103 matches
-
au fost acoperite de un zgomot puternic. Cu cât înaintam mai mult, cu atât se auzea mai clar. Aveam impresia că ne avântam chiar spre sursă. La început a fost un scârțâit, apoi un huruit ce s-a transformat în pârâit. Îmi simțeam stomacul în gât. Nu mai aveam aer, nu mai puteam respira. Parcă mă ștrangula ceva. Din gâtlej nu-mi mai ieșea nici un sunet. Bubuituri groaznice de parcă se prăvăleau niște stânci peste noi. Pământul a început să se cutremure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
atent. Era atât de întuneric în cameră încât ne-am forțat să ne concentrăm asupra sunetelor zgârieturilor. Brusc, zgârieturile au încetat. Strânsoarea lui Robby s-a relaxat. Am expirat. Dar destinderea n-a putut continua pentru că s-a auzit un pârâit. Forța ușa. M-am dus la ușă. Robby încă se ținea de mine. - Robby, am șoptit. Ai o lanternă aici? Orice? Am simțit cum Robby mi-a dat imediat drumul și l-am auzit îndreptându-se în direcția dulapului. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mișcare circulară continuă, pe trepiedele lor. - Avem lansarea, l-am auzit pe unul din asistenți strigând de la etaj. Piuitul instrumentelor deveni brusc insistent. Camerele continuau să pâlpâie în timp ce se roteau. Încuietorile ferestrelor din camera de zi produceau un soi de pârâit. Altă pârâitură și ferestrele săriră înspre afară, draperiile umflându-se, deși era o după-amiază rece de noiembrie. Apoi au încetat să se mai umfle. Draperiile nu erau acolo noaptea trecută, zise scriitorul. Nu le recunoști? întrebă scriitorul. Amintește-ți. Curentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sfîșiate și folosite ca arme de asalt, iar Piper se văzu tras înapoi în hol. - N-am împușcat pe nimeni, chițcăi el. N-am fost în viața mea în Polonia. Dar nimeni nu-l auzea. În jur se porni un pîrîit de aparate de emisie-recepție și se auzi o cerere urgentă de întăriri cu forțe polițienești. Afară, Supraviețuitorii din Siberia cedaseră în fața celor de la mișcarea pentru drepturile homosexualilor, care luptau pe cont propriu. Cîteva namile de muieri între două vîrste pătrunseră
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
de a exprima totul - să se transforme într-un fel de litanie ininteligibilă, într-o radiație fizică, cum emană un corp hiper-încins căldura; sau vorbele își pierdeau substanța, devenind doar o emisie sonoră,... un crepitement de flammes,... un troznet, un pârâit de flăcări... Super-morbidețea lui NIETZSCHE. Tragedii nu va produce decât pesimismul ultra,... decât,... paradoxal,... marea înflorire și exuberanță, vitalitatea, grecii din antichitate, Shakespeare, secolul elisabetan, ca al lui Pericle. Epocile de împăcare socratică sunt un semn al decadenței, inteligenței decadente
Lecturi de altădată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8656_a_9981]
-
pe aleile din curte (zeițele dolofane, rozalii, în tunică, din micile oleografii de pe coridor, înlănțuindu-se într-o pădure și într-un pârâu), și chiar când bucătăreasa a venit să mă cheme la culcare, vocea ei, asemănătoare la început cu pârâitul ciștilor, a întârziat până să devină reală cu ajutorul unor metamorfoze pe care trunchiul meu părea să le însoțească, alungindu-se și micșorându-se în scrâșnet de vertebre. Sigur e că în timp ce coboram scara, deranjat de pescărușii care zăboveau pe ferestrele
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
tocmit pe două kile de țuică de Văleni să târască acel obiect de cult, cum îi zice Miron... Camionul scotea un răget mare, ciclopic - abia reușise să-l miște din mijlocul apei adâncă de nici o jumătate de metru... Auzisem un pârâit grozav și un trosnet - „nu se poate dom' Miron... -, auzisem printre pauze... rup camionul..., mă nenorociți!.." „Dă-i înainte!", comandă sadic M.R.P., cu un rânjet drăcesc pe față. Ce-și punea el în cap trebuia dus la capăt... Șoferul mai
Oniricii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6344_a_7669]
-
era nimeni, nicio urmă", îmi spune inspectorul. "Nici o urmă. Memoria greșește. Pelicula greșește. E o altă dimensiune." Stăteam în locul acela, lângă boschetul parfumat. Dimineața era calmă, oamenii treceau complici mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, deși un pârâit de peliculă se derula monoton undeva. Și în mijlocul ei, trona un mort, fără ca nimeni să observe, fără ca nimeni să se sinchisească. Crima era ca o tumoare, zăcea acolo în scutece. Ea acolo, adevărată, noi aici, în mijlocul vieții adevărate. sub greutatea
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
4. Inima înțelepților este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. 5. Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului decît să asculți la cîntecul celor fără minte. 6. Căci rîsul celor fără minte este ca pîrîitul spinilor sub căldare. Și aceasta este o deșertăciune. 7. Averea luată prin silă înebunește pe cel înțelept, și mita strică inima. 8. Mai bun este sfîrșitul unui lucru decît începutul lui; mai bine cel bun la suflet decît cel îngîmfat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
avusese mare noroc scăpând atât de ușor. Înfierbântat cum era, în primele clipe nici nu-și dădu seama ce i s-a-ntâmplat. Se ridică să alerge tupiluș făcând saltul spre o tufă, căci auzise încă din aer, în timp ce cădea, pârâitul automatelor. Atunci căzu, trăsnit. Nu se trezi decât la spital. Fu tentat, în prima clipă a dezmeticirii, să-și amintească, pas cu pas, totul, dar simți că i se face din nou rău și renunță. Voința lui era să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aici, nu-i așa? întrebă ea. — Ba da, sînt aici. Dar o să te omor. Nu-mi pasă. — Nu vreau să te omor. El simți un val de căldură trecînd prin metalul rece de sub el, apoi ciocul se închise cu un pîrîit ca de pușcă. Urmă al doilea pîrîit, apoi un zăngănit. Norii de abur începură să se limpezească, dar o clipă nu mai zări ciocul cel mare, căci capul creaturii căzuse. între umerii din care izvora un mănunchi de raze pale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
da, sînt aici. Dar o să te omor. Nu-mi pasă. — Nu vreau să te omor. El simți un val de căldură trecînd prin metalul rece de sub el, apoi ciocul se închise cu un pîrîit ca de pușcă. Urmă al doilea pîrîit, apoi un zăngănit. Norii de abur începură să se limpezească, dar o clipă nu mai zări ciocul cel mare, căci capul creaturii căzuse. între umerii din care izvora un mănunchi de raze pale se zărea o gaură neagră. Era părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
goală, ghemuită care plîngea și-și freca obrajii cu mîinile. Era blondă și înaltă, dar era Rima, pentru că își clătină capul spunîndu-i: — Ar fi trebuit să iei paltonul ăla. Nu doream să ți se facă frig. Se auzi un alt pîrîit și Ozenfant zise: — Ce se petrece aici? Ce se petrece? Nu pot venea nimic fără ecran. Lanark era mult prea uluit ca să poată gîndi sau simți ceva, dar nu se putea abține să n-o privească prostește, cu gura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care se pune pe treabă și începe să muncească sîrguincios la gura leșinatului, îi dezvelește dantura, găsește o fisură între incisivi, își strecoară unghiile în ea și o lărgește. Tîrnăcop privește scena simțind frisoane pe șira spinării, se aude un pîrîit, mai cu grijă, zice Dendé care se apucă să îndoaie în sus și în jos un dinte al furculiței, e prea tîrziu, am făcut-o de oaie, constată Gulie, uitîndu-se la amigdalele Curistului, cred că i-am dislocat mandibula, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
te cred! urlă iar Eva. Henry nu-i genul ăla! — Ți-am spus că asta a făcut! A... — Și tu l-ai înfipt în păpușă? țipă Eva, după care se aruncă asupra lui Sally direct peste masă. Se auzi un pârâit puternic și masa cedă. Gaskell sări repede într-o parte, aruncându-se pe pat, iar Sally o zbughi afară din cabină. Eva se ridică în picioare și înaintă spre ușă. Fusese înșelată, păcălită și mințită. Iar Henry fusese umilit. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
așa! scoase Barney un strigăt neclar, dar era prea târziu. Speriat de natura încărcăturii sale sau crezând - în mod eronat - că i se spusese să ridice mai zdravăn, macaragiul ridică mai departe. Apoi, cum funia se tensionă, se auzi un pârâit înfricoșător și în clipa următoare capul de ciment al lui Judy, cu peruca Evei pusă ca o bască, arătă ca și cum era pe cale să împlinească profeția inspectorului Flint - că va fi decapitată. însă, după cum au decurs lucrurile, inspectorul n-avea de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să vezi ce urmărea Modigliani. — Pentru numele lui Dumnezeu, încetează odată! zbieră isteric dr. Cox. Am senzația că-mi pierd capul! — Ceea ce se poate spune cu mai multă îndreptățire despre doamna Wilt, continuă nemilos dr. Board. îl întrerupse un alt pârâit teribil, în momentul în care trupul lui Judy cedă în cele din urmă în lupta lui cu puțul. Se lansă în sus, urmată de o ploaie de lut, reluând astfel o relație mai strânsă cu capul, și femeia rămase atârnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
întunecată este într-adevăr o construcție, și are instalație electrică, ce-ai putea face de la distanța asta? Fără să spună o vorbă, băiatul privi lung în direcția arătată. Apoi urmă o pauză, nu prea lungă. După aceea, se auzi un pârâit și copacul izbucni în flăcări! O vreme, se încălziră apropiindu-se de flăcări. Copacul ardea destul de bine, și chiar dacă se transformă repede într-un schelet înnegrit, încă mai răspândea căldură. Dar încălzitul încetă a mai fi preocuparea lor principală, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
arunce. Așteptă până ce Marina termină dereticatul într-o zi în care Otilia nu era acasă, și apoi depuse plicul cu indicația "Domnișoarei Otilia" pe pat, pândind neliniștit în odaia lui. La ora unu se auziră și pașii Otiliei, ușa trântită, pârâitul patului, în care se aruncase spre a se odihni puțin. Felix își comprimă palpitațiile grozave ale inimii. - Felix, se auzi strigătul fetei de alături, Felix, tu ești acolo? - Da, răspunse acesta cu glasul stins.Își închipuia că fata citise scrisoarea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
caz nenorocit în familie, acum te-ai găsit să-mi faci scene? Ai și tu dreptate, vom discuta acasă. Cei trei ajunseră în curtea casei lui moș Costache, fiindcă Stănică ținuse să-l conducă pe Felix. În dreptul casei auziră un pârâit grozav și o șoaptă cavernoasă, care-i făcu să tresară: - Ei! Ce s-a întîmplat? Era moș Costache, care împinsese ușa gotică și întreba. Stănică intră numaidecât înăuntru, gata să se sustragă reproșurilor Olimpiei. - Ce s-a întîmplat? I-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
batjocură crudă, sălbatică, faptul că pot să cred că mă iau în serios. E un fel de batjocură de clovn care se suie sus la trapez și se aruncă în gol, iar muzica se oprește; și nu se aude decât pârâitul unei lungi bășini, artificial schimonosită. S-ar putea ca masca tragică, împinsă la schița extremă a trăsăturilor ei, să fie un fel de rânjet, de caricatură strâmbă a râsului. E și cazul Gorgonei, cea mai chinezească variantă a spiritului grec
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Panther... — Nu pot să cred ! pufnesc Într-un rîs nebun. — E adevărat. Ți-am spus că nu-i prea frumos ce am de spus. Pornim agale, Împreună, plimbîndu-ne În jurul curții pustii, cufundate În Întuneric. Singurele zgomote care se aud sînt pîrÎitul pietrișului sub pașii noștri, adierea vîntului și vocea seacă a lui Jack, vorbind. Și spunîndu-mi totul. DOUĂZECI ȘI ȘAPTE E incredibil cît m-am putut schimba În doar cîteva zile. E ca și cum m-aș fi transformat brusc Într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sînge? — Găleți. Dar tu ce faci? Strigări de nuntă? Helen căscă. — Nu prea, nu... Nu avea nimic de spus. Dorise doar să audă vocea Juliei. Urmă una dintre acele tăceri telefonice cu paraziți, În care se amesteca pe fir slabul pîrÎit electric al altor conversații. Apoi Julia vorbi iar, pe un ton mai aspru. — Ascultă, Helen, mi-e teamă că trebuie să Închid. Ursula a zis c-o să sune. — O, zise Helen, brusc prudentă. Ursula Waring? Așa a zis? — Are cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Am crezucare șaișpe ani. Așa mi-a zis iea, protestează Ocky, apoi Îmi zâmbește, un zâmbet complice ca-ntre bărbați. Îi răspund cu un zâmbet de călău. Îmi trec un deget peste gât și scot un sunet bălos ca un pârâit. — Îmi pare rău frățâne, dar cum spune și Ray, nu-i momentusă scapi ușor când o pui cu minori. Nu acu, nu cu toate chestiile alea din ziare despre pedofili. Iapuspe magistrați pă harță, toate balivernele alea. Ăl care fute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
câinelui care mi-a luat imediat urma. Mă îndepărtam încet-încet de lăstar. Vânătorul ar fi tras, dar îi era frică să nu-și împuște câinele. În vremea asta, puiul cel mare, neascultător, a zburat din cuib. Vânătorul i-a auzit pârâitul aripilor și a tras, lovindu-l la o aripă. Încercând să se târască până în dreptul lăstarului, osul firav al aripii s-a frânt. Socotind că e doar un biet pui, vânătorul nu șia dat osteneala să-l caute prin lăstar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]