466 matches
-
cum să afle de dispariția noastră. Ne rugam să dăm peste un pârâiaș cât de mic... Întâi, să ne ostoim setea și apoi să ne pierdem urma... Pe la chindie, am auzit clipocit de apă. Pentru noi era mană cerească... Un pârâiaș nu mai lat de două palme ne tăia calea. Pentru noi însă nici Dunărea nu era mai lată! Ne am ostoit setea. Ne-am răcorit fața și am umplut bidonul cu apă. Ne-am scos încălțările și am pornit pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
stația de metrou din centrul orașului. De aici poți ajunge în toate colțurile Sydney-ului. Mă rătăcesc prin mulțime, undeva pe un peron un chinez bătrân cântă la un fel de chitară. Melodia se strecoară prin vacarmul trecătorilor ca apa unui pârâiaș. Mă întoarce din drum. Mă uit la trecători, aleargă absenți pe lângă omulețul pe a cărui față s-au uscat lacrimile, a rămas doar expresia disperării. Mă ascund printre trecători și o vreme îl urmăresc. Unde am mai văzut expresia asta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei când maica stareță le-a părăsit, la câteva zile după ce comuniștii au dat foc mănăstirii. Se ghemuiește lângă trupul uscat al Mariei apăsând clapele pianului în imaginație, sunetele se ciocnesc de pereții peșterii, urcă în susul firului de apă, un pârâiaș ce se strecoară în peșteră pe la rădăcina unui mesteacăn, mestecenii se întind până sus în povârniș, într-o pădure luminoasă. Peștera, pădurea de mesteceni, pianul, cărțile, cuferele cu haine, merindea pusă spre seară la rădăcina unui copac de săteni, oamenii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
alergă spre Rafira, cuprinzându-i trupul cu brațele. În sufletul ei doldora de lacrimi, repetă pentru a nu știu câta oară: Acesta să fie copilul meu!? Oare acesta să fie copilul nostru!? Nu departe de marginea orașului, pe malul unui pârâiaș ce alerga zglobiu ca un mânz slobozit, în lunca plină de sălcii plângătoare, era instalată tabăra bulibașei Iorgu Stănescu. Noaptea cuprinsese întinderile. În depărtări, se auzeau, ca ultime arpegii pe cale să se stingă, trâmbițele unor cocoși întârziați. Întreaga șatră dormea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
putea să le zădărnicească înaintarea. * Povestea aceasta pe care o trăia acum dobândise proporții nebănuite în mintea starostelui, încât obosit, copleșit de tristețe, se așeză pe o buturugă la marginea luncii și privi cum firul subțire de apă al unui pârâiaș, tulburat și el din cine știe ce pricini, se strecoară printre ierburi și sălcii, curgând fără încetare ca și îngrijorările lui. Noaptea o petrecu pe malul acelui pârâiaș. Dimineața îl prinse cu aceleași împăienjeniri. Privi spre soarele care se înălța rotund, ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o buturugă la marginea luncii și privi cum firul subțire de apă al unui pârâiaș, tulburat și el din cine știe ce pricini, se strecoară printre ierburi și sălcii, curgând fără încetare ca și îngrijorările lui. Noaptea o petrecu pe malul acelui pârâiaș. Dimineața îl prinse cu aceleași împăienjeniri. Privi spre soarele care se înălța rotund, ca un ban de aur, mare și strălucitor, deschizând porțile unei noi zile. Porni spre corturi, cu aceiași pași grei, călcând și doborând sub tălpile cizmelor sale
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pură spre cinstea șatrei și a părințiilor ei. Urmară dansuri dezlănțuite, cântece vesele, jocuri exuberante, după care întreg alaiul porni în cântece și dans către masa așezată în poiană, pe iarbă, unde, printre sălcii, torcea ca un motan leneș un pârâiaș, întregind decorul natural. Cântecele, dansurile, felicitările către miri și părinți, de către grupuri constituite din tineri și vârstnici, se ținură ca un lanț ce părea a nu se mai sfârși. Bulibașa, printr-o ridicare de mână, stopă totul. Ținu să adreseze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul deschis al blugilor la modă, mulați pe corp, galbenul bluzei confecționate parcă din hârtie creponată, nu din mohair, și a părului blond ce îi curgea lin, ca un pârâiaș de câmpie, pe umerii plăpânzi; de fapt niciodată nu m-aș fi gândit, pronunțându-i numele de Iozefina, la o femeie blondă, ci din contră, la una brunetă, cu părul cârlionțat chiar și pe picioare; Ca întotdeauna, mai mult cerebrală
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
supraveghetorilor Încep din nou să se-agite și cei doi se Îndepărtează, astfel că sala rămâne cufundată În lumina difuză, gălbuie, a lămpilor de veghe. Privesc În jos. Pe podea, firele de apă subțiri și tremurătoare se unesc Într-un pârâiaș. Mă uit la Édouard. Aidoma celorlalți, plânge. În sală, câțiva oameni au sărit În picioare și, asemenea mie, trag de câte cineva, Încercând să-l ridice, implorându-l, strigând la el ori la ea. Apoi, bătrâna orgă a Auditoriului oftează
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Pictură a profesorului Marin Gherasim - intitulat " Visul unei nopți de vară", al cărui început nu-l poate ajuta pe cititor să înțeleagă ce se întîmplă cu autoarea lui. "Ajung fără mari dificultăți la Universitate - doar în troleu, un incident: două-trei pîrîiașe mi-au izvorît brusc pe pulpe, fix la cinci secunde după închiderea ușilor; dar nu-i nimic, sînt un caracter puternic, pot trece cu demnitate peste cele două băltițe mărimea 38 care se străduiau să-mi contureze sandalele... Mă îndepărtez
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
sexi-adolescente, reviste, mall-uri, mame... Grea meserie." Și tot așa, pînă la sfîrșitul articolului. Că a picta nu e totuna cu a scrie știm de mult, doar Luminița Mihai dă semne că nu a aflat încă acest amănunt. Cît despre pîrîiașele ce i-au izvorît autoarei din pulpe fiecare cititor poate desluși misterul cum crede de cuviință.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
nu se încheiaseră doar pentru mine și că pe poarta școlii, ca și cum s-ar fi ridicat un zăgaz, începuse să curgă un pârâu tumultuos de elevi, un pârâu care după aceea își mai pierdea din puteri și se rupea în pârâiașe funcție de geografia cartierului și de locurile de vărsare ale fiecărei particule, prin urmare, căderea tocului s-a bucurat de-o asistență numeroasă, pestriță și gălăgioasă, iar eu n-am avut inspirația să mă descalț și să umblu-n ciorapi (unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prăvălia pustie. Nu prea mai erau multe de citit, doar cîteva broșuri religioase plicticoase. Le-am citit și pe-alea. Cu două dimineți În urmă, ploua cu găleata, și ploaia spăla praful și mizeria de pe mormanele de moloz și forma pîrÎiașe noroioase pe stradă. Pe podeaua de la Pembroke Books, punctată de umbrele picăturilor de ploaie, se aflau Împrăștiate rămășițele mai multor mese pe care mi le procurasem de afară, bucățele și fărîmițe de mîncare amestecate cu măruntaie și resturi ale vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
rost de bani. Henry, Însă, Îi spuse: — Să-i conducem puțin, pe urmă ne Întoarcem. Înțelegi, nu-i așa, că n-am putere să asist... Ieșiră Împreună În strada ce dădea spre parc. Cortegiul funerar se urnise, mișcîndu-se ca un pîrÎiaș negru spre matca unui rîu. Casca de oțel zăcea pe sicriu - o pată cenușie și opacă sub razele firave ale soarelui de iarnă. Cei din echipa de salvare nu izbuteau să țină pasul cu ceilalți. Era ca parodia unor funeralii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dureroasă. Încerc să-l ocolesc la bărbierit. De sus se scurge apa pe pereți. Cerul atârnă ca un ceaun uitat de-o chivuță pe-un foc de găteje. E aproape prânzul. Încerc să am pași elastici. Statuia poetului c-un pârâiaș artificial la picioare și-un rest de coroană comemorativă. Pene murate. „Culorile primăverii”, „Dacă vrei să-l găsești pe Dumnezeu, vino cu noi!”, „Chineza, simplu și eficient”, „Un restaurant pentru toate buzunarele...”, „Știi cum să-ți decorezi casa?”, „Frumusețe, sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-se de mal, iar ierburile țepoase pe care le simțiseră până atunci sub tălpi lăsau locul solului nisipos. Marea rămânea totuși ascunsă vederii, dincolo de tufișuri pitice și de o barieră de stânci. Cerul nopții era destul de luminos ca să poată distinge pârâiașele care șerpuiau spre mare, Însă când au ridicat ochii spre cer n-au văzut decât pătura de nori care acoperea luna. Ajunși la poalele unei movile formate dintr-o aglomerare de roci vulcanice, ascuțite și albicioase de sare, Johan a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
O rază-ncălzitoare împresoară un fluture ce se pierde-n văzduh. Soarele dulce al primăverii îmi încălzește sufletul uimit. Bine-ai venit, primăvară! Clasa a II-a A venit primăvara Suflă un vânt cald. Ceața a acoperit împrejurimile. Prin văi curg pârâiașe. Într-o zi, cerul s-a înseninat. Dimineața, soarele cald a topit repede gheața. Pe dealuri înverzește iarba fragedă. În jurul sălciilor, zumzăie harnic albinele. A sosit mult așteptata primăvară. Oliver-Arthur Petrișor, clasa a II-a B Primăvara A sosit primăvara
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
meu. 10 Epave din larg și de pe uscat Ploaia căzu atât de tare că avu o greutate reală, lovindu-mă peste cap și umeri cât ai clipi, revărsându-se din abundență peste hainele mele ude leoarcă și scurgându-se în pârâiașe din gluga, de pe coatele și pulpanele pardesiului meu. Compactă, grea, zgomotoasă și furioasă. Era greu să vezi. Am dus o mână streașină la ochi, dar asta institui un nou obstacol și mai multe pârâiașe abia formate începură curând să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ude leoarcă și scurgându-se în pârâiașe din gluga, de pe coatele și pulpanele pardesiului meu. Compactă, grea, zgomotoasă și furioasă. Era greu să vezi. Am dus o mână streașină la ochi, dar asta institui un nou obstacol și mai multe pârâiașe abia formate începură curând să-mi șiroiască agitate de la capătul degetelor și să-mi șerpuiască sub glugă, scurgându-se apoi pe obraji și bărbie. Clipind, m-am străduit să îndepărtez cât mai multă apă posibil. Apoi am văzut ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în geantă. Poate reconstitui o persoană din compuși chimici și fire, o poate face să continue să se miște și să vorbească... miracolele științei moderne. Se așeză, punându-și din nou laptopul pe genunchi. Culoarea îi revenise parțial în obraji, pârâiașele de apă care curseseră din manșetele cămășii și pantalonilor se reduseseră la o picurare lentă. — Există anumite proceduri, experimente și așa mai departe care sunt vitale pentru ca angajatorul meu să studieze pe deplin ludovicianul. În urma lor, vei ajunge să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai fost primit la repetițiile corului și nici la slujbele în care negresele ofereau reprezentații. Mare pierdere n-a fost, căci am dat, în plină vară, peste cel mai faimos cor pe care l-am ascultat vreodată: al broaștelor din pârâiașul care curgea molcom pe lângă sat. Mereu, pe la ora zece seara, broaștele își începeau concertul direct, fără vocalize. Stăteam în pat, cu fereastra deschisă, acoperit și pe cap cu un cearșaf și ascultam minunea de concert. Așteptam cu nerăbdare să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plângă și pentru mine cineva atât de frumos. Tu, depravatule, știi să plângi cu dragoste..." Și-am stat câteva zile la școală, în bancă, nemișcat, lângă umbra Marelui Bronz. Și nu-mi puteam stăpâni lacrimile, care curgeau ușor, ca un pârâiaș inocent, ca o durere mută care voia să cânte. Și mi-am jurat în zilele acelea că voi înălța cândva, în curtea școlii din Ferentari, o statuie uriașă a dragului meu, Marele Bronz, sprijinit de contrabas, cu fesul lui celebru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
asta, care nu se mai vede de noroi, era nouă, adusă de tata din străinătate! Mădălina plecă și mai tare capul. Da, mam, se explică, normal că se explică. Totul are o explicație, mam, că ne-am dus acolo, lângă pârâiaș, și ne-am jucat, și am alunecat cu picioarele în noroi, și prostul ăsta a râs de mine, da’ ce, era să mă las?! Am luat un pumn de noroi și l-am aruncat în el, și prostul a luat
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cameră, e 16.15. La 18 vine taxiul să mă ia, la 19 am lectura la Casa di Cultura, unde a locuit Gombrowicz și Stravinski, în splendida vilă a Victoriei Ocampo, marea lor prietenă. Plouă. Primul ropot deschide fereastra culoarului, pîrîiașe sonore se preling pe parchet înghițite de covoarele holului mare. Cineva coboară la etajul opt din lift, spune că apa a atins nivelul de 58 de centimetri. Mă duc la baie, încep să mă îmbrac. îmi fac buzele. E ora
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
-l afle. În tăcerea atât de grăitoare, ascultă din nou ropotul ploii, o prezență neîntreruptă la marginea domeniului lor luminat de veioză, una blândă, insistentă, de neoprit, un milion de mici rachete ce-și lovesc ținta și se scurg în pârâiașe de pe exteriorul lucrurilor. Skeeter, Jill și cei patru morți de la Kent State sunt undeva acolo, afară, oale și ulcele. - Lăsați-o baltă, zice Nelson ridicându-se în picioare. Nu vreau să lucrez cu bășinosul ăsta. - De ce-i așa de ostil
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]