63 matches
-
întâmplat cu mulți alți tineri din Piață Universității unde aveau loc scene de coșmar, în care tot ce mișcă era lovit, doborât la pământ și călcat în picioare. “Dă-i la cap să nu mai miște!”. “Omoara-l”. Se auzeau pârâituri de oase sub loviturile răngilor și urlete de durere ale celor loviți în mod bestial. Mi s-a povestit că în infernul de la Măgurele, un ofițer, fost halterofil la Dinamo (nominae odiosa) le rupea pe genunchi mâinile celor pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
întâmplat cu mulți alți tineri din Piață Universității unde aveau loc scene de coșmar, în care tot ce mișcă era lovit, doborât la pământ și călcat în picioare. “Dă-i la cap să nu mai miște!”. “Omoara-l”. Se auzeau pârâituri de oase sub loviturile răngilor și urlete de durere ale celor loviți în mod bestial. Mi s-a povestit că în infernul de la Măgurele, un ofițer, fost halterofil la Dinamo (nominae odiosa) le rupea pe genunchi mâinile celor pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
întâmplat cu mulți alți tineri din Piață Universității unde aveau loc scene de coșmar, în care tot ce mișcă era lovit, doborât la pământ și călcat în picioare. “Dă-i la cap să nu mai miște!”. “Omoara-l”. Se auzeau pârâituri de oase sub loviturile răngilor și urlete de durere ale celor loviți în mod bestial. Mi s-a povestit că în infernul de la Măgurele, un ofițer, fost halterofil la Dinamo (nominae odiosa) le rupea pe genunchi mâinile celor pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mi-am regăsit balconul de deasupra bazarului. Vizavi e moscheea lui Mollah Internet, care predică despre progres și care în fiecare dimineață, pe la 5.30, face o probă de microfon înainte de prima rugăciune. Mai întâi te smulg din somn niște pârâituri sfâșietoare, ca și cum s-ar deșira catape teasma cerului, după care se aud bufnituri de c utremur (Mollah Internet izbește de câteva ori microfonul în căușul palmei, să verifice dacă e conectat), ca la urmă să explodeze un urieșesc 1-2-3: yak-do-se
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a iubit cu disperare și că a fost neîndemânatică și că a durut-o că n-am mai căutat-o deloc și că am dispărut... — îmi amintesc fiecare lucrușor pe care l-am făcut împreună, mi-a șoptit printre ceva pârâituri. Și, până să apuc să spun ceva, zice: — N-am înțeles niciodată de ce am inventat că tre buia să mă mărit... Nu știu de ce ți-am trântit așa o prostie. Și a continuat să bodogăne că de fapt nu avusese
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și spatele și creștetul capului. Când m-am ridicat, tramvaiul o băga iar în viteză - și l-am văzut din urmă, ca o carapace, cum se repede pe pod cu tot mai multă forță, cum iese de pe șine cu o pârâitură și mare zgomot de fierărie, cum trece prin balustrada podului și se repede adânc, bâltâ căind, în apa morților, dedesubt, apă care s-a închis peste ei, împroșcând cu ură blocurile de pe mal. Atuncea am hohotit și am urlat de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
umerii, vrând parcă să se facă mic, aproape chircindu-se - și W. simți o gâtuire ca atunci când în timpul serviciului militar străpunsese pătura de zăpadă a ghețarului Morderatsch și bucata de gheață desprinsă căzuse. Vocile din jurul lui erau un fel de pârâituri în gheață, ordinul de a-și părăsi actuala funcție de conducere a fabricii de butoaie, un perete ce amenința să-l strivească sub greutatea lui sticloasă și rece, și atunci strigă atât de tare, încât își simți vorbele tunându-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
petrecut exact așa. Atmosfera devine tot mai încărcată, începe să citeze Bătrînul cu o intonație de actor, de parcă s-ar fi aflat în mijlocul acțiunii. Ora 14, marșuri militare pe calea undelor, cîntece patriotice, Radioul își face încă datoria, se aud pîrîiturile discului intitulat sugestiv „Apărăm pămîntul țării“. Pe Magheru apar primele pancarte, milițienii sînt băgați la înaintare, bastoane de cauciuc, bocanci grosolani, uniforme uzate, ținuta de iarnă. Ora 14 și ceva, „Apărăm un strămoșesc meleag“ tocmai se sfîrșise, iar Ansamblul Doina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înghesuiți toți trei pe bancheta din spate, zice șoferul, mai era un loc în față, le face semn. — Nu-ți face griji, i-o întoarce nepoliticos Curistul, mai bine fii atent la drum și închide de tot stația, mă enervează pîrîiturile, adaugă. E pățit ciripitorul, spune în șoaptă Părințelul, aproape mușcînd din lobul urechii lui Roja, paza bună trece primejdia rea, se gîndește. — Hai că prea le știți pe toate, de parcă voi ați fi ăia curați, picați tocmai în clipa asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aerul, mai întâi în salturi scurte, ca niște zdrențe în vânt. Apoi se înalță cu miile, ca un potop. Suprafața fâlfâitoare a lumii se înalță, o spirală propulsată în sus de curenți invizibili. Suntele îi poartă până la cer, croncăneli și pârâituri, vuiete, bubuituri, goarne, nori de sunet viu. Încet, masa se destramă în panglici și se risipește în albastrul cerului. Câtă bucurie există în viața asta. Și întotdeauna trece pe lângă noi. Câtă bucurie fără de sens. Își aude propria voce ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
după ce și-a dat jos haina de piele și a aruncat-o pe banca de lemn. S-a auzit un sunet cumva obosit, apoi fermoarul a țăcănit scurt, și în cealaltă parte bărbosul de la baterie își vedea de bocănelile și pârâiturile lui, și de la toate astea a început să mă doară capul. - Ai luat bere și pentru mine? Ce drăguț. Vocea, singurul lucru din ea pe care mi-l aminteam perfect. Am ridicat privirea. Era neschimbată. Se machiase intens cu nuanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un scăueș, oarba sta lângă poiată, cu fața liniștită. în truda lor tăcută, pe chipurile colțuroase ale oamenilor nu se zărea nici o simțire. Când apăru și scheletul negru al acoperișului, palmele lor mari apucară bărdoaiele. Până departe, în câmp, răsunau pârâituri și țipete de cuie scoase din lăcașul lor. Apoi căzură pereții. Către seară, alături de-o stivă de lemne mâncare de cari, nu mai era decât un morman de moloz. în picioare rămase doar poiata lângă care se refugiase oarba
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în încăpere era întuneric beznă. — Aproape nicăieri, continuă Jones în beznă. Dacă însă cineva avea norocul să aibă un radio cu unde scurte, exista totuși o sursă de adevăr - una singură. Și în clipa aceea în întuneric s-au auzit pârâiturile și hârâitul paraziților de pe unde scurte, câteva cuvinte în franceză, o frântură în germană, o bucățică din Simfonia I de Brahms tremurată ca și cum sunetul ar fi venit printr-o membrană întinsă de cauciuc și apoi, tare și clar: Sunt Howard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de sus ca-n niște spații mari și goale cu ecou rău. Trecu un timp chinuitor pentru necunoscutul de jos, apoi scara începu să scârțâie ca apăsată de o greutate extraordinară și cu o iritantă încetineală. Când provocatorul acestor grozave pârâituri fu jos, tânărul văzu mirat un omuleț subțire și puțin încovoiat. Capul îi era atins de o calviție totală, și fața părea aproape spână și, din cauza aceasta, pătrată. Buzele îi erau întoarse în afară și galbene de prea mult fumat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ploaie, apoi găsi că, dimpotrivă, grinzile au nevoie de uscăciune și duse pe cele mai scurte din ele în odaia de sus cu materiale. Casa nu era prea solidă, și lui Felix i se păru într-o noapte că aude pârâituri. Aprinse o lumânare și zări în perete o crăpătură lungă și zigzagată ca un fulger. A doua zi, moș Costache, mobilizând toată familia, cără grinzile într-o șură și-și pierdu restul zilei în examene amănunțite ale zidului vătămat. Ploaia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la mine, Josăphine m-a așezat autoritară pe fotoliu și m-a încotoșmănat în trei paltoane grele. Mă simțeam ca un bebeluș. Mi-am apropiat picioarele de sobă. Încetul cu încetul, toate mi se întorceau în corp: elanurile și durerile, pârâiturile pielii și trosnetele oaselor. Mi-a adus o cană fierbinte care mirosea a prună și a lămâie. Am băut fără să spun nimic. Și ea a băut. Și-a terminat cana și a început să vorbească: De ce nu te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
peste, cunosc locul, de parcă pe-aici mi-aș fi făcut veacul. Duduiturile de tun de sub sălcii s-au Îndepărtat, au căpătat altă culoare; altă formă: parc-ar fi barabanul mare din muzica lui Volincă. Vine, vine, vine o ceva cu pârâituri. - Ru-șii!, țipă ascuțit, tăiat În două, Ileana lui Maxim. Ca și atunci, În casă, mama se culcă deasupra mea - după ce m-a trântit pe jos; ca și În casă, Îmi turtește, stâlcește nasul - măcar de-am fi În ogorul prășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pot să vorbească departe, departe - cu alți soldăței; care nu se văd de-aici - dacă-s departe... - Aici Carpenul, aici Carpenul, mă auzi Paltinule?, cheamă soldățelul biet al meu. Carpenul mă ia pe genunchi, Îmi pune căștile la urechi. Aud pârâituri. Îl rog pe Carpen să-l Întrebe pe Paltin dacă l-a văzut pe tata. - Aici Carpenul - mă auzi, Paltinule? Am lângă mine un flăcău, pe tatăl lui l-au ridicat Rușii, nu l-ați liberat voi cumva? Păi, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-o să tresară. Tot ce știa era că Își umpluse, ca de obiecei, ceașca pe jumătate cu ceai negru, turnase apă fierbinte până la buza ceștii și apoi, tocmai când era pe punctul de a lua o Înghițitură, a auzit o pârâitură. Ceașca s-a crăpat de sus până jos În zigzag, ca o falie rău prevestitoare ce apare pe suprafața pământului după un cutremur violent. Într-o clipă, ceaiul din cană a Început să se scurgă și pe fața de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sunt în plin proces de adaptare la tensiunea din câmpul muncii. Deândată ce organismul meu se va deprinde cu biroul, voi face primul pas uriaș vizitând fabrica, inima tumultuoasă a firmei Levy Pants. Prin ușa fabricii am auzit destul de multe pârâituri și vuiete, dar starea mea cam iritabilă de acum exclude pentru moment o descindere în acest infern special. Din când în când, câte un muncitor din fabrică se abate pe la birou ca să pledeze, într-un limbaj de analfabet, o cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
anilor Încât puține detalii mai erau vizibile. Un șuvoi neîntrerupt de apă Împroșca asfaltul În stânga lor, jgheabul de evacuare a apei de pe acoperiș fiind rupt la jumătate. Watson apăsă butonul de emisie al stației radio, lăsând să se audă ușoare pârâituri și un clic. — Sunteți pregătiți? spuse ea cu voce joasă. — Recepționat. Ieșirea dinspre stradă este sigură. Logan Își ridică privirea pentru a vedea echipajul Bravo Șapte Unu staționat În capătul străzii curbate. Bravo Opt Unu confirmară la rândul lor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
O să-ți duc lipsa. Pe cuvânt. *** La sanatoriul Pacific - rapid. Buzz ieși de pe autostrada Pacific Coast și claxonă la poartă. Difuzorul de la poartă cârâi: — Da? — Turner Meeks. Îl caut pe doctor Lux. Vreme de zece secunde bune se auziră niște pârâituri, apoi: — Parcați în stânga dumneavoastră, lângă poarta pe care stă scris „Vizitatori”, traversați apoi holul și luați ascensorul până la etajul întâi. Domnul doctor vă va primi în biroul lui. Buzz se conformă, parcă mașina și trecu prin hol. Ascensorul era ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pauză, pentru că își are importanța ei. V-ați trezit vreodată, dimineața, într-un zgomot de picamăr aflat în mâinile vreunui muncitor harnic nevoie-mare? Și, la un binecuvântat moment dat, zgomotul și-a redus brusc intensitatea, picamărul a fost oprit. Ultimele pârâituri, cumva horcăite. Apoi, liniștea. Liniștea aceea ciudată, pentru că, după ce timpanul ți-a fost hăcuit de zgomot, liniștea capătă o proprietate rară: poate fi auzită, poate fi conștientizată în toată splendoarea ei. Preț de-o țigară a muncitorului harnic nevoie-mare. După
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
de-aici, toarnă așa, pe lemne, toarnă tot, tată, să se-mbibe bine, nu mai facem economie, ai golit-o? Uite-aici bricheta, la tata, acum poți s-aprinzi... Dracii au început să chiuie când s-a înălțat focul, cu pârâituri și trosnete. Niște butelii de la șprai au explodat, spre bucuria tuturor. - Ha-ha-ha, punem cartofi dup-aia în jar și slănină, cu sare, ne punem burta la cale... și nu ne mai coșesc nici țânțarii, că iese fum de la cartonu’ de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Spink dintotdeauna. Tot ce-am dorit vreodată... Nici măcar nu sunt în stare s-o spun. — Samantha, știu că ești un avocat foarte talentat. Arnold oftează. Nimeni nu se îndoiește de asta nici o clipă. — Dar am făcut o greșeală. Aud niște pârâituri pe fir ; îmi simt pulsul zvâcnindu-mi în urechi. — Samantha, am să fac tot ce pot, spune în cele din urmă. Poate e mai bine să știi, în dimineața asta avem fixată o ședință la care vom discuta soarta ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]