acceptat de condiția umană din a doua jumătate a secolului XX, adică de această condiție umană pândită, amenințată și torturată până la eroziune de istoria civilizației tehnologice în expansiune galopantă, de alienarea provenită din mișcarea browniană a agitației conflictuale din lume sau de angoasa generală provocată de consecințele globale ale exploziei demografice, ale exploziei informaționale și ale modificărilor
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lumii. Nu e percepția care creează în vizibil câmpul obiectelor pe care le ridică la nivelul ochilor, ci o privire trans-perceptivă, coborâtoare ea însăși - în răspărul vremii răsturnate, al netimpului opririi - până în miezul umbrei, în clipa albă a începutului imprevizibil. Pândit mereu de-al umbrei nețărmurit ocol" (Elegii IX. Invocare)2, ceea ce se vede nu apare decât în ascunsul cel mai adânc, "în umbriri albastre de nopți clare" (Părere)3, acolo unde umbra însăși se afirmă și se neagă totodată, se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
început să fie folosit, înc epând cu anii ̕60, pre zența sa fiind din ce în ce mai pregnantă pe pa rcu rsul ultimului sfert al secolului al XX lea, acest simplu fapt arătând că a existat o p erc epție larg răs pândită, după care un fenomen nou urma să aibă loc . Atât intensitatea interacțiunilor, cât și conștientizarea lor sunt diferite din punct de vedere cali tativ în zilele noastre, față de perioadele ist ori ce anterioare de integrare. Cei mai mulți privesc globalizarea ca un
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
să își arate solidaritatea. Din moment ce Germania se îndrepta spre alegerile electorale, nu a dorit să acțion eze în acest sens. și nimic nu putea fi făcut fără Germania. Astfel, criza din Gr ecia s-a inflamat și s-a răs pândit. Când autoritățile au reușit să se organ ize ze și să acționeze, au trebuit s Globalizarea piețelor de capital de la statele membre și 250 miliarde de la FMI. Fo ndul nu este garantat comu ancar european este tras în jos de
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
În izolare ca mulți alții dintre contemporanii mei, de-o vârstă și de-o seamă cu mine, Încăpuți Însă În cariere sigure și În situa ții Îndelung socotite și pregătite de ei și de toate neamurile lor? Cariere și situații pândite Însă de vremi și surpate Înainte de vreme, odată cu bunele tradiții de căpătuială și rostuială și chiar cu instituțiile corespunzătoare În această țară. Instituții despre care Îi avertizam, cu gravitatea necesară, În cârciuma pomenită a lui Sotir de pe Scaune, cu vin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zicea că e decepționat. „și, mă rog, de ce?”, a întrebat O. „Pentru că ești un plagiator!”, i-a întors-o, cu brutalitate, S. „Ți ai întemeiat succesul pe un plagiat!” Dovada că ocazia de a i-o spune era de mult pîndită - avea la el Cîntecele lui Bilitis de Pierre Louÿs (în traducerea lui Barbu Solacolu) și Nuduri, volumul amicului. „Iată, «Cabaniere» a ta e plagiată după «Hanul» lui Louÿs!” A intervenit Genoiu, pentru a-l apăra pe O.: „Termină, domnule, n-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oculari, între care pe Henry Morgan, personaj central al cărții, alături de care ar fi stat, a avut acces la documente de la procese și a cules informații de primă mână): De Americaensche Zee-Roovers. Lucrarea s-a tradus și s-a răs pândit rapid în germană, spaniolă și engleză. Ediția engleză a cărții apărut în 1684, sub titlul The Buccaneers of America. A True Account of the Most Remarkable Assaults Committed of Late Years Upon the Coasts of West Indies by the Buccaneers
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
urbe veche, e un matein care se regăsește pe sine în proza de atmosferă. În faptul serii, sub pulverulența razelor de lună, solitarul hoinărește nostalgic prin Iașii care mai păstrează ceva din pitorescul și poezia de altădată, săvârșind un ceremonial pândit, mereu, de neprevăzut. Îl așteaptă, ciudat privilegiu, o întâlnire cu fantasmele. Ca în Mircea Eliade, ulițele cu denumiri evocatoare (Zlataust, Vovidenie, Patruzeci de Sfinți - murmurul unui discurs îndrăgostit) duc spre o zonă de bizare interferări, unde diurnul glisează, ca împins
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
radicale schimbări de destin. De regulă însă, și eșecul e citit tot în cheia vanității: sunt de vină ceilalți, țara, veacul, soarta. Iar dacă, prin concursul capricios al împrejurărilor, vanitosul ajunge, totuși, în vârful piramidei, oficiul lui va fi mereu pândit de abuzul autoritar. Orice vanitos are în raniță bastonul de dictator. Trebuie, totuși, să admit că vanitatea e mai aproape de utopia de sine a intelectualului decât de meta bolismul lăuntric al „omului simplu“. Un țăran vanitos păstrează, în exercițiul vanității
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
jos pe peron, laptopul de câteva mii de dolari, pentru a studia un panou cu harta Madridului. Când s-a aplecat să-l ia - n-a mai găsit urmă de computer!... Gras, greoi, cu geanta la vedere, Pistanek fusese reperat, pândit și „rezolvat” cu multă precizie. VASILE GÂRNEȚ: La Madrid am program liber. Asta înseamnă că nu sunt prins în nici un reading și nici nu am obligația să asist la prestațiile colegilor mei. Totuși, stau puțin la o manifestare intitulată „Madrid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mult pe acest mic Napoleon al curții decât cucerirea pământului depărtării înspre luncă și pădurea Baisei (atunci infinite), depărtări cu halou de munte. Nimeni nu-l mai putea opri, nici biciul tatălui, nici vorba dulcii mame; atracția senzațiilor necunoscute, dar pândite și râvnite în egală măsură, era irezistibilă. Cum s-o poată ocoli când i-a fost predestinată, când a lui era toată lumea și când taina codrilor de-aramă îi dădea fiori, iar instinctul îl mâna la dezlegarea misterului. Ce taine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
monotoniei, precum și carența fiorului liric, dar a fost remarcată noblețea sentimentelor exprimate prin temele sale predilecte: dezrădăcinarea, nostalgia locului natal, regretul dragostei pierdute, tema „întoarcerii fiului risipitor”, simțământul patriotic. Se pot depista, în producția acestui autor în general previzibil și pândit de primejdia banalității, nu puține secvențe izbutite de atmosferă și de expresivitate poetică austeră: „S-au copt stelele pe tălpile tatălui meu, s-au copt / Și pline sunt ca de acorduri o vioară/ În fața oglinzii toți ai casei / Își piaptănă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
virtuale. Binele și răul erau fluturi despărțiți de axa de simetrie a unei săbii atât de ascuțite, că tăișul ei se despica permanent pe el însuși". În universul scrisului cărtărescian fluturele este simbol subconștient și simbol topologic, simbol al vieții pândite de moartea-păianjen și este structură generatoare a totului. Timpul din roman este asemenea aceluia al fluturelui: este timp-larvă, timp-nimfă și timp-făptură înaripată, simultaneitate și succesiune, este palingenezie și clipă încremenită. Orbitor este Levantul romanesc al lui Cărtărescu. Revoluția de la '48
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
reflecții nu a inspirat monstruosul și melancolic Barbă-Albastră! Să ne amintim numai, de exemplu, că Michel Tournier vede în secretului lui Barbă Albastră, secretul însuși al poveștii și că Alain Montandon vede în cabinetul interzis al acestuia misterul celuilalt sex, pîndit și amenințat de curiozitatea feminină, tot așa cum, simetric, Meluzina, cu taina ei, e amenințată de violenta curiozitate masculină. Poate cea mai recentă și mai interesantă, sub aspectul jocului, rescriere a lui Barbă Albastră o dă Marie Darrieussecq care, în citatul
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
purism, statuarul rămîne o dominantă a spațiului public în care performanța și eșecul se amestecă în proporții relativ egale. Repede înțeleasă ca o formă eficientă de consacrare și ca un garant al eternității, sculptura a fost, într-o bună măsură, pîndită permanent de riscul confiscării oficiale. Dacă nu prin agresiune directă, oricum prin nenumărate forme de presiune subtilă. Din această pricină, puține sînt celelate genuri artistice în care tensiunile istoriei, sau chiar energiile ei distructive, să se fi manifestat cu atîta
Monumentul public între artă, magie și propagandă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6893_a_8218]
-
niciodată închis cum se cade, al memoriei. Am auzit de multe ori, în amintirile oamenilor veniți într-un București unde se cunoștea cînd începeau și cînd se terminau cursurile la Universitate, că să fii student era ceva. Ei, starea asta, pîndită, în anii noștri, de o crîncenă banalitate (cine mai știe cînd a plecat ultima oară mai repede din amfiteatru ca să ajungă la muncă, sau așa ceva) se ține foarte țeapănă în însemnările lui Costache Olăreanu din '49 pînă-n '53. Lumea lor
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
despre Ion Cantacuzino: "Mai puțin fermecător decît Suchianu, pune în lucru acel "dogmatism necesar" recomandat de Lovinescu autorității critice...") Cartea e, în fond, o sinteză impresionantă a istoriei filmului românesc (văzut inclusiv din unghiul "percepției critice"), istoria unui traseu chinuit, pîndit, mereu, de "nenoroc istoric", un traseu în care filmele unor Jean Georgescu și Victor Ilin (O noapte furtunoasă și Moara cu noroc) "par să se fi ivit prin miracol, ca excepții de la regula unui spațiu cinematografic ingrat"...(s.n.) Întrebarea care
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
a două lucrări de referință din bibliografia lovinesciană - "Istoria civilizației române moderne" și "Istoria literaturii române contemporane". Sunt pagini extrem de documentate, ăn care autoarea stăruie ăndelung asupra unor concepte fundamentale pentru sistemul teoretic al criticului (sincronism, diferențiere, imitație, originalitate), pagini pândite totuși de monotonia și uneori, redundanta inerente oricărui demers didactic. Mai interesantă ni se pare demonstrația atunci cand alunecă spre trasarea unei paralele cu prezentul. "Este uimitor pentru cititorul de azi al cărții lui Lovinescu să descopere an descrierea perioadei de
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
și de opțiune". Nu sînt lucruri noi (le întîlnim și la E. Lovinescu și G. Călinescu), dar reluarea lor e cît se poate de bine venită, întrucît "fața nevăzută" a criticii necesită încă incursiuni, spre a-i consolida fața văzută, pîndită mereu de clișee, de stări inerțiale. Recurgînd la citate din Eugen Simion și Mircea Martin, referindu-se la Florin Manolescu și Alex. Ștefănescu, precum și la cîțiva scriitori de azi, Ion Bogdan Lefter subliniază persistența problemei și degajă semnificația sa mai
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]