39 matches
-
aduce la uitare Prin o magică plăcere de parfum și de cîntare, Căci În tine, luncă dragă, tot ce are suflet, grai, Tot șoptește de iubire În frumoasa lună mai!” Literatura ia parte la constituirea acestui pasaj (grădinile Armidei, nimfele pînditoare), Însă literatura este mai mult decît oriunde concurată aici de percepția directă a lucrurilor. Retorica peisajului prevalează asupra peisajului retoricii. Alecsandri pune la un loc tot ceea ce o natură bună și fecundă produce mai de preț. Un colț de rai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu spor. Tremura de frig băiețașul nostru. Mâinile îi amorțiseră, încleștate pe crengi. Buzele i se umflaseră și se îngreuiaseră, că parcă nici nu le mai putea mișca să rostească vreun cuvânt. Numai ochii i se roteau; harnici și neosteniți, pânditori, ca ochii șoimului, spre toate zările. Gloanțele soldaților împărătești secerau tot mai mulți dintre țărani. Nimeni nu da îndărăt. Toți năzuiau din răsputeri să intre în oraș, să se răfuiască acolo cu nobilimea. Ningea tot mai des și lui Onuț
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
luate în scurtul timp al preoției sale. În mersul, în ținuta și cuviința cu care se retrăgea într-un colț, în băgarea de seamă cu care-și dădea părerea când i se cerea și mai ales în zâmbetul lui adeseori pânditor, ieșea mereu la iveală omul intrat în lume cu gândul de a-și petrece viața sa de popă. Popească li se părea multora și apucătura lui Ion Creangă de a vorbi-n pilde și de a-și da părerea cu
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
bine, cartierul în care m-am născut și am copilărit, cu bara de bătut covoare la care făceam gimnastică toate fetele când eram mici și cu maidanul tocmai bun pentru o miuță între băieți, devenise un tărâm necunoscut, care încremenise pânditor, așteptându-mi reacția. Și totuși, auzeam de undeva un bubuit surd și regulat, ca o bătaie de inimă. Tânărul mi-a întins o foaie pe care o ținea în mână și pe care nu o văzusem până atunci. O foaie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încearcă să se concentreze asupra mea. De abia acum pare să se fi întors din călătoria de sfârșit de săptămână. I s-a dus strălucirea îndepărtată din ochii albaștri. în schimb, privirea i s-a concentrat deo dată asupra mea, pânditoare și scormonitoare. Mă apasă privirea ei, parcă a simțit că inventez și, cu cât mă forțez să vorbesc, cu atât nu mai știu ce să spun. Mă scrutează ca pe o ființă necunoscută, pe care nu o poate desluși și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ademenitoare, cu iz de primăvară. — Așa ți se pare? mă întreabă el, oprindu-se locului cu o mină preocupată. Hm, nu știu ce să zic... Mi se pare destul de frig, încă. Inspiră adânc și de data asta mă uit eu la el pânditor. Dar nu spune nimic și nu arată nimic pe chipul lui frumos și de ne pătruns. Ne reluăm drumul în tăcere. Sunt în continuare amețită, nici nu simt că pășesc pe trotuar. Parcă aș păși prin aer, la câțiva centimentri
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să arunc jurnalul la coș, pur și simplu, așa cum am aruncat casetele? Să-i rup foile, una câte una? Să-i dau foc și să-l văd mistuindu-se în fața mea? Mă uit la el nehotărâtă. Zace acolo tăcut și pânditor. Deschid fereastra larg și mă las adulmecată de aerul rece, care parcă așteaptă ceva de la mine. Știu ce așteaptă. Răsuflu adânc, din rărunchi. La ce mi-a folosit nelipsita mea emoție interioară, de care eram atât de mândră și atât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu ei în fața televizorului, la un meci de fotbal ca lumea. Pe urmă schimbase subiectul. Totuși, din acea nu prea îndepărtată noapte, ceva nedefinit se strecurase între ea și Codrin Neacșu. Ceva ca o jivină nevăzută, cu ochi sticloși și pânditori. Uneori, în rarele nopți când visa și în și mai rarele dimineți când își amintea visele de peste noapte, Clara Ionescu se trezea cu chipul domnului Neacșu în minte și se uita nedumerită alături. Dacă era înainte de ora 7, îl zărea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ce lasă sedimente... Bucovina își are istoria sa. În conflictele Rusia - Turcia de la 1768, Rusia, sub motiv că ne apără de turci, încă de la începutul conflictelor, ocupase cele două Principate, nădăjduind să le păstreze pe veci. Înfrântă, Rusia le evacuează. Pânditoare, Austria, care își tot muta hotarele înspre est, ajunsă după pacea de la Karlovitz (1699) vecina noastră, își înfige stâlpii de hotar mai spre sud -est, pretextând realizarea unei legături mai apropiate între Galiția și Ardeal, iar la 1 octombrie 1774
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mai amplu decât socotesc multe spirite sceptice sau răuvoitoare față de posibilitățile noastre de renaștere și de afirmare. Așa cum s-a mai întâmplat de vreo câteva ori în istoria noastră recentă, o răsturnare benefică, uimitoare, mai ales pentru veșnicii sceptici și pânditori ai dezastrului național: la 1859, la 1918 și „între războaie” când sudura națională se făcea cu pași iuți, nescutită nici atunci, deși eram liberi, de erori, vaiete și false entuziasme. 2 Începând cu deceniul șapte, a existat nu numai creație
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
totalmente opus celui al său. Eu le consider utile documentar și mai atașante decît unele opere de așa-zisă ficțiune. După mine, majoritatea celor ce le alcătuiesc au o psihologie normală, sînt deschiși, sinceri, iar nu, cum crede el, sumbri, pînditori, pliați pe ei înșiși. Îmi place literatura, dar nu-mi place - i-am spus-o - să-i mitizez pe scriitori. Frecventarea arhivelor m-a învățat că aceștia nu-s îngeri, ci oameni, buni sau răi, curajoși sau lași, drepți sau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
n soare, dulce ’n umbră, tainică la foc de stele Ca grădinile Armidei ai un farmec răpitor Și Șiretul te încinge cu-al său braț desmierdător. Umbra ta răcoritoare, adormindă, parfumată. Sta aproape de lumină, prin poene tupilate. Ca o nimfă pânditoare de sub arbori înfloriți, Ea la sânul ei atrage călătorii fericiți. Și-i încântă, și-i îmbată, și-i aduce la uitare Prin o magică plăcere de parfum și de cântare. Căci în tine, luncă dragă, tot ce are suflet, grai
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
este adevăratul specialist și folosește asemănarea numelor pentru a se descărca, în special, de datoriile de reprezentare pe seama lui Sortini și pentru a-și continua astfel lucru fără a fi deranjat (241). Jocul neasemănărilor asemănătoare alimentează paranoia ființei pândite și pânditoare. Asemănările fac recunoașterea imposibilă 597 și se opun prin urmare cunoașterii. Mai grav este faptul că același devine altul: la castel funcționarii sunt cu totul diferiți de ceea ce ei sunt în sat și "ei nu mai recunosc probabil pe nimeni
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ascunde un prozator cu simțire acută, cu gustul misterului psihologic turnat în retortele unui senzualism ardent. Prea mult, prea subtil și prea bine se simte autoarea între arcanele scriiturii corporalității, ca să nu întrevezi scriitorul «cu adînci păcate» ascuns tăcut și pînditor, cu cearcăn voluptuos, îndărătul dosarelor bucșite ale grefierului hermeneutic.” (Dan C. Mihăilescu) Simona Sora, eseistă și prozatoare, prezentă în ultimii 20 de ani în presa culturală din România cu rubrici de critică literară sau eseu. A predat literatură și teoria
Simona Sora la Salon du Livre des Balkans 2017 by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105502_a_106794]