62 matches
-
Minunilor. Bărbații dădură semnalul ca toată lumea să se urce Înapoi În camion. Călătorii se urcară, camionul dădu cu spatele, iar apoi, cu motorul duduind, se poziționă În dreptul deschizăturii. Părea imposibil să intre pe acolo, dar vegetația cedă cu scârțâituri și pârâituri, iar camionul Își făcu loc prin poarta care-i opunea rezistență precum un nou-născut forțând perineul mamei sale. Pătrunseseră Într-o lume nouă vârstată cu verde, un univers sălbatic plin de viață, dominat de o singură culoare, care vibra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și nouă la sută din minunățiile naturii, căci pentru a reuși să vedem mai mult ar trebui să fim dotați atât cu vedere telescopică, cât și cu vedere microscopică. Prietenii mei Înaintau de zor, acompaniați de o orchestră de sunete: pârâituri de crenguțe rupte, fluierături de păsări și bâzâitul nazal al masculului broască-de-copac prin care-și face publică dorința de a sări pe o femelă. Bennie respira greu. Din când În când se Împiedica. Fața i se acoperise cu pete roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
O să-ți duc lipsa. Pe cuvânt. *** La sanatoriul Pacific - rapid. Buzz ieși de pe autostrada Pacific Coast și claxonă la poartă. Difuzorul de la poartă cârâi: — Da? — Turner Meeks. Îl caut pe doctor Lux. Vreme de zece secunde bune se auziră niște pârâituri, apoi: — Parcați în stânga dumneavoastră, lângă poarta pe care stă scris „Vizitatori”, traversați apoi holul și luați ascensorul până la etajul întâi. Domnul doctor vă va primi în biroul lui. Buzz se conformă, parcă mașina și trecu prin hol. Ascensorul era ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șenile, și trăgeau la Întâmplare spre clădirea Întunecată a unui fost palat regal la Îndemnurile câtorva civili exaltați, cărora li se păruse că Îi zăresc pe sângeroșii dușmani ai revoluției. Câteodată focurile Încetau, se auzea câte o pocnitură ici-colo, apoi pârâiturile Începeau iară, aprige ori dezlânate, iar gloanțele făceau să sară bucăți de tencuială din zidurile palatului ori se izbeau cu zgomot metalic de gardul din fier forjat. Monstrulică se lipise de un grup de civili și Încerca să afle cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
necesar să o sun pe Christa! Și se repezea, glonț, la telefon, foindu-se pe fotoliu, deschizând, Închizând televizorul, un adevărat lup de mare/leu În cușcă, până binevoiau să sune nesimțitele de telefoniste racordate la băieții cu ochi albaștri. Pârâituri, Întreruperi, intervenție la profesorul Stan să avem linie libeă, telefonul roșu, trebuie s-o sun urgent, dar urgent! urgent de tot, pe Christa! Și, În fine, după trei ore de tensiuni neomenești, un țârâit debil. Și el, repezindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
peste, cunosc locul, de parcă pe-aici mi-aș fi făcut veacul. Duduiturile de tun de sub sălcii s-au Îndepărtat, au căpătat altă culoare; altă formă: parc-ar fi barabanul mare din muzica lui Volincă. Vine, vine, vine o ceva cu pârâituri. - Ru-șii!, țipă ascuțit, tăiat În două, Ileana lui Maxim. Ca și atunci, În casă, mama se culcă deasupra mea - după ce m-a trântit pe jos; ca și În casă, Îmi turtește, stâlcește nasul - măcar de-am fi În ogorul prășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pot să vorbească departe, departe - cu alți soldăței; care nu se văd de-aici - dacă-s departe... - Aici Carpenul, aici Carpenul, mă auzi Paltinule?, cheamă soldățelul biet al meu. Carpenul mă ia pe genunchi, Îmi pune căștile la urechi. Aud pârâituri. Îl rog pe Carpen să-l Întrebe pe Paltin dacă l-a văzut pe tata. - Aici Carpenul - mă auzi, Paltinule? Am lângă mine un flăcău, pe tatăl lui l-au ridicat Rușii, nu l-ați liberat voi cumva? Păi, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zecilor de perechi de aripi de zăpadă, îi induc Poetului un șoc ușor, ca un leșin plăcut. Trece o clipă..., trec două..., trei..., patru..., cinci și vertijul terorii întunecate contenește! Iluminatul public nocturn se redresează până la nivelul standard, iar vâjâiturile, pârâiturile și descărcările luminiscente, ale furtunii inexplicabile de spiriduși și paraziți electromagnetici, încetează. Asta a fost! punctează Îngerul, după ce Garda Albă se împrăștie, revenind la locul ei, de sus. Remiză! Am ajuns și noi la destinație. Și a sosit momentul să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cea mai teribilă emoție. În față, ca la vreo sută de metri distanță, către gardul dărăpănat al Uzinelor "1 Mai", se propagă amețitor o linie de fractură telurică, ca un pleznet de bici, eliberând din străfunduri emanații sulfuroase, fumarole, trosnituri, pârâituri, huruituri și niște irizații stranii, halucinante, nebulos-roșietice. Spiritele focului! Se deschide riftul! Portalul! le strigă Îngerul, cu un glas bubuitor, pedepsitor. Acolo...! Uitați-vă! Acolo! Chiar acolo! Acolo este Poarta Iadului! Puțul urgiilor! Prieteni... Ceea ce-mi aduce bine aminte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
E aproape. Încă o jumătate de grad și va fi la fix. Ripley ar trebui să fie satisfăcută. ― Tu nu știai? întrebă Brett hârâind. Ripley nu poate fi satisfăcută! De după ecranul de intrare pe care lucra se auziră șuierături și pârâituri. Parker se uită la difuzorul tăcut și mârâi. ― Dacă nu primim o primă grasă după toate astea, eu mă plâng. Am câștigat o plată dublă. Să-i zică primă de risc! De data asta, Compania ar face bine să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și mai rămân cinci de răpus, din punctul de vedere a! creaturii, se-nțelege. Parker strângea în mâini arma. Și brusc, furios, o izbi cu toată puterea de zid. Datorită șoculului, tubul se îndoi și căzu cu zgomot. Urmară câteva pârâituri, apoi ― liniștea. ― Eu zic că trebuie să ardem dihania asta cu laserul, să terminăm odată! Dacă o ținem așa, nu mai avem nici o șansă. ― Te-nțeleg foarte bine, Parker, zise Dallas compătimitor. Noi îl iubeam pe Brett.. Dar nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aerul, mai întâi în salturi scurte, ca niște zdrențe în vânt. Apoi se înalță cu miile, ca un potop. Suprafața fâlfâitoare a lumii se înalță, o spirală propulsată în sus de curenți invizibili. Suntele îi poartă până la cer, croncăneli și pârâituri, vuiete, bubuituri, goarne, nori de sunet viu. Încet, masa se destramă în panglici și se risipește în albastrul cerului. Câtă bucurie există în viața asta. Și întotdeauna trece pe lângă noi. Câtă bucurie fără de sens. Își aude propria voce ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sunt în plin proces de adaptare la tensiunea din câmpul muncii. Deândată ce organismul meu se va deprinde cu biroul, voi face primul pas uriaș vizitând fabrica, inima tumultuoasă a firmei Levy Pants. Prin ușa fabricii am auzit destul de multe pârâituri și vuiete, dar starea mea cam iritabilă de acum exclude pentru moment o descindere în acest infern special. Din când în când, câte un muncitor din fabrică se abate pe la birou ca să pledeze, într-un limbaj de analfabet, o cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-o să tresară. Tot ce știa era că Își umpluse, ca de obiecei, ceașca pe jumătate cu ceai negru, turnase apă fierbinte până la buza ceștii și apoi, tocmai când era pe punctul de a lua o Înghițitură, a auzit o pârâitură. Ceașca s-a crăpat de sus până jos În zigzag, ca o falie rău prevestitoare ce apare pe suprafața pământului după un cutremur violent. Într-o clipă, ceaiul din cană a Început să se scurgă și pe fața de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Spink dintotdeauna. Tot ce-am dorit vreodată... Nici măcar nu sunt în stare s-o spun. — Samantha, știu că ești un avocat foarte talentat. Arnold oftează. Nimeni nu se îndoiește de asta nici o clipă. — Dar am făcut o greșeală. Aud niște pârâituri pe fir ; îmi simt pulsul zvâcnindu-mi în urechi. — Samantha, am să fac tot ce pot, spune în cele din urmă. Poate e mai bine să știi, în dimineața asta avem fixată o ședință la care vom discuta soarta ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e cu el. Spre seară, simțirăm cum se Întețește vântul de Miazăzi, aducând cu el un miros pe care Începeam să-l recunosc deja. Era acrișor și tăios. Curând, auzirăm și tunetul nesfârșit al Mării celei mari, amestecat cu niște pârâituri ce-ți Înghețau sângele În vine - ziceai că pământul Însuși se rupe În bucăți care se rostogolesc În Marea cea mare. Grăbiți, ne urcarăm pe un deal molcom acoperit de stânci plate și, odată ajunși pe culme, văzurăm În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
în încăpere era întuneric beznă. — Aproape nicăieri, continuă Jones în beznă. Dacă însă cineva avea norocul să aibă un radio cu unde scurte, exista totuși o sursă de adevăr - una singură. Și în clipa aceea în întuneric s-au auzit pârâiturile și hârâitul paraziților de pe unde scurte, câteva cuvinte în franceză, o frântură în germană, o bucățică din Simfonia I de Brahms tremurată ca și cum sunetul ar fi venit printr-o membrană întinsă de cauciuc și apoi, tare și clar: Sunt Howard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
după ce și-a dat jos haina de piele și a aruncat-o pe banca de lemn. S-a auzit un sunet cumva obosit, apoi fermoarul a țăcănit scurt, și în cealaltă parte bărbosul de la baterie își vedea de bocănelile și pârâiturile lui, și de la toate astea a început să mă doară capul. - Ai luat bere și pentru mine? Ce drăguț. Vocea, singurul lucru din ea pe care mi-l aminteam perfect. Am ridicat privirea. Era neschimbată. Se machiase intens cu nuanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de sus ca-n niște spații mari și goale cu ecou rău. Trecu un timp chinuitor pentru necunoscutul de jos, apoi scara începu să scârțâie ca apăsată de o greutate extraordinară și cu o iritantă încetineală. Când provocatorul acestor grozave pârâituri fu jos, tânărul văzu mirat un omuleț subțire și puțin încovoiat. Capul îi era atins de o calviție totală, și fața părea aproape spână și, din cauza aceasta, pătrată. Buzele îi erau întoarse în afară și galbene de prea mult fumat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ploaie, apoi găsi că, dimpotrivă, grinzile au nevoie de uscăciune și duse pe cele mai scurte din ele în odaia de sus cu materiale. Casa nu era prea solidă, și lui Felix i se păru într-o noapte că aude pârâituri. Aprinse o lumânare și zări în perete o crăpătură lungă și zigzagată ca un fulger. A doua zi, moș Costache, mobilizând toată familia, cără grinzile într-o șură și-și pierdu restul zilei în examene amănunțite ale zidului vătămat. Ploaia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
anilor Încât puține detalii mai erau vizibile. Un șuvoi neîntrerupt de apă Împroșca asfaltul În stânga lor, jgheabul de evacuare a apei de pe acoperiș fiind rupt la jumătate. Watson apăsă butonul de emisie al stației radio, lăsând să se audă ușoare pârâituri și un clic. — Sunteți pregătiți? spuse ea cu voce joasă. — Recepționat. Ieșirea dinspre stradă este sigură. Logan Își ridică privirea pentru a vedea echipajul Bravo Șapte Unu staționat În capătul străzii curbate. Bravo Opt Unu confirmară la rândul lor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
umerii, vrând parcă să se facă mic, aproape chircindu-se - și W. simți o gâtuire ca atunci când în timpul serviciului militar străpunsese pătura de zăpadă a ghețarului Morderatsch și bucata de gheață desprinsă căzuse. Vocile din jurul lui erau un fel de pârâituri în gheață, ordinul de a-și părăsi actuala funcție de conducere a fabricii de butoaie, un perete ce amenința să-l strivească sub greutatea lui sticloasă și rece, și atunci strigă atât de tare, încât își simți vorbele tunându-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
v-uri paralele și cu coada lui de cal Încărunțită ca un fuior de câlți, arată ca un lingurar care a venit să-și vândă oalele și tigăile echipajului de pe Enterprise. Doi bărbați de la pază cu stații de emisie-recepție emițând pârâituri Încearcă să-l convingă să plece, dar Joe stă nemișcat, Încăpățânat ca un catâr, pe una dintre băncile de oțel perforat de la recepție, cu o sacoșă albă de plastic aruncată la picioare. Cu demnitatea Îmbufnată a bețivului. Când mă zărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mine însumi nu pot ieși. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL TEXTUL NARATIV Testul nr. 36 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: Când provocatorul acestor grozave pârâituri fu jos, tânărul văzu mirat un omuleț subțire și puțin încovoiat. Capul îi era atins de o calviție totală, și fața părea aproape spână și, din cauza aceasta, pătrată. Buzele îi erau întoarse în afară și galbene de prea mult fumat
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Orele 21 și 22 de minute. Pământul își scutură zdravăn învelișul, cu convulsii, gemete înăbușite și vuiete înspăimântătoare, îngrozitoare. Blocurile vibrează puternic și se clatină ca o pădure bântuită de o mare furtună, de-o parte și de alta, cu pârâituri și trosnituri din toate încheieturile. Unele imobile se prăbușesc, acoperind străzi și oameni cu mormane de betoane și cărămizi. Cad balcoane, coșuri de fum, fragmente de la geamurile sparte. Praful - ridicat deasupra blocurilor de locuințe și a altor clădiri prabușite - formează
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]