105 matches
-
Îi dezveli trupul acoperit cu o cuvertură din mătase albă și, înfometat ca un uliu, se repezi asupra pradei, trecându-și buzele umede de la piept spre pântece. Mâinile lui păroase luau forma pieptului tare, pietros și rumen ca două mere pârguite. Copila speriată nu știa în ce parte s-o ia pentru a scăpa de sub greutatea hoitului păgân. Își trase cu iuțeală cămașa ce o avea pe el rămânând gol. Simțindu-l, fata roși, închizând ochii. Zvâcni puternic, strângându-i în
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
prins de furtună- ecoul unui țipăt 64 arbori sfârtecați- sub frunzele uscate nevăzuții lăstari 65 concert Vivaldi - neauziți fulgi de nea cucerind burgul 66 pajiștea în zori copile cu flori în sân - Sânzâienele... 67 și-n acest an lângă părul pârguit uluca ruptă 68 scâncet de prunc - două mânuțe albe cuprind soarele 69 soarele topit - o barză aurie sorbind oceanul 70 ape umflate - răsucind rozariul mâini uscate 71 album prăfuit - copilul din fotografii îmi seamănă 72 sub nucul bătrân vechea masă
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului TRADIȚII DE SF. AP. PETRU ȘI PAVEL Tradiție creștinească traversând prin timp istoric, vine-n vatră strămoșească, cu-al Apostolilor praznic. Merișoare și cireșe de-s coapte sau pârguite, la săraci se-mpart în vase; pentru morții din morminte. Obiceiul amintește călătorilor prin viață, că soarta le pregătește un sfârșit pierdut în ceață. Iar sufletul va străbate vremuri prin lumea celaltă, cu Sfânta Divinitate în credință venerată. Legendă pilduitoare
TRADIȚII DE SF. AP. PETRU ȘI PAVEL de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368686_a_370015]
-
Împărați, biserica veche pe calea dintre gară și centru Alerga aerian, valuri sub zmeie într-un vis răsuflat despre Julia May Spre toamnă, când vânătoarea se domolește - soarele și luna se fugăreau cu viteză de carusel În grădina Elisei cireși pârguiți își plângeau frunzele peste băncuța cu antici motani dichisiți sub fereastră - Una câte una, o mână de cireșe zbârcite stropeau uitate grădina dinspre gară - Prețioase organe demult-adunate oftau exilate în foișoare de nori De departe oglinda cu vise chema pe
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
aparte și medici empirici numărând pahare și farfurii linguri și lingurițe în ordine, cum se cuvine așteptând Miezul Nopții cu daruri bătrânul se petrecea mai bătrân De departe oglinda cu vise chema pe Julia May În inimă cicatrice adâncă cireși pârguiți și doruri acute o casă tihnită în drum către gară și de-aici deschisă spre lume livada cu cireși pârguiți hăituire, selectare, țipete răgușite livada tăcută, via zglobie uși tainice, coridoare cu mită tainice strângeri de mână falsuri, iscoade, porunci
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
daruri bătrânul se petrecea mai bătrân De departe oglinda cu vise chema pe Julia May În inimă cicatrice adâncă cireși pârguiți și doruri acute o casă tihnită în drum către gară și de-aici deschisă spre lume livada cu cireși pârguiți hăituire, selectare, țipete răgușite livada tăcută, via zglobie uși tainice, coridoare cu mită tainice strângeri de mână falsuri, iscoade, porunci, lăcomie Dărâmați! Năruiți! hornuri, cărămizi și faianță lemn de stejar, tencuială în ton de lumini, forme distincte himere distruse în
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
și luceferi pictată pe ea, ori din nelipsitul joben, în toi de primăvară, o suită de poezii, din aceeași categorie a pastelurilor, cu care deja ne-a obișnuit din anterioarele apariții. Parfum, culoare, frumusețe, gingășie, fructele iubirii sale de oameni, pârguite, cărnoase, care stau gata de cules în panerele fecioarelor verii. Ninsoarea de petale din primăvară aduce belșug de parfum și covor moale-n livezi și la marginea drumurilor, în parcuri, pe uliți sau în fața casei părintești, unde, îndeobște, există cel
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
l-am adoptat pe Johny era tare drăgălaș în surtucul lui cel negru și cu albul guleraș. Când s-a cunoscut cu Six, au fost foarte fericiți știau doar ca să se joace și s-adoarmă-nlănțuiți. Alergau prin iarba mare, sub vișinii pârguiți, aveau poftă de mâncare, cât să crească liniștiți. John era plin de-ncântare, vreme de câteva nopți a dormit cu el în brațe, mai desparte-i dacă poți. Apoi într-o bună zi, nu mai știu ziua în care, mi
ARMONIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351793_a_353122]
-
Și cazul nu mai e să mă-ntreb: oare, / Avem cu toții clipele prescrise? // De-aceea fac ce cred că se cuvine: / Din nou mă-nclin în fața Ta, Slăvite! / Că-n vie-aleasă m-ai sădit pe mine, / Umil lăstar cu fructe pârguite, // Ce roade coapte vrea s-aducă-n fine, / Celor ce scriu cuvinte potrivite . Poeta se vede pe sine „Regina iertării” - un atribut foarte generos care o caracterizează. Împărțind iertarea tuturor, ea are parte, la rându-i, de iertare. „Regina iertării: Ce lin
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
acea sete hrănitoare de cunoaștere a nesațiului spiritual ... Deschizând-o și parcurgând-o pagină cu pagină, simți cu papilele gustul dulce ale limbii românești. Are mireasma grădinii de crini, de lalele, de trandafiri, a grădinii de legume și a livezilor pârguite ... Substratul textelor miroase a pământ reavăn, arat proaspăt și a fân cosit, a zăvoaie și a codri înfloriți. Am citit-o cu plăcere din scoarță în scoarță lăsând poezia textelor, ideile lor, penumbrele și nuanțele să-mi pătrundă adânc sufletul
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > E TOAMNĂ... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului E toamnă... de la Frunza ruginită, De la parfumul De struguri tămâioși. E toamnă... de la Para pârguită, Și de la norii Ce devin ploioși. E toamnă... de la Zborul de cocori, Ce pleacă unde Toamna nu mai vine. E toamnă... de la Câmpul fără flori, Fără culori Și zumzet de albine. E toamnă... de la Mărul auriu, Ce-mprăștie Mireasma lui
E TOAMNĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356087_a_357416]
-
siderale ale inimii bărbatului. Pe pânza nețesută de mână a Iubirii, Femeia brodează cunoașterea, ruga, visul, poezia, îmbrățișarea, sărutul, cântarea, încântarea și dorul dorit. Bărbatul în rațiunea sa este o constatare din când în când... Femeia este floarea mugurelui Fecioarei pârguită în rodul Mamei. Femeia se naște din Fecioara născută de Mamă. Femeia dacică este cea dintâi cugetare a frumosului cer pământesc. Originea Ei cosmică strălucește prin existența divină dând expresie pământului într-un susur universal de energii în care vibrează
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
cântată,/ O rază de cer în inima-mi moartă,/ Iubire urzită sub bolți sângerând,/ Un licăr de oază mereu fluturând/ Un murmur ce doare, un iezer ce-alină/ Petale ce-mi presur peste suflet lumină/ O roadă amară, un fruct pârguit/ Mireasmă ce viața în veci mi-a sfințit./ Din tot ce-ai sperat atâta doar rămâne/ Refrenu-amintirii ce cântă în tine!/ A crede mai mult nimic nu înseamnă!/ Când timpul din fașă, pe toate le-nseamnă./ El, timpul rămâne statornic
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
și al meu personal” , le spunea că a păstrat ca pe o icoană vie, în firida sufletului, chipul mamei sale. (Mama era foarte frumoasă, una dintre cele mai frumoase preotese din Muscel, și ori de câte ori întâlnesc fete cu fața de măr pârguit, o văd pe măicuța mea și-mi spun în gând: „Aceste codane au să reușească în viață”. Frumusețea româncelor, harul de-a cânta melodiile noastre populere, le-a făcut să fie apreciate și iubite tot timpul de către puplic). Iar acum
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
la Casa de cultură, la care de voie, de nevoie trebuia să particip, ca să ascult inepte cuvântări, pe aceste vitralii îmi poposea privirea. Mai cu seamă contemplam frumoasa vară, cu straiul mult decoltat, purtând pe cap o cunună de spice pârguite, amintindu-mi de înfățișarea tinerei noastre profesoare de franceză, căci din clasa a VIII-a începând studiam și franceza, pe lângă limba rusă. În holul spațios al Casei de cultură, catafalcul înalt și sicriul acoperit cu o imensă horbotă albă, de sub
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
pom un mugur, Iubește-mă, precum albina floarea, Iubește-mi pasul, gândul și visarea Iubește-mă, să simt îndestularea. Mi-e foame, mi-este sete, Bolnav sunt de iubire, Doar inima-mi tresaltă fericită, Când mă înfrupt din gura-ți pârguită. În jur tu risipești parfum, Cum răspândește teiul floarea Și pielea ta ca mierea galben-brun M-atrage cu aroma și culoarea. Și sânii tăi, îi văd în miez de noapte, Doi grauri gureși adormiți, Ascult și-n somn cum ciripesc
IUBEŞTE-MĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359485_a_360814]
-
Aprinse-n cer, mărgăritare: Mi-ar pune dulce, din cuptor, Mireasma pâinii lângă sare Și laptele din sân, izvor, Al mamei într-o-mbrățișare, Mi-ar pune lan de fân cosit Cu primii pași făcând cărare, Și-un zarzăr vesel, pârguit, Sub triluri de privighetoare, Un pumn de colb de vară-ncins Din ulițele-acuma goale, Și lângă Crivățul aprins, O pârtie-n omătul moale, Mi-ar umple aurul curat Din lutul prispei ars de soare, Iar din șindrilă, picurat, Argint
PRIBEGIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360294_a_361623]
-
Publicat în: Ediția nr. 1362 din 23 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Picură șoaptele, se preling precum stropii de ploaie în liniștea nepătrunsă a visurilor. Ceasul numără clipele pașilor rătăciți pe caldarâmul ud și rece. Plouă în rafale biciuind obrajii pârguiți ai toamnei. Toamna dansează desculță, cu rochia udă lipită de coapsele pârguite ... de sănii cu gust de gutui coapte ... cu părul arămiu șiroind de apă .. Dans ritualic născut din pasiunea misterelor aascunse in culorile calde ale naturii . Cu fața spre
TOAMNA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360085_a_361414]
-
Picură șoaptele, se preling precum stropii de ploaie în liniștea nepătrunsă a visurilor. Ceasul numără clipele pașilor rătăciți pe caldarâmul ud și rece. Plouă în rafale biciuind obrajii pârguiți ai toamnei. Toamna dansează desculță, cu rochia udă lipită de coapsele pârguite ... de sănii cu gust de gutui coapte ... cu părul arămiu șiroind de apă .. Dans ritualic născut din pasiunea misterelor aascunse in culorile calde ale naturii . Cu fața spre cer ea lasă ploaia să-i inunde porii, mângâindu-i trupul fierbinte
TOAMNA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360085_a_361414]
-
picurau pe dale, Plângând de dor în palma umbrei tale De câte ori se furișa grăbită Spre alte lumi... Pe trepte abisale Suișului îi fluturai iluzii, Țipând din răsputeri s-audă surzii. Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > CUVINTE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 819 din 29 martie 2013 Toate Articolele Autorului Noaptea stai în fața oglinzii, te descopăr frumoasă dar nu ți-am spus niciodată. Ca o fructă pârguită, razele lunii te privesc pe fereastră, printre tablouri, albii pereți par să-ți dea contur prin semiîntunericul mut... Mi se pare nefiresc să te laud pentru a nu tulbura imaginea dublă pe care o privesc și tu nu știi. Undeva
CUVINTE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342232_a_343561]
-
văzut ai răsturnat un munte Și câmpul tot l-ai pus într-un picior O mare cu valurile ei toate Stă resemnată acum într-un ulcior. Nu am crezut că vine muntele la mine, Și că-n livezi de vișini pârguite mai încap, Că fluturi roz cu aripi diamantine Mă poartă în palate de smarald. Nu am crezut că în cenușă arde focul Și macii se aprind spre asfințit, Că-n iureșul furtunii se încinge jocul Și frunzele valsează la sfârșit
EU CRED de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341556_a_342885]
-
Acasa > Poezie > Familie > ADUN ANII PENTRU TINE Autor: Ciprian Antoche Publicat în: Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ADUN ANII PENTRU TINE Anii pârguiți și scurși, depănați din ghemul vieții Împărțit-am împreună, ani frumoși ai tinereții A fost răsărit de soare, ceață, ploaie sau senin Dar privind frumos în urmă, sufletul ne este plin... De-amintiri ce-n unic glas, parte am avut
ADUN ANII PENTRU TINE de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377317_a_378646]
-
publicat în Ediția nr. 2268 din 17 martie 2017. Mă trezesc și buimacă privesc aripile rămase din zborul oniric, sunt încă ude de lacrima regretului venit cam târziu și înțeleg că trebuie să caut roșul macilor din lanul cu grâu pârguit, doar el va reînvia dorința devenită amintire. Încep să mă curăț prin ruga-spovedanie iubind mai presus de orice taina cuvântului nerostit, sfințesc fiecare gând cu lacrima, Dumnezeului Cuvânt, ca vrerea să-și recapete suflul și să se prindă în hora
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
se mută în sufletul meu. Dacă stai la taifas cu poezia Domniei Sale nu ești singur niciodată, pentru că n-a fost singur nici poetul când a scris, surprins de bucurie, când luna plină se vărsa sub pomul plin purtând povara poamelor pârguite. Poezia e Cântec și Fantezie divină. Cuvântul e prins în noi ca un altoi, ca o corabie în vie, la care meșteșugește încă Noe. Stau într-un lan de cuvinte ales și secer snopii, îi așez în stavă, cu zăbavă
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]