235 matches
-
nu numai pentru cei implicați direct, ci chiar și pentru locuitorii urbei. Ceea ce părea însă a fi neobișnuit era prezența zecilor de țigani, de tinere ca niște mlădițe de salcie înviforate de un zefir abia perceptibil sau mai date în pârg, apetisante, cu fustele viu colorate, peste care-și puseseră bluze strânse pe bust, de diferite culori, mulate peste sânii lor bogați, ispititori. În preajma lor, se aflau mulți bărbați îmbrăcați de sărbătoare, șătrari voinici cu fețele arse de soare și asprite
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
popor samarinean, nu ăsta este Dumnezeu, ăsta Îți este vrăjmaș, e un ticălos și un tâlhar, care, cu ceata lui de Îngeri, Înarmați până‑n dinți cu săbii de foc și săgeți otrăvite, vă aține calea. Când smochinii dau În pârg, vă trimite o mană, când măslinii‑s taman buni de cules, vă trimite o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; când stau să vă fete oile, dă peste ele ciuma, asmute lupii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și cu despicarea firului în patru, cum spunea "marea europeană" din secolul trecut, intrigă, portrete memorabile, tipologii, caractere, notații de adîncime, planuri epice fin structurate, lumea de marionete, familia și societatea, monolog interior, problematica specială a cuplului, explorarea feminității în pîrg sau în surpare -, în tradiția pe care va fi deschis-o, în proza noastră, Hortensia Papadat-Bengescu, continuată, apoi, de (uitatele?) Ticu Archip, Maria-Luiza Cristescu, Eugenia Tudor-Anton, Gabriela Adameșteanu, Dana Dumitriu, Alexandra Târziu, Adriana Bittel, Adina Kenereș și, iată, Doina Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
comunicări dispersate, fără nici o legătură una cu alta, după scotociri febrile prin memorie, se temeau să nu survină tăcerea, tăcerea ce s-ar mări între ele, distanțându-le și mai mult. Vorbiră pe băncuța de sub vișin, fructele erau date în pârg, din când în când Elena își ridica părul roșcat cu brațul și-și ștergea gâtul de transpirație cu o batistă albă, brodată. Avea unghiile colorate cu roșu. La plecare, în poartă, Elena i se așeză în cale și întrebă gâtuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el își imaginează chiar că i se oferă două femei deodată, astfel încât nici nu știe pentru care dintre ele să opteze: „Privirea mea nu se putea hotărî ca să aleagă între cele două. Una era misterul nepătruns, femeia nefemeie, fructul în pârg văratec, pe care, poate, nici o privire pângăritoare de bărbat nu l-a văzut în acea splendidă goliciune; cealaltă era Eva, care cu gura lacomă s-a înfruptat din misterul suprem al vieții, ca să se împlinească la anotimpul culesului într-un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
luni înainte de a suna la ușa din Strada Răbdării numărul 5. La acest număr era o casă veche, cu o portiță metalică ruginită, care deschidea drumul pe o alee pietruită. Aleea era umbrită de viță de vie și strugurii, în pîrg, atîrnau ca niște candelabre așezate alandala. Miruna privește atentă la amănunte, la butoiul ruginit cu apă de ploaie, la burlanul căzut jos, la ușa casei cu vopseaua desprinsă în cruste subțiri și contorsionate, la geamurile crăpate și la stîngăcia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fîn uscat, volbură, lăptucă, limba șarpelui și alte buruieni care, în general, cresc și fără apă. Într-o văioagă, în care era apă în timpurile normale, acum crescuse o iarbă verde buratec, suculentă și moale ca mătasea de porumb în pîrg. Proprietarul, Gheorghe Bulhac, era mîndru că el putea hrăni vitele din belșug cu otava aceasta, invidiată de toți. După ce că Bulhac ăsta avea așa un noroc, mai și fusese zămislit ca un făt frumos, îndrăzneț și șugubăț, încît femeile nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cizme tulbura cerul curs în băltoacă, tușe de lumină și de noroi pe tălpi. Colbul drumului, făină cernută din cer, de sub roțile Carului Mare direct în scutece, de Crăciun, de Paște, când noițele, precum mugurii viței de vie, dădeau în pârg. Trebui sî li cumpărăm ciubote, omule, nu vezi cum sî uită calicii iștea de vecini? Vini Paștili, a noștri o rămas di râsu satului, trii perechi 200, trii sumani 300, trii căciului 200. Ai luat salaru, cu 1000 di lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sa mai numere. În buletin, identitatea se toarnă într-un șir de 13 semne; pe stâlpul casei rânduiala pământului, pe eticheta cămășii intervalul dintre coaste, dintre vertebre, pe crucea de la capătul mortului alt interval. La 15 ani, visele dau în pârg. Când cerul le scutură înainte de vreme, se împrăștie, putrezesc, ajung din nou sămânță, iar de la sămânță la rod, o vegetare infinită: Cerule, ți s-a stafidit lumina și a coborât noaptea în tulpini. La 15 ani, copiii încă mai cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apleacă-te! Coboară în genunchi, întinde-te ca o râmă, învață să fii vierme în burțile merelor coapte, în carnea stejarului, în limbile clopotelor! Aleluia! Ai verde la viață, puiule, verde, până ți se usucă speranța înainte să dea în pârg, până se transformă zilele în absurdități inutile, nopțile în insomnii repetate, până te ascunzi de tine însuți. Ai verde la viață. Leapădă-te de îngerii mincinoși, dă foc icoanelor ce nu știu să zâmbească, abandonează semnele în cămașa, în țolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stea cresc aripi, așa mi-ai spus săptămâna trecută, când un copac plin de stele s-a scuturat în izvor. O să-ți crească, puiul bunicii, și vei urca deasupra norilor, vei sădi livadă în cer, vei culege stele date în pârg și le vei pune în fereastră ca pe gutui, vei săpa fântână în grădina lui Dumnezeu. Fotografia era lipită pe fața neluminată a oglinzii; pentru a trece dincolo, trebuia doar să deschidă o ușă. Transparența rupea zăvoarele. La 4 dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
același timp; mâine, posibil, prezentul își va lega ultima verigă de grindă (maximă generozitate divină). Nebunul cântărește cenușa, o împarte în cantități aproximativ egale, apoi zidește mușuroaie pentru furnici. Aleluia! Nebunul, suferindul inconștient al conștiinței claustrofobe, narcoticul stelelor date în pârg, împătimitul "sfârcurilor de cometă", dependentul placentei (cerul mereu în luna a șaptea), zoofilul iepelor Carului Mare, piromanul fulgerelor despicate în noaptea de Sfânt Ilie, obsedatul albastrului curs rouă în siropul de tuse. Nebunul, paranoia ombilicului ștreang în jurul inimii și nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decupate din revistă. Fetița blondă este ca un lan copt de grâu: pâinea aburește în spic, Dumnezeu rupe pentru sine o firimitură, apoi hrănește păsări, Dumnezeu îmi dă să înfulec pe săturate. Fetița brunetă este precum poama ce dă în pârg: teasc din lemn de stejar palmele, aș umple ulcica până sus, ultimul strop, ca o virgulă de viață (inimile, nici măcar două, nu au același gust). Fetița roșcată, pistruiată ca oul de curcă se vede că mă-sa a stat dezbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
curajul pentru principiile ei, căzînd În 1849 În lupta cu trupele intervenționiste rusești la Albești, la sud de Sighișoara. Dar nimeni nu i-a găsit cadavrul pe cîmpul de bătaie. Inevitabil, legendele au prins a Înmuguri și a da În pîrg. Se spune și azi că ar fi fost luat prizonier de ruși și trimis În surghiun În Siberia, că aici ar fi continuat să scrie poezie În maghiară, dar și În rusă, semnînd Aleksandr Petro vici. Era de fapt numele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu-ale sale gheare, l-o dezgropa din nou' Tu! hypocrite lecteur! - mon semblable, - mon frere! II. O partidă de șah Jilțu-n care ședea, ca un tron scăpărând, Lucea pe marmură, unde sticla Ținută sus de stindarde cu vițe-n pârg brodate Din care-un cupid auriu trăgea cu ochiul (altul își ascundea privirea sub aripă) Dubla flăcările candelabrelor cu șapte brațe Răsfrângând lumina pe masă-n timp ce Lucirea podoabelor ei se-nălța s-o întâlnească, Din casete satinate în
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
ca-ntr-o negură." (Aducătorul de pită, p. 148) Altundeva, același țăran predispus la reclădirea universului se insinuează în tot ceea ce mâinile lui ating: în fiecare bob de strugure se străvede câte un nou, miniatural, Iancu Arsene. La finalul poemului, pârgul e complet, o nouă „seminție" a luat naștere, fără a se mai ști care cui îi e părinte. E una din cele mai rezistente imagini ale volumului. E de prisos să discutăm, istoricește, câtă tradiție, cât neomodernism și câtă actualitate
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
petersburgheză. Neconcordanțele, ciocnirile violente între oameni-lege iscă tensiunea, stranietatea. Iar ulterior tragedia. „Aici nu există nimeni care să merite aceste cuvinte” - furtuna Aglaia Epencina se va dezlănțui, dând la iveală o furie reprimată îndelung, cu toate suferințele ei date în pârg. Da, puștoaica aceasta nihilistă - despre care maică-sa, da, catastrofa de maică-sa, tot o ține una și bună, ca în bolgiile infernului, extins în cotidianitate, că e rea, rea, rea, deșteaptă și sălbatică, pornită să miște lumea din loc
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
Simona Vasilache „Și stând în preajma singurelor punți/ Pe cari cumătrul munte suie seara/ Mă dau în pârg cu zarzării mărunți/ Și-ncet mă coc în brațe cu secara...” (Pan). E, pe un motiv din Blaga programatic ales, o bună aproximare, cred, a universului poetic al lui Radu Stanca. Dezvăluind delicat minunile mici, nu fără să strecoare silueta
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
Între petale Pe linie moartă: floarea speranței. „Pasărea suflet” Cară-n desagă pământ pentru cer Fiica străvechimii, măiastră Sămânță îmbrăcată-n mister, Dulce-alunecând pe-o fereastră, Însoțită de ramul și râul, Fără aripi pe dor se prelinge - Aur dat în pârg străluce brâul, Mistuind-o,-n jertfă o prelinge Iat-o plantând un cântec, un altul, Și-i toată zbatere astrală - Calendar croiește din înaltul, Și-o rugăciune-n strai de gală. Se-ntoarce-n pumn cu cer pentru pământ - Buchet
Poezie by Ion Mărgineanu () [Corola-journal/Imaginative/3267_a_4592]
-
de-a Viața..., jocul de-a Moartea..., jocul de-a Dragostea... Respirația trupului meu e gata de atac, căzând în nedumerire..., cine?..., cine va câștiga și de data aceasta?! Vulturii de pradă, mă hăituie sub ploile de căpșuni date în pârg... Înaintez cu greu la masa de joc, umbră mea îndoliata se hlizește la Moarte, aruncându-și privirea spre un alt muritor fără de umbra, care aleargă troienindu-mă cu singurătate... Încordat, într-o împreunare satanica, arunc zarurile vieții citite de vreme
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
sabia. încă e vreme de post, încă e vreme de plâns, încă e vreme de nesomn; copilul Batșebei e bolnav. O, câtă dragoste! Dar și câtă vinovăție. O lume întreagă e pe moarte, o lume care n-a dat în pârg. Fructele dragostei au putrezit necoapte. Sângele înverșunat în iubire - sângele vărsat prin ucidere. Noaptea a tăiat cu sabia întunericului scâncetele de copil. încă e vreme de post, încă e vreme de plâns, încă e vreme de nesomn; O lume întreagă
Monica Patriche by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/10481_a_11806]
-
fără margini zbucium lung și holde mari cât o simt de plin și greu... Dinlăuntrul ei se zbate ca un fluviu geamul meu Toamna unui pictor Se zbate pânza nopții, albă Și culorile toamnei stau nerostite Pe buzele noastre în pârg. De lumina strugurilor plină-i Țesătura de aer dintre casă și trup. Iar mâna-i o vioară din care Culorile țipă, erup. Luceafărul, nr. 2, 15 ianuarie 1963 Poeți din regiunea Brașov: Andrei Steiu Prima baracă Au îngenuncheat ca într-
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CLIPE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pentru fiecare clipă Îmi dai iarăși o aripă Și veghezi să zbor cu sârg Unde cerul e în pârg... Îmi dai ochi să văd mereu Darul de la Dumnezeu, Orb am fost o viață poate Și purtam Lumina-n spate... Când mă tem mă ții de mână Trec cu Tine prin furtună Strig ca Petru că mi-e frică Și-
CLIPE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373662_a_374991]
-
când nu mai pot Chiar din mine să mă scot Și pui pasul Tău în față Să-l urmez ca o povață! Pentru fiecare clipă Îmi dai iarăși o aripă Și veghezi să zbor cu sârg, Unde cerul e în pârg... 13.02.2016 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Clipe / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1871, Anul VI, 14 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CLIPE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373662_a_374991]
-
și devotată soțului, s-a dăruit căsniciei fără rezerve, pornind la drum nespus de fericită. Dar nu a fost să fie ca în dorințele ei. Delia, acesta e numele frumoasei noastre eroine, cu un minunat păr de culoarea smochinei în pârg, ochi căprui expresivi, cu acea aură pe care o tânără de treizeci de ani poate să o aibă, era frumoasă. Dar, cu toată frumusețea ea nu era deloc fericită. Ochii ei nostalgici, nu erau prea atenti la ceea ce se întâmpla
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384728_a_386057]