190 matches
-
medie pentru activitate în UASCR sau voluntariat, decisive la repartizări, slujesc orice Stăpân, toarnă sau ling aici și acolo, inclusiv la ambasade, pamfletează, sunt același tip uman de gestionar, manager sovietic, securist sau ideolog, dispun de portavoce, au greutate precum pântecoasele cărturărese și sunt mai vizibili decât adevărații cărturari din biblioteci, ajungând să se erijeze în tribuni, fără a ști nimic despre gloată, se agită, urlă în numele ei și parvin a funcționa drept adevărații și singurii noștri intelectuali activi, chiar împotriva
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346056658.html [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
nu le mai găsești nodul. Nodul, punctul acela de plecare al umbrelor, Punctul ce-ncerci să-l distingi pipăind himere spre a opri întunericul, pentru a readuce la liman lumina, acea primă rază ce ți-a atins sufletul, dar punctul pântecos înghite ca o gaură neagră orice urmă de soare. M-au prins umbrele într-un joc al morții și-mi sorb clipa eternității, iar eu nu știu să le prind de păr, să le scutur și să mă eliberez de
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1431256277.html [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
mine m-arestează și mă pune-n casă, la perete. Soldat la ușă. Stăteam cu fața la perete. Mă întreabă unde e mama. E dusă la prășit, răspund. Ce prășit, noaptea, amuia?! S-a dus la prășit și altceva nimica. Atunci un pîntecos, mare, zdravăn, cam de vreo 40 de ani îmi vîră pistoletul în gură și în ureche. Spune unde e mama ascunsă? Și îmi vîla iaca așa levorverul în gulă, în uleche, uite așa îmi vîla. I-am spus că-i
Dan Cristian Turturică by http://balabanesti.net/2012/10/06/dan-cristian-turturica-rusia-si-romanii/ [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
Și-mi bate burnița măruntă Prin tavanul coșcovit, pereții S-au lăsat din zbor pe zid ereții, Speriindu-mi liniștea căruntă Mi-a intrat singurătatea-n oase Și au plecat ca să se culce Domnițele ce beau vin dulce Din damigene pântecoase Și plouă cu melancolie Că nici o nuntă nu se face În hanul meu de-un veac încoace Și toată lumea e pustie E mort de mult orice alai Că doarme orice zurbagiu Și nu mai vin căruți cu cai Și căruțași
HAN PUSTIU de ION UNTARU în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 by http://confluente.ro/Han_pustiu.html [Corola-blog/BlogPost/371217_a_372546]
-
fruntea deasupra pragului infinitului, pentru a nu-i știrbi sublimul din pântecul atât de primitor, plin de gheața sufletului real și de spiritul strajă al zborului către Nimic. mă reculeg o fracțiune de veșnicie în fața altarului păgân în care, yin-yang, pântecoasă inscripție, înnegrită de cenușa gândurilor rugilor călătorilor prin rugurile verzilor inele ale naturii, îmi fură privirea. un șarpe lunecă pe peretele de piatră spre punctul de foc al întâlnirii cu omul-fluture... candele ard în pumnii pământului. simt aerul cristalin al
BALANS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Balans_anne_marie_bejliu_1326434571.html [Corola-blog/BlogPost/361743_a_363072]
-
căci muncea cu ziua, ca hamal, pe cheiurile întinsului port Amsterdam. Nu era un loc prea plăcut de muncă, portul era înțesat de corăbii multe, zarva era cumplită, mărfuri de tot felul se încărcau și se descărcau încontinuu din calele pântecoase ale navelor. Miasme nu prea plăcute sufocau rada portului: algele descompuse aduse de ape la țărm, peștele neplăcut mirositor descărcat de prin calele navelor, bărci puzderie, negre și insalubre, împânzind rada portului și împrejurimile. Strigăte de stăpâni și gemete de
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1441770393.html [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
câte o bonețică albă, ca un coc, la spate. Veșmintele sunt lucioase și intens colorate. Costume tradiționale. Doi acordioniști le acompaniază. Cântărețul la balalaică a murit și a fost înmormântat alaltăieri. Așa că au rămas numai cei doi acordioniști. Unul e pântecos. Unul din cântece se referă la botinele femeiești și e foarte vesel. Cizmulițele lor au un mare rol în dansul rusesc. Parcă joacă singure, când pe vîrfuri, când pe călcîie. Noi ținem ritmul cu palmele. Eu mă dau în vânt
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Doua_meditatii_despre_arta_viata_cezarina_adamescu_1337366065.html [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
vecinul care venise pentru lămâie, începu să mănânce cu timiditate, apoi capăta curaj sau apetit, înfuleca două porții de friptură, le asezona cu multă budincă și, când credeam că nu se va putea ridica de pe scaun, dădu gata o prăjitură pântecoasă și, făcându-i un frumos compliment Simei, ceru un supliment, dacă se poate... Este momentul când Victor, spuse apăsat, dar curtenitor: - Se poate, vecine, sigur că se poate. Dar am să te rog ceva: altă dată să guști acasă și
SCHIŢE UMORISTICE (38) – O GUSTARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 by http://confluente.ro/dorel_schor_1433162877.html [Corola-blog/BlogPost/382650_a_383979]
-
ales spre senectute. Continuă să presupună că un atu pentru menținerea în formă a lui Papa fusese și mariajul său, la care făcuse aluzii în scurtul timp petrecut cu ei. Așezarea în față a unei forme de ceramică, aidoma cu pântecoasa ascunzătoare de pe căruciorul nou sosit, o scoase din scurta meditație. -Lăsați-o încetunel! sfătui adunarea cu ton ticălos Papa. Hai Miramoț, hai, revino-ți! Pesemne, nu te-așteaptă! O fi dormind la orele astea! Dedă-te plăcintei cu fervoare! La vârsta
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1433054198.html [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
apoi, cu ploaia-n degete, mă hărțuia. Scântei de crizanteme mi-a aprins în brațe să mă-mbuneze așa, de m-ar fi supărat și cu căință, frunzele-mi răsfață sperând că de septembrie-am uitat. Mi-a brumărit dovlecii pântecoși cu grijă, să îmi miroas-a dulce și-a îmbelșugat și am rămas să mă întreb de, oare, m-a bucurat octombrie, sau m-a-ntristat? Referință Bibliografică: OCTOMBRIE / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1370, Anul IV
OCTOMBRIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1412142057.html [Corola-blog/BlogPost/353087_a_354416]
-
În cele din urmă, atunci când acesta a încercat să efectueze o asemenea operație cu unul dintre cei mai bogați meșteșugari, orășenii s-au răsculat și l-au lapidat pe eparhul capitalei. Soțul uneia dintre surorile împărătesei, megaducele Mihail Stryphnos, poreclit "pântecosul", împreună cu Stiriones, drungarul flotei comercializa deschis bunuri din arsenalele departamentului marinei militare. Totul se vindea: ancore, pânze, odgoane, cuie, vâsle. La momentul expediției cruciaților împotriva Constantinopolului (1204), în porturile capitalei nu s-a găsit nici o corabie militară mare în stare
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
care răsare; un vîrf de munte acoperit de nea seamănă cu Muntele Fuji. Păduri dese urcă pe coaste pînă la linia zăpezilor. Ici-colo, fuioare de fum plutesc, ca niște semne de Întrebare, deasupra copacilor. La un alt balcon, un bărbat pîntecos cu un șort albastru cu ancore roșii se luptă cu o lansetă. Soția lui, la fel de rotundă, Îi sare În ajutor, Îmbrăcată În șort și Într-o brasieră albă. Își Înfășoară brațul pe după al lui și trage. Undița se Încovoaie; ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dacă n-o să iasă cu adevărat aur de optsprezece carate și dacă piatra filosofală era lapis exilis, un Graal nenorocit de pământ ars: iar Graalul meu era acolo, În burta Liei. „Da“, zicea Lia trecându-și mâna peste vasul ei pântecos și Întins, „aici se pritocește materia ta primă cea bună. Oamenii aceia pe care i-ai văzut la castel ce credeau că se petrece În vas?“ „Oh, cică ar bolborosi melancolia, pământul sulfuros, plumbul negru, uleiul lui Saturn, că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a fi încărcat cu toate proviziile, artileria și echipajul ce-i erau menite, vaporul nou-nouț încă se pregătea să iasă în larg, când, pe neașteptate, o violentă rafală de vânt aruncă o înaltă trombă de apă, care căzu în interiorul vasului pântecos; acesta se înclină și se umplu rapid, scufundându-se. Cei mai mulți dintre oamenii aflați la bord s-au înecat și ei. Abia după 328 de ani, în 1956, arheologul Anders Franzen l-a identificat. Specialiștii l-au ridicat era doar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
era la închisoare de mulți ani și când îl vizita, Hobidinca mai învăța câte ceva despre legile statului și ce foloase îi poate aduce încălcarea lor de către alții. SĂRBĂTOAREA TOAMNEI Viile au fost culese, vinul era fiert și pus în butoaiele pântecoase din beciurile amenajate în hrubele vechi de pe vremea lui Bogdan Vodă, transformate în beciuri. Oile grase erau tăiate și puse la saramură cu mirodenii felurite pentru a se frăgezi și a se transforma în pastramă. Era timpul nunților și al
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fereastră i-au călcat În picioare pe ceilalți, lovind fără discernământ. Această densă masă umană nu s-a comportat În mod unitar: doar puțini și-au păstrat cumpătul și nu s-au lăsat dominați de această emoție frenetică. Un om pântecos s-a așezat pe podea, fără să facă vreo mișcare inutilă; un bancher, presat la mijlocul vagonului, s-a așezat Îmbrăcat cu jachetă și cravată, fără să se dezbrace, până la capătul călătoriei. Amândoi au rămas În viață. O femeie și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
dom’ne de-aci, mare figură ești! Era s-o omori pe biata femeie, a zis Bamba, În timp ce el, rîzÎnd, Își pregătea o pînză, o dădea cu chestia aia care puțea Înfiorător, după ce-o Întinsese bine. Bamba, scund și pîntecos și un pic peltic, era omul bun la toate. Meseria lui era mai mult o umbrelă care să-l apere de legea comunistă, care nu dădea voie nici unui cetățean român să existe fără un serviciu - șomajul ieșea din discuție, un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
merge? Nu bine, spuse el dând din cap cu o privire gravă. Afem prublemă. —A, nu iar! Sprijinindu-se cu o mână de colacul de la closet, Ivan se ridică cu greutate. Avea peste 50 de ani, aproape de doi metri, era pântecos și părul lui blond tuns tip castron care Începuse să Încărunțească. Îi aducea lui Ruby cu un cosmonaut rus În vârstă. Desigur, Ivan nu era și nici nu fusese niciodată cosmonaut. Era un instalator și om bun la toate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
specifice centrului ceramic Brădești. în general produce oale pentru gătit mâncare ale căror dimensiuni variază între 1-4 litri; oale pentru fiert sarmale, cu o toartă, având capacitatea de 4 8 litri și cu două torți, de 6-12 litri; borcane, chiupuri pântecoase, de 8-2+ de litri; tortare oale de transportat mâncarea la câmp, cu corp rotunjit și toartă transversală, arcuită deasupra gurii; ulcioare, cu pântecele bombat și gâtul lung; gâtlane(lăptare); căni de diferite mărimi, cu partea inferioară pântecoasă, gâtul evazat, gura
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
litri; borcane, chiupuri pântecoase, de 8-2+ de litri; tortare oale de transportat mâncarea la câmp, cu corp rotunjit și toartă transversală, arcuită deasupra gurii; ulcioare, cu pântecele bombat și gâtul lung; gâtlane(lăptare); căni de diferite mărimi, cu partea inferioară pântecoasă, gâtul evazat, gura bilobată, toarta arcuită, prinsă de gât și de pântece; străchini și străchinoaie de formă tronconică; ghiceve pentru flori, fierbători pentru vin, precum și olane pentru cișmele și hogeaguri. Ornamentarea vaselor se face cu humă albă de fond roșu
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
dar merită să cercetăm latura sa virtuoasă. De fapt, virtuțile măgarului au fost observate întotdeauna în istorie. În celebra operă El ingenioso hidalgo a lui Miguel Cervantes (1547-1616), Don Quijote de la Mancha îl pune pe scutierul său Sancho, om mic și pântecos, să meargă călare pe un măgar la fel de robust și pașnic. În contrastul dintre imaginea rotofeie a lui Sancho și a măgarului său, și aceea strâmbă și agilă a lui Don Quijote și a calului său slab, este reprezentat dualismul dintre fantezie
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Foucault, este unul pentru care funcționează perfect formula nietzscheană dumnezeu a murit. Nu-i de mirare că omul postmodern și-a reinventat zeii. El crede acum în consum pantagruelic, în succese fulgurante, în aparență, și într-un eu cât mai pântecos. Să nu ai astfel de preferințe ar însemna să fii un Ion Anapoda, după formula plină de umor și sugestie a lui Steinhardt care alege să umple această formulă cu conținutul vieții sale. Unul din cei mai adorați zei din
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sub influența aburilor de alcool pe care-l oferă, mărinimos, invitaților doar pentru a se putea sătura el însuși) ca, lângă monumentul funerar, să stea "statuia Fortunatei mele ținând un porumbel și ducând de lanț o cățelușă" alături de "niște amfore pântecoase, bine pecetluite, ca să nu se scurgă vinul afară", Trimalchio își încheie discursul teatral, recitându-și epitaful, a cărui compoziție firește îi aparține: "Cât privește inscripția, vezi dacă nu ți se pare potrivită una ca aceasta: C. Pompeius Trimalchio Maecenatianus se
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
e cazul autoironică, a tuturor instanțelor implicate în registrul epic. De altfel, această cronică ni se dezvăluie, atenție, repovestită, uzându-se, cum e cazul în Cartea întâi, de tehnica manuscrisului găsit pentru pasarea responsabilității către altcineva: cărticica "plăcută la vedere, pântecoasă, unsuroasă, durdulie, cenușie, bine împlinită și puțin mucegăită, dar frumos mirositoare, ca un trandafir în floare" a fost descoperită de narator într-un sicriu ascuns "sub stăvilarele râului Vienne" și va fi tălmăcită de el, dar nu oricum, ci "pantagruelizând
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
privește indiferentă în oglindă, -/ își face cu tine nodul la cravată,/ iese în oraș, cumpără ziarul, se oprește la cafenea, flecărește..." (Negru de fum, albă zăpadă), "Deasupra timpul se prăbușește ca pielea de pe-un animal jupuit/ peste tăcerea deasă, pântecoasă..." (Fantasme, Traian T. Coșovei). Referirea la universul cotidian se combină și la Florin Iaru cu finalul surprinzător, adevărată alunecare spre ireal: "Criza energiei a alungat Bulevardul 1 Mai/ la periferie." (De-a wați ascunselea). Aspecte ale realității comune sunt combinate
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]