1,924 matches
-
De multe ori când ne vorbesc despre patimi, Sfinții Părinți ne învață că filavtia, sau iubirea trupească de sine, este cauza tuturor patimilor. Astfel, din ea se nasc cele trei gânduri pătimașe care sunt și cele mai generale: al lăcomiei pântecelui, al iubirii de argint și al slavei deșarte. Căci acestea își iau prilejurile din așa-zisa trebuință neapărată a trupului. Din ele se naște toată lista patimilor 68. Această iubire pătimașă pentru trup, pentru binele și bucuria proprie este începutul
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
a omorât toate patimile ce cresc prin ea și prin ele80. Însă, dacă nu este stârpită încă de la începutul ei, iubirea trupească de sine, care este mai mult părută decât adevărată 81, dă naștere primelor patimi mai generale: al lăcomiei pântecelui, al iubirii de argint și al slavei deșarte 82. Când ne referim la lăcomia pântecelui, pătimașul caută cele mai fine, mai gustoase și mai variate mâncăruri. Adăugând la mulțimea bucatelor și licoarea vinului, lacomul cade în trândăvie, pentru că o masă
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
stârpită încă de la începutul ei, iubirea trupească de sine, care este mai mult părută decât adevărată 81, dă naștere primelor patimi mai generale: al lăcomiei pântecelui, al iubirii de argint și al slavei deșarte 82. Când ne referim la lăcomia pântecelui, pătimașul caută cele mai fine, mai gustoase și mai variate mâncăruri. Adăugând la mulțimea bucatelor și licoarea vinului, lacomul cade în trândăvie, pentru că o masă copioasă nu-l îndeamnă la nevoință, nu naște în el dorința de rugăciune și de
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
aceasta, Sfântul Isaac Sirul precizează: Iar mișcarea mădularelor de jos ale trupului, care se face fără gândurile mai ascuțite ale plăcerii necuvenite ce se mișcă cu fierbințeală și atrage sufletul fără voie la ticăloșie, se naște fără îndoială din săturarea pântecelui.83 Cuviosul Isaia Pustnicul, în același sens, spune: Vai nouă că, având trupul ușor lunecos spre păcat, îl ațâțăm prin săturare și moleșeală spre pofte necurate și gânduri murdare și prin ochi primim în inimile noastre săgețile celui viclean, iar
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
unei adevărate nevoi, monahului este îngădui să bea cu măsură (cumpătat, ca vinul să lucreze numai în stomac, nu și în cap)87. Desfrânarea se înrudește foarte bine cu toate patimile, în special cu cele trupești, fiind născută de lăcomia pântecelui, mergând până la mândrie, dar și invers, pornind de la mândrie spre celelalte patimi, într-un proces reversibil, într-un cerc închis și sufocant al pierzării. Acest lucru îl arată Sfântul Ioan Gură de Aur când spune: ... la temelia curviei se află
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
dragostea este fals, deoarece dragostea nu se arată cu sărutarea, ci cu bunăvoința 106. Totodată, plăcerea pe care o simți în urma pipăitului și a gustului te face să trăiești la fel ca și animalele, oamenii din această categorie fiind robiți pântecelui și celor de sub pântece 107. Și astfel, prin neînfrânarea de la nimicuri și dezmierdări întărim în noi puterea zămislitoare a seminței și prin aceasta ne ațâță în chip nelegiuit spre împreunarea trupurilor 108. După cum am văzut până aici, patima desfrânării este
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
dragostea nu se arată cu sărutarea, ci cu bunăvoința 106. Totodată, plăcerea pe care o simți în urma pipăitului și a gustului te face să trăiești la fel ca și animalele, oamenii din această categorie fiind robiți pântecelui și celor de sub pântece 107. Și astfel, prin neînfrânarea de la nimicuri și dezmierdări întărim în noi puterea zămislitoare a seminței și prin aceasta ne ațâță în chip nelegiuit spre împreunarea trupurilor 108. După cum am văzut până aici, patima desfrânării este zămislită, hrănită și sporită
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
în chip nelegiuit spre împreunarea trupurilor 108. După cum am văzut până aici, patima desfrânării este zămislită, hrănită și sporită 109 mai ales prin trei factori de comportament pătimaș: mândrie 110 și slavă deșartă 111, osândirea aproapelui 112, precum și de săturarea pântecelui și somnul fără măsură 113. Printre izvoarele de proveniență a patimii desfrânării, se numără și păcatul strămoșesc. Trebuie să știm însă că pornirile sexuale dezordonate sunt și o consecință a păcatului strămoșesc și, prin urmare, nimeni nu este scutit de
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
arată cum se poate omul curăți, ilumina și desăvârși, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 301. footnote>, iar Evagrie Ponticul ne descoperă că, dintre dracii care se împotrivesc urcușului nostru duhovnicesc, cei dintâi sunt cei încredințaȚi cu poftele lăcomiei pântecelui, cu iubirea de argint și cei care ne momesc cu slava de la oameni, iar ceilalți vin după aceștia pentru a lua în primire pe cei răniți de ei, fiind, de pildă, cu neputință să cadă cineva în mâinile duhului curviei
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
cu slava de la oameni, iar ceilalți vin după aceștia pentru a lua în primire pe cei răniți de ei, fiind, de pildă, cu neputință să cadă cineva în mâinile duhului curviei dacă n a fost doborât mai întâi de lăcomia pântecelui. Mânia nu poate tulbura pe acel ce nu luptă pentru mâncări sau bani, sau slavă. Și nu putem scăpa de dracul întristării dacă nu ne-am lepădat de toate acestea. Nici de mândrie nu scăpăm, dacă nu ne eliberăm de
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
pregătesc arcuri și săgeți, rănind inima omului. Un demon săgetează ochiul ațâȚându-l spre pofte, altul săgetează auzul spre a asculta cu plăcere cele ce nu trebuie; altul, limba aceluia spre vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre a alerga la păcat; altul ațâȚă trupul spre desfrânare și adulter și lene; altul îl atrage spre ceartă și pizmă și ciudă; altul îl împinge spre ură și spre
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
săraci, furtișaguri, în cei nevoitori, slavă deșartă, în cei luptători, trândăvie. Și a semănat în toate Țarinile: în cea a inimii, mânie; pe buze, minciuni și grăiri de rău; în ochi, pizmă; în mâini, răpiri și luare de mită; în pântece, nesaț; în coapse, poftă; pe limbă, vorbire deșartă, osândire și altele asemenea acestora; în urechi, auzire de cele spurcate; în gâtlej, iubire de bunătăți cu îndulcire. În toate lucrurile a semănat neghină: în nașterea fecioriei, curvie; în vremea morții, deznădăjduire
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
se îngrijește nici de vindecarea ei”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilii la Postul Mare, Cuvânt la Duminica întâi a Sfântului și Marelui Post”, p. 50. footnote>. La cei începători în viața duhovnicească, căderile se ivesc totdeauna din desfătarea pântecelui, la cei de mijloc, și din mândrie, deși aceasta se întâmplă și celor începători. Iar la cei ce se apropie de desăvârșire, numai din osândirea aproapelui<footnote Sf. Ioan Scărarul, „Scara”, cuv. 15, cap. 15, în „Filocalia...”, vol. IX, Edit
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
consimt ispitelor lui. Sfântul Ioan Gură de Aur, ale cărui scrieri au stat în nenumărate rânduri ca sursă de inspirație pentru Părinții filocalici, făcând referire și el la începuturile păcatelor, consideră că „... mândria și trândăvia, din care izvorăște și lăcomia pântecelui, sunt începuturile tuturor relelor”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni”, omilia XXIII, p. 242. footnote>. Încă o cauză importantă a săvârșirii păcatului de către noi ar fi și lipsa de Dumnezeu, lipsa preocupărilor spirituale
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
au pornit o adevărată ofensivă împotriva păcatelor și a patimilor. De exemplu, unii Părinți ai Bisericii enumeră zeci de păcate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, cele opt gânduri ale răutății: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, trândăvia, tristețea, slava deșartă și mândria. Mai târziu, unii dintre Părinții filocalici au unit slava deșartă cu mândria și au rămas astfel cele șapte păcate numite capitale sau de căpetenie. Dacă ar fi să facem
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
sau iubirea trupească de sine, catalogată de Sfinții Părinți drept izvorul tuturor patimilor, este nimicită de iubirea duhovnicească de toți și de toate. La Sfântul Ioan Casian, păcatele sunt prezentate ca fiind înșiruite în lanț, începând de la trup, de la lăcomia pântecelui, care dă naștere desfrânării; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de arginți și toate celelalte care formează lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
mișcările necuvenite ale trupului<footnote Sf. Ioan Carpatinul, „Una sută capete de mângâiere”, cap. 50, în „Filocalia...”, vol. IV, pp. 138-139. footnote>. Foarte interesant de notat este și faptul că, Părinții relevă remediile fiecărui păcat capital. Astfel, arată că lăcomia pântecelui este spulberată prin post și înfrânare; desfrânarea, prin disciplină trupească și sufletească, prin dor dumnezeiesc și dorința bunurilor viitoare; iubirea de arginți, prin compătimirea și ajutorarea celor săraci; mânia, prin dragoste de toți și prin bunătate; tristețea, prin bucurie duhovnicească
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
prin îngeri, zămislirea Domnului e binevestită de Gavriil și păstorii sunt învățați prin îngeri, totuși, le-a rămas ascuns modul necuprins al zămislirii Domnului, cum fiind întreg în Tatăl și întreg în toate, și toate umplându-le, era întreg în pântecele Fecioarei<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări și răspunsuri, răsp. 42, în Filocalia..., vol. II, Edit. Humanitas, p. 225. footnote>. La aceasta se referă Biserica când cântă taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, sau taina la care și
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
prin îngeri, zămislirea Domnului e binevestită de Gavriil și păstorii sunt învățați prin îngeri, totuși, le-a rămas ascuns modul necuprins al zămislirii Domnului, cum fiind întreg în Tatăl și întreg în toate, și toate umplându-le, era întreg în pântecele Fecioarei<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări și răspunsuri, răsp. 42, în Filocalia..., vol. II, Edit. Humanitas, p. 225. footnote>. La aceasta se referă Biserica când cântă taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, sau taina la care și
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său. Cum ajunge să-L cunoască Sfanțul Ioan Botezătorul pe Hristos? Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezătorul a săltat în pântecele maicii sale, în momentul în care Elisabeta se întâlnește cu Fecioara Maria atunci când aceasta Îl purta în pântece pe Domnul. Deși a săltat în pântece, Ioan afirmă că „nu-L știa pe Domnul” (Ioan 1, 31). Această mărturisire a lui
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93782_a_95074]
-
punerea numelui fiului său. Cum ajunge să-L cunoască Sfanțul Ioan Botezătorul pe Hristos? Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezătorul a săltat în pântecele maicii sale, în momentul în care Elisabeta se întâlnește cu Fecioara Maria atunci când aceasta Îl purta în pântece pe Domnul. Deși a săltat în pântece, Ioan afirmă că „nu-L știa pe Domnul” (Ioan 1, 31). Această mărturisire a lui Ioan este adevărată, căci el nu putea cunoaște din proprie experiență că Cel purtat în pântecele Mariei este
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93782_a_95074]
-
-L cunoască Sfanțul Ioan Botezătorul pe Hristos? Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezătorul a săltat în pântecele maicii sale, în momentul în care Elisabeta se întâlnește cu Fecioara Maria atunci când aceasta Îl purta în pântece pe Domnul. Deși a săltat în pântece, Ioan afirmă că „nu-L știa pe Domnul” (Ioan 1, 31). Această mărturisire a lui Ioan este adevărată, căci el nu putea cunoaște din proprie experiență că Cel purtat în pântecele Mariei este Fiul lui Dumnezeu. Părintele Dumitru Staniloae, comentând
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93782_a_95074]
-
purta în pântece pe Domnul. Deși a săltat în pântece, Ioan afirmă că „nu-L știa pe Domnul” (Ioan 1, 31). Această mărturisire a lui Ioan este adevărată, căci el nu putea cunoaște din proprie experiență că Cel purtat în pântecele Mariei este Fiul lui Dumnezeu. Părintele Dumitru Staniloae, comentând acest episod, spune că Ioan „a simțit venind din Acela o lumină, sau de la Duhul Sfânt din El, care l-a făcut să salte de bucurie. Sunt cunoștințe care apar în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93782_a_95074]
-
politic corect, trăiești cu riscul ca un islamist extremist poate să bombardeze pentru Alahul lui, locuitorii unei țări în care el s-a mutat, istoria nu mai poate fi spusă pentru că poate jigni anumite popoare, copiii pot fi uciși în pântece de către propria lor mamă, avortul fiind văzut ca o metodă contraceptivă, în loc să i se spună crimă, Crăciunul și Paștele, precum și alte tradiții străvechi sunt doar un prilej de marketing , aici nu există niciun pic de profunzime; relațiile dintre oameni sunt
„Dumnezeu a fost ucis de Occident” [Corola-blog/BlogPost/93956_a_95248]
-
nemăsurată. Vocea domnitorului sunase-ndurerată. }ară săracă de nu se mai putea. Numai cine nu vrea, nu vedea. Pe ulițe, cotiuge, cocioabe. Prin băltoace, copiii despuiați și cățeii se tăvăleau ca purceii. îndeosebi, copiii aveau ceva ciudat. Ca o tobă pîntecele umflat. Nu, nu fără ironie usturătoare dar din ce atîta saț și-mbuibare? Și totuși, picioarele lor, rășchitori, fețele supte ca de lipitori, scîncetele triste viori. Și mînuțele, uscate, negre, minuscule greble, de ce întinse la fiece caleașcă? în loc de milostenie domnească, sudalme
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]