489 matches
-
îndurare, despre știința uitării și iertării la români s-a scris mult în trecut, cu ecouri până în zilele noastre. Calități somatice care, firește, înlăturau ideea că violența socială, cruzimea, sălbatice reflexe de reacție s-ar putea cuibări în sufletul nostru, pângărindu-l. În perioada prea-fericiților ani de dinaintea primului război mondial, crima sadică pe care o comisese fiul generalului Candiano-Popescu asupra unei mai vârstnice partenere, în perioada dintre cele două mondiale războaie, asasinarea de către Sile Constantinescu a propriilor părinți, crimele lui Berilă
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
mărturisește regretul sfâșietor că și-a ratat viața: A! ce frumoasă e lumea asta a lui Dumnezeu, Virgile! și ce rău îmi pare că am fost un păcătos și un netot și am irosit-o, răvășit-o, iureșit-o, bălmăjit-o, pângărit-o! De împrejurări potrivnice să nu-mi vorbești, nu există împrejurări, totul de noi depinde, răspunderea toată a noastră e! îmi va mai da oare Dumnezeu putința s-o mai dreg, s-o mai plinesc, s-o mai rostuiesc nițel
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
somându-l, ca pe orice bărbat, cerându-i să treacă la faptă... Domnul este numele tău! Sfărâmă cu puterea ta silnicia lor - îi poruncește ea - și în mânia ta dărâmă țara lor, căci ei și-au pus în gând să pângărească locurile tale sfinte... Caută în jos la trufia lor și trimite mânia ta peste capetele lor, și dă în mâna mea, celei văduve, puterea pentru ceea ce mi-am pus în gând... Nimicește semeția lor prin mâna unei femei! Căci puterea
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
noastră fără egal în Europa, circa 20% din pământul sfânt al țării, deja a încăput în ghearele străinilor!) Te uiți în jur și te minunezi cât este de neiubit din pricina nevalorificării acest pământ îndelung jinduit de alții. Iar apele sunt pângărite și pădurile decimate. De pildă, în pădurile din județele Covasna și Harghita își face mendrele megaescrocul Verestoy Attila, senatorul udemerist poreclit Cherestoy Attila și „groful defrișărilor”, încât te întrebi cu uimire: Cum naiba se face că acest sinistru răufăcător este
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
are grijă să nu-l schimbe de la un roman la altul. O ranchiună groasă curge cu aplomb retoric, acoperind paginile și sluțind totul. Oamenii sînt brute puțind a bere și cîrnați, femeile sînt șleampete și dizgrațioase, peisajul, deși frumos, e pîngărit de prezența indigenilor, Viena e o cloacă mișunînd de impostori, și în genere orice instituție de stat e o fundătură. Voluptatea aceasta de a terfeli totul face ca orice detaliu legat de Austria să-i miroase rău: Biserica Catolică este
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
Apoi văzând mirarea de pe chipul ei, adăugă: Pentru că eu te iubesc, Geea. Și ard de durere când te privesc. Sunt nebun. Sunt omul care ar vrea să-ți fie stăpânul și sclavul tău, Geea. Asta niciodată, stăpâne. Oricine mi-ar pângări fecioria ar primi blestemul Pitiei. Ea n-ar ac cepta ca eu să am un alt destin. Și toate forțele întunericului te-ar osândi, stăpâne! Dar eu te vreau! Vei fi nefericit stăpâne!... Dar te iubesc! Vei suferi stăpâne! Nu
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
adevăratul înțeles al lor. Pentru că nici Biserica primară și nici Sfinții Părinți nu au tălmăcit ca alternativă la "mâncarea și băutura cea cu nevrednicie" abținerea de la Sfânta Împărtășanie, în sensul că respectul pentru Taină și teama de a nu o pângări să aibă ca rezultat moral refuzarea Sfintelor Daruri. Este evident că nu aceasta a dorit Sfântul Apostol Pavel să spună. Într-adevăr găsim în Epistolele sale, în îndemnurile sale, prima formulare a unui aparent paradox, dar care în realitate constituie
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]
-
gardianul slugărind la hoți. Sleit de toate astea, aș pleca, Dar lumii pradă las iubirea mea. LXVIII Obrazul lui, istorie: o hartă A rozelor apuse înainte Ca pudra să urzească-o nouă artă Pe chipul mincinos; când azi morminte Se pângăresc, a părului podoabă Furată-i morților, și pusă peste O tigvă râncedă, găteală snoabă, Înveselind sinistru alte țeste, În el, adevărată, se păstrează Splendoarea-ntreagă, ce odinioară A refuzat cu verdele din rază De împrumut să-și făurească vară: și
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
dacă nu-mprumută Din sângele-i eroului: de-ar spune Că tu ești tu, ar mai trăi o sută De ani în glorie. Cu-nțelepciune, Să copieze ce-a-nțeles mai bine, Îngăduie-i; înnobilându-i gura, Va înceta să pângărească-n rime Ce-a zămislit în tine, pur, Natura... E un blestem când lauda îți place: Primești puțin, și-s vorbe mici, sărace. CII Iubesc mai mult, dar tot la fel ascund, Arăt puțin, dar nu iubesc puțin; Nu vreau
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
3 ianuarie: 9-20. Hanuca l Sărbătoarea Luminilor În calendarul Luah, una dintre cele mai importante sărbători este Hanuca, denumită și Sărbătoarea Luminilor. În tradiția cultului mozaic, acest praznic reprezintă victoria evreilor asupra seleucizilor care, în sec. II Î.Hr. au pângărit Templul din Ierusalim. Hanuca mai reprezintă și miracolul supraviețuirii evreilor prin credință și speranță, așa cum cândva uleiul necesar pentru a asigura lumina timp de o zi a ars timp de opt zile cât ține sărbătoarea. Pentru a perpetua simbolul luminii
Agenda2005-52-05-general8 () [Corola-journal/Journalistic/284545_a_285874]
-
întorc abia mâine-seară. Nu vrei să rămâi la mine? Ne uităm la un film. Facem brioșe. Mintea mea de pervers notoriu lucrează la foc maxim. Să o scot pe terasă. Să o pun în patru labe. Doggy-style. Și să-i pângăresc trupul în fața patrupedelor. Așa. Numai ca să le fac în ciudă. Să mă răzbun. Să-i înnebunesc că le-am siluit regina. Ieșim pe terasă. De aici se văd toate luminile orașului, pescărușii, foarte vag marea. Câinii încep să latre alarmând
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și ea ca un obiect banal după etajeră! Apa lunii a pătruns în noi încet, insinuant și apoi se subție în fiecare țesut așteptând în lut. Cât o să mai fie? Am distrus legende, mituri și zei, Orașe, bisericile sfinte. Am pângărit morminte, am ucis. Dumnezeu nu ne-a arătat dacă acea lume este în cer, sau sub pământ. Ne-a lăsat-o slobodă în vânt. În cerc ne naștem claustrați. Ei l-au creat; cei învățați nu au știut că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
morții cumplite splendori, Cînd netrebnic zăcea Leningradul Lângă multele lui închisori, Și-osândiții umpluseră firea De nagaică mânați și ocări Și cântau ne-ntrerupt despărțirea Ca un bocet sirenele-n gări. Ne gonea steaua morții prin hrube Și sărmana Rusie gemea Pângărită de negrele dube Și ciobota cu sânge pe ea... I Te-au luat când e rumenă zarea, Te-am condus ca un dus peste veac, La icoană scădea lumânarea Și copiii plângeau în iatac. Rouă rece pe fruntea cu riduri
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
singuri de efectele televiziunii, în vreme ce cei care se uită la televizor vor continua și de acum încolo s-o facă la fel de nestingheriți. Primii s-au dumirit singuri, ceilalți vor avea pe veci urechile astupate la orice tentativă de a le pîngări zeul. De aceea, nu poți să-i spui unui om cufundat zilnic în ritualul fantasmatic al degustării de iluzii televizate că, prin ceea ce face, e robul inconștient al unei păcăleli colective. Dacă totuși o faci, va ridica nepăsător din umeri
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
prelungită până seara târziu, a fost, contrar anticipărilor mele, de-a dreptul furtunoasă. Începuseră demascările, soldate, în unele cazuri, cu prompte eliminări, ce se executau pe loc: cel dovedit vinovat era invitat să părăsească imediat sala, să n-o mai "pângărească" prin prezența lui. Deodată, s-a auzit numele lui Gh. Udr. Era învinuit că învață prost, că întârzie seara la cămin...cam lucruri de genul ăsta. Rolul procurorului îl juca, cu mult zel, un asistent de la noi, un oltean cu
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
și o asamblare inedită, iar din ele țâșnește câte o viziune de o noutate crâncenă. Un singur exemplu: revoluția ia, ca la 1848, chipul alegoric al unei femei, o tânără frumoasă, reală și uriașă. O mulțime de bărbați netrebnici o pângăresc, pe rând, iar scena este descrisă cu tot naturalismul inerent unui viol colectiv. La fel de teribilă și de esopică este scena cu statuile care învie (nu e prima dată că se întâmplă asta în proza lui Cărtărescu) și vizitează Casa Poporului
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
Domnului" etc. Așa se explică și "măsluirea" experienței spirituale trăite, "organizarea" ei în funcție de criterii estetice sau, pur și simplu, de succesul imediat (de modă). În Concluzii, Mircea Vulcănescu sintetizează: "Paul Sterian a avut odată dar și a cedat "ispitei literare", pîngărind "darul", simulînd meșteșugul și substituindu-se creatural, pe sine, viziunii pentru care era pus să mărturisească"; el "aduce totuși istoriei spirituale a generației din care face parte o dovadă [...] anume că aceasta a trăit, la un moment dat, o experiență
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
niciodată numele: siluetă eterată, subțire, vaporoasă, cu doi ochi imenși, mirați, strălucitori, în profunzimile cărora viața mea ardea și se topea încet și dureros, Ea nu mai are legături cu lumea asta josnică și feroce. Nu, nu trebuie să-I pângăresc numele cu lucruri pământești. După ce s-a stins, m-am retras în general din societatea oamenilor, din cercul cretinilor și fericiților. M-am refugiat în vin și opiu, ca să pot uita. Zilele mi se scurgeau, mi se scurg încă, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fi dorit ca Iozefina să rămână pentru mine, ca un lucru de mare preț tăinuit, ceva numai al meu și nepângărit de nimeni. Simțeam că, vorbind cu cineva despre ea, aproape mă vedeam obligat să-i fragmentez chipul, să o pângăresc pe nedrept, dacă totuși, n-aș spune prea mult. Doream ca Iozefina să-mi rămână în suflet așa, în plină glorie, cum o întâlnisem de atâtea ori în bibliotecă, pe parcursul dactilografierii piesei și, ori de câte ori mă adumbreau amintirile urâte, cum era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de gând să prietenesc cu ea, să-i scriu măcar o scrisoare de adio. Nu-mi sunase bine de la bun început sintagma: scrisoare de adio. Mi se părea că aș fi omorât în mine viața însăși sau că aș fi pângărit tot ce atinsesem cu timp în urmă. Aveam nevoie de timp. De timp și de multă răbdare. Eram convins atunci, că timpul va pune lucrurile la punct și că eu sunt prea mic ca să stopez un sentiment ca iubirea. Aveam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sunt zeci, poate sute.... O să mai Încerc. Mai nou, locuiesc Într-o pivniță, sub cinematograful ,,Gloria,,. Din cimitir, am fost alungați eu și familia cu cei doi copii, de oameni care vin și-și plâng morții. Ne-au reclamat, că ,,pângărim,, cimitirul Ă a pângări Înseamnă a murdăriă și, au chemat polițiști ca să ne măture de-acolo. Nu mai am curajul să mă Întorc, și oricum, din cauza frigului mi se umflaseră picioarele și mă dureau Îngrozitor rinichii. Am descoperit scara care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
O să mai Încerc. Mai nou, locuiesc Într-o pivniță, sub cinematograful ,,Gloria,,. Din cimitir, am fost alungați eu și familia cu cei doi copii, de oameni care vin și-și plâng morții. Ne-au reclamat, că ,,pângărim,, cimitirul Ă a pângări Înseamnă a murdăriă și, au chemat polițiști ca să ne măture de-acolo. Nu mai am curajul să mă Întorc, și oricum, din cauza frigului mi se umflaseră picioarele și mă dureau Îngrozitor rinichii. Am descoperit scara care duce la pivnița de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pierdut, dezintegrat, golit de sens și care urma să fie mutat de acolo. Mâine eu și Antonia aveam să împărțim între noi aceste obiecte ca pe o pradă jalnică, pentru a fi ascunse prin dulapuri, ca niște secrete urâte, sau pângărite de eticheta unui agent de licitație. Am lovit ușor paharul din sticlă de Waterford, iar în clinchetul său am auzit ecoul unui glas care-mi spunea: Am impresia că, de fapt, nu doriți să vă recăpătați soția. Și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ascunde asta. Nu puteam ierta nici faptul că blândul Alexander îmi punea coarne de atâta timp. Acesta era un act de trădare atât de autentic încât aproape că nu avea nici o legătură cu Antonia. Îmi dădea sentimentul că Alexander îmi pângărise tot trecutul, toți anii care se întindeau în urmă, dincolo de căsătoria mea, de vârsta copilăriei, până în pântecele mamei. Faptul că el, în a cărui ființă mama trăia mai mult decât în oricine altcineva, mă jefuise, cu calm și fără pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spuse ea, a trecut ceva timp de când n-a mai venit tânărul acela, designerul. (Întotdeauna i se adresa lui Ted Wiggins cu apelativul „tată“, deși, în realitate, singura ființă de care avuseseră grijă vreodată era un terrier Yorkshire, care le pângărea deseori linoleumul impecabil.) Wiggins mormăi nepăsător. Asemenea colegilor săi purtători de cardigan, Ted Wiggins nu dădea doi bani pe Dan, dar ar fi dat tot mărunțișul disponibil pentru a i-o trage nevestei tinere și suple a acestuia. Carol reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]