484 matches
-
Acasa > Cultural > Modele > STELA ENACHE. SEMĂNÂND IUBIRE, SECERI IUBIRE...! Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Da! Artista Stela Enache, iubire seamănă, cu vocea ei lină ca susurul unui pârâiaș auzit când cade înserarea și tac pe rând făpturile naturii, rânduite la odihnă și vis! Dacă vocea Stelei Enache ar fi lucru, rouă ar fi pe frunză subțire de lămâiță, dizolvându-i aroma și împresurând-o cu lumină proaspătă. Iar
STELA ENACHE. SEMĂNÂND IUBIRE, SECERI IUBIRE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1417111632.html [Corola-blog/BlogPost/382088_a_383417]
-
chiar dacă-n jurul meu e-atâta ceață și munți de îndoială-n spate car. Fă-ți mâna punte și din nou mă-nvață cum să zidesc în dragoste altar, să nu-mi mai curgă-ntruna în zadar și spre niciunde pârâiașul viață. Știu unde ești și totuși nu cutez să îmi înalț spre slava Ta privirea când Tu îmi spui zâmbind să Te urmez. Eu nu îți cer Stăpâne nemurirea, ci doar să mă ajuți să reașez la locul ei și
RUGĂ DE SEARĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1469037668.html [Corola-blog/BlogPost/382555_a_383884]
-
COMOARA BLESTEMATĂ - V. CĂUTĂTORII DE COMORI Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1387 din 18 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Într-una din seri apărură în sat două perechi de tineri cu rucsacurile în spate și poposiră în lunca pârâiașului din apropiere. Noii sosiți își instalară două corturi, strânseră vreascuri din zăvoi și aprinseră un foc să-și pregătească de-ale gurii. Câțiva săteni îi observară și se întrebară nedumeriți ce-i cu acei musafiri nepoftiți pe meleagurile lor. - Măi
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
babă. O jefuim și dispărem în noapte, decise prompt Expertul. Cei patru așa ziși cercetători, cu diplomă de borfași, își strâng în grabă cele două corturi. Fetele își pun rucsacurile în spate și pornesc către gârlă, după planul întocmit. Trec pârâiașul pe o podișcă ca vai de mama ei și ajung la poalele dealului, unde se opresc câteva minute să răsufle. - Și dacă băieții sunt prinși asupra faptului? Am o presimțire că se va întâmpla ceva rău. - Termină cu cobelile tale
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
coala albă și ea, care așteaptă zăpada cuvintelor. Sau a mieilor. Sau a pruncilor. Tot albă. Cine, în copilărie nu a scris pe zăpadă? Ori pe azur? Câte poezii au rămas necitite, pentru că raza de soare le-a prefăcut în pârâiașe grăbite? Zăpada din „Doruri albe” - pornește de la o pierdere și devine câștig. Pornește de la durere și se preface-n bucurie. Pornește de la litera moartă și se transformă în ființă vie. Zăpada îngrașă, ține de cald, protejează. Dar și îngheață. În
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 by http://confluente.ro/O_revarsare_alba_de_iubire_zapada_d_cezarina_adamescu_1332758453.html [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
hohote: - Când vor termina de ros gratiile, veți urma voi! Se întoarse și înainte de a părăsi pivnița, mai spuse doar atât: mă voi întoarce mâine dimineață să vă văd oasele. Mărgărita plânse atât de mult, încât de la picioarele ei, un pârâiaș porni să curgă către șobolanii înfometați. - Nu plânge, îi șopti prințul, se vor înfuria și mai tare dacă vor vedea măcar o picătură de apă. Șobolanilor nu le place apa! - Dar nu mă pot abține! Tocmai pe când unul dintre șobolani
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1454577901.html [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
piesa de concert s-a terminat, femeia și-a ridicat umerii, și-a înălțat capul și am văzut-o deschizând ochii. Eu aveam impresia că atunci se trezise: o față deschisă, nefardată cu urme de riduri pe obrazul mat ca pârâiașele de munte însemnate pe o hartă. Și-a așezat arcușul pe cutie, a deschis un termos din care băuse lichidul din pahar. N-am observat-o când reluase arcușul căci eu, cu mâna împotmolită în poșeta totdeauna plină de hârtii
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1427413717.html [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
numismații vor să iasă din anonimat, Pe lângă trei monede adaugă un Titanic, Metaforele vor fi părăsite precum oasele La Muzeul de Științe Naturale, Contează sentimentele, numai ele ne deosebesc De restul lumii vii, Din Gange nu poți face un biet pârâiaș, Andreaua să fie sulița lui Richard Inimă de Focă, Falsi samurai se plimbă pe diverse plaiuri, Inflație de poezii haiku, e impotența de a scrie un poem? Inflație și de sonete și rondeluri, Nu mai putem ieși din vechiul , brav
DESPĂRȚIREA DE RĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1430986144.html [Corola-blog/BlogPost/369585_a_370914]
-
un tărâm al mirificului metamorfozat, acolo unde moartea își dă întâlnire cu fertilitatea primordială, cu regenerarea ciclică și subtilitatea sintezei purificatoare. E o adevărată religie în basmul tău. Îți dă speranțe, creează subterfugiile vieții plină de spaime și curge ca pârâiașele de vin pe gâtlejurile însetate, necesitând imensitate și lirism cathartic.” Lectorul acestui roman nu regăsește acțiune susținută, aventură sau personaje clasice, bune sau rele, nimic dintr-o proză tipizată, Șarpele de aramă fiind, în opinia mea, o lucrare modernă de
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1434687078.html [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
ca să cuprindă cât mai mult pământ. Nu-și mai simțea picioarele, dar nu renunța la luptă. Curând ajunsese într-o zonă de munte. Urcușurile deveniră, dintr-odată, cumplit de grele, storcându-i sufletul de vlagă. Căzu la trecerea peste un pârâiaș de munte cu apă răcoritoare. Zăcu fără vlagă câteva clipe. Când își reveni, bău apă pe săturate, își spală și obrajii cu apă rece de munte. Apoi reluă, în mare goană, cu neliniște, drumul de întoarcere. Urcă un munte, coborî
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1411972627.html [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
când aveam să cad pradă disperării. M-am oprit brusc în mijlocul străzii pustii. De ce aș fi mers acasă? Nu mă mai aștepta nimeni acolo! Tania, iubita și frumoasa mea Tania, plecase! M-am așezat pe bordura trotuarului. Se formaseră mici pârâiașe pe marginea străzii și acum îmi inundau pantofii. Am zâmbit... Dintr-o scuzabilă neglijență, îmi pusesem o încălțăminte ușoară, de vară. La câteva blocuri distanță, se auzea sunetul strident și enervant al unei sirene oficiale; o pereche de tineri trecu
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 by http://confluente.ro/Povestiri_in_alb_si_negru_1_o_noap_lucian_dumbrava_1328515897.html [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
la orice subiect de conversație în care încercam să o atrag. Și totuși, am iubit-o cu toată ființa mea! Am adorat-o în cea mai pură stare de idolatrie! Ploua în continuare, în picuri mici și deși, formându-se pârâiașe la marginea străzii pustii. În ceafă simțeam răsuflarea hienei cu colții rânjiți, gata să mă sfârtece în momentul în care cădeam pradă disperării. Și atunci s-a întâmplat acel lucru, pe care unii îl pun pe seama coincidenței, alții pe seama destinului
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 by http://confluente.ro/Povestiri_in_alb_si_negru_1_o_noap_lucian_dumbrava_1328515897.html [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
rău și bine, curg în firescul exprimării răspunsurile faptelor, cuvintele, șuvoaiele din mine. Vezi cursul căutării apei în poemul țărmului, vărsarea în lumină? Fii binecuvântat, tu, râule, spre marea ce te-animă! La fel e și-n iubire, glăsui un pârâiaș ușor. Manifestările cuprind în sensul lor chemarea sufletului oglindită-n dor. (11 febr. 2016) Referință Bibliografică: Râul / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1868, Anul VI, 11 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Iulia Dragomir : Toate Drepturile
RÂUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1455183718.html [Corola-blog/BlogPost/342940_a_344269]
-
să înscrie peisajul în miracolul cosmic. Lângă vilă pot fi admirați și alți copaci, ulmi bătrâni și rămuroși. Ne reține atenția, în mod deosebit, unul din ei cu tulpina și ramurile bifurcate succesiv. Când cobori de la vila prințului Nicolae un pârâiaș cade peste stânca terasată și izvorăște susurând din zidul de lângă magnolia bătrână ale cărei poale cresc aproape până la pământ, amintindu-ne de o doină populară românească „Codrule, Măria Ta,/Lasă-mă sub poala ta” și de teiul Unirii din localitatea
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1432139899.html [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
conturau toate acele minunății. Zina nu-și mai putea lua ochii de la muscă. Tot privind-o, începea să simtă cum un sentiment care-i părea atât de cunoscut, începea să-și croiască loc spre suprafața conștiinței sale, tot așa cum un pârâiaș reușește erodând carapacea unei pietre calcaroase, să iasă la suprafață. Și treptat, în ochii cu pupilele dilatate asupra muștei, părea să se șteargă imaginea acesteia și în locul ei se contura o altă imagine; nu a muștei ci... a ei. Era
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473269413.html [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
desfăcut ca niște aripi și cu părul despletit. În cele din urmă simte piatra dură sub tălpile picioarelor. Fără să mai zăbovească, aleargă disperată cu fătul în brațe, sare din stâncă în stâncă sau peste trunchiurile răsturnate ale brazilor, peste pârâiașe și cascade. În cele din urmă vampirica iese dintre versanți și se îndreaptă către o colină. Din spate răzbate tropotul copitelor calului care se apropie. De după o movilă zărește un bordei. Își aruncă în treacăt privirile de foc în spate
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iv_sc_ion_nalbitoru_1390815168.html [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
India, Africa, Insulele Sunde și alte insule din Oceanul Pacific. Unul din antrenamentele pentru această călătorie a fost coborârea cu lanterne și frânghii prin ferestrele bisericii Trei Ierarhi aflate la nivelul solului. Sorin Ullea a coborât primul. Au dat de un pârâiaș mai lat de un metru pe care l-au trecut punând lemne peste el și au ajuns într-un culoar cu o ușă mică ce dădea într-o înfundătură în care au găsit o sticlă de vin cu cămașă. Au
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1495675428.html [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
Cu angrosistul Deleș intru iară într-o poveste fantastică. Armeanul locuia într-un pitoresc castel așezat pe o vale numită Valea Amintirilor, un fel de luncă peste care curgea un firav izvor; într-o parte a acestui pârâiaș se întindea o pădure în scări până în vârful unui deal; în cealaltă parte, după luncă, începea satul la marginea căruia Deleș avea depozitele, chiar așa se și numea partea aceea de sat: La depozite. Erau niște magazii uriașe pline cu
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1442040483.html [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
făcut destul rău? - Iertare, suspină prințesa, voiam să aflu ce s-a ales de salvatorul meu. - Dacă vrei cu adevărat să știi, am să te duc la el. Peștera în care intrară era răcoroasă și umedă. Pe pereți, se prelingeau pârâiașe străvezii, clipocind liniștitor. Pe un pat de Frunze, Ionuț zăcea cu ochii închiși, vegheat de vrăjitorul cel cumplit, Udor. - Cine e? Vrăjitorul se întoarse cu chipul spre nou-venită.Recunoscând-o, își întoarse fața spre trupul de la picioarele lui. Pentru ce
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
căutând alte ieșiri din acest labirint. Aproape traversaseră masivul muntos când deodată zările se deschiseră și pe un pisc îndepărtat zăriră turnurile castelului. Căpitanul Arnăutu trimise câțiva oșteni se cerceteze împrejurimile. În cele din urmă își înstalară tabăra lângă un pârâiaș. Teama de strigoi îi ținu treji toată noaptea. Dacă din întâmplare vreun slujbaș al lui Dracula ar fi dat peste ei, ar fi alarmat întreg ținutul. Și atunci ce s-ar mai fi jucat vampiricele cu buzele și gâturile lor
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1422549812.html [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
ci am înșeput și Ieu s-o ieu pi moldovinești că tini, uăi, nu va mai dau ploaie ci sînteț' cîrcotași! Daci scap oleacî di gheațî, gata, vă și căinat', ci mai ghini nu v-o dădem, daci da vreun pârâiaș afarî din maluri, iar fașiț' urât, ci v-am dat inundățâi, ci mi-am întors față di la voi, da și-am Ieu cu voi, uăi? N-am distuli pi cap cu ghiavolițâli aeste di înjerițe? Dațî-vă în paula Me
ȘI-I MAI BUNÎ ȘÎ MAI BUNÎ, DICÂT BRÂNZA CU SMÂNTÂNÎ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 by http://confluente.ro/george_safir_1433835533.html [Corola-blog/BlogPost/379827_a_381156]
-
răsune clopoței și strigătele colindătorilor, care acopereau schelălăitul amar al câinelui. Luminița roșcată a candelei mai pâlpâi scurt, de câteva ori, după care se stinse, nu înainte însă de a lumina scurt obrajii tânărului, pe care își făcuseră loc două pârâiașe firave de lacrimi. Referință Bibliografică: Ajunul Crăciunului / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1440, Anul IV, 10 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1418185276.html [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
alb, hrana-i și ea chezaș al gândurilor bune la granița vremurilor. Un cântec scurt se naște din tobe și gonguri. E boggino duu și falnic dă de veste că-ncepe Sărbătoarea! Vin Lorzii cu acvile! Pornește vânătoarea! Ca niște pârâiașe viguroase făcând în ciudă avalului vitreg urcă înspre steiuri duium de bravi bărbați în straiele gătite cu blănuri din trofeele bogate, câștigate în alte ierni. Întinsul dintre stânci e-acum o scenă. Încă din zori, veniților li se oferă aici
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1465106821.html [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
Mama culesese vișine și se pregătea să le pună într-o damigeana mare, de zece litri, pentru vișinată. Spălase damigeana, iar vișinele din vișinata veche, le aruncase cu o zi în urmă, în spatele grădinii de zarzavat. Acolo depozitam gunoiul, aproape de pârâiașul copilariei mele iar când grămada era mare, tata ruga un vecin, care avea căruță să-l ajute să care gunoiul, departe, la groapa comună de gunoi, a localității. „Nu știu cum a scăpat din coteț dar parcă era nebun”, ne povestește mama
PURCELUŞUL GHIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Purcelusul_ghita.html [Corola-blog/BlogPost/356416_a_357745]
-
fină de pe drum și nu făceam infecție. Apoi mergeam la gârlă și făceam baie. Ei, ce timpuri! - Bunico, dar ce insectă este aceasta, lunguiață și cu aripi verzi? - Este o libelulă sau calul popii îi mai zicem. Le prindeam de pe lângă pârâiașul din spatele grădinii de legume a străbunicii, când veneam în vacanțe . Se așezau pe iarbă, pe legume sau pe diverse buruieni.Vezi ce aripi transparente are? Abia am putut să pun această libelulă în insectar fiindcă tatăl tău, când le prindea
INSECTARUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Insectarul.html [Corola-blog/BlogPost/356664_a_357993]