518 matches
-
întâmplări simple/ devin sărbători,/ care țâșnesc din calendarul vechi,/ cu zilele rupte/... iar demonii singurătății/ mă ispitesc/ cu o depresie.../ Singură, poezia mă susține în cuvinte” (În cuvinte). Amintirea clipelor frumoase pare că luminează cenușiul zilelor împovărate de dorințe care pârjolesc: „Văpăi de foc se răzvrătesc/ transformându-mi dorințele/ în cenușă” (Văpăi de viață). Doar magia cuvântului purtător de gând și trăire însuflețește balsamul creației: „Cuvintele încep prin ele însele.../ Se ascund/ printre jumătăți de adevăruri” (Jumătăți de cuvinte), poeta mărturisind
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
nu țiam scris încă dă ieri căci atunci mâna mi-ar fi fript tocul și nici un rând nu aș fi putut să termin înainte ca să ia foc hârtia asta care va ajunge acolo unde io aș vrea să fiu acu pârjolit dă ochi tăi mângâiat dă șănțulețele amprentelor tale să fiu ascuns în casa ta și nimeni să nuș dea seama săi pese. Nu m-ai plec în illinois și nici în Misssouri da nici nu rămân pă loc întro oră
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
țâșnește // și rămâne ca o flacără / de-asupra amintirii, tremurată și statornică. // De unde, Doamne, am poposit aici, / în lumea asta de margine și de durere? / și pentru ce, la malu-acestei mări, oricare vis / îmi sfâșie gura cu zăbala lui? / Perete pârjolit de mușcate: / amintirea mea dată cu var. Spațiul pe care se cuvine să-l acord versiunii românești nu-mi lasă loc pentru a comenta; vreau nu vreau, sunt constrâns să las poemele să vorbească singure, într-o limbă și în
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
fum galben... Dracii m-au depus după aceea cu cea mai mare grijă pe dalele de piatră vineție din fața sălii, au îngenuncheat și i-au raportat regelui Yama: „Mărite rege, l-am prăjit”. Știam că eram crocant de cât mă pârjoliseră și că doar ușurel să mă fi atins, țăndări mă făceam. Am auzit cum din sala aceea înaltă-înaltă, din lumina splendidă a lumânărilor din sala aceea înaltă-înaltă, vine spre mine întrebarea aproape în zeflemea a regelui Yama: - Ximen Nao, mai
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
pe deșelate, aplecată pe coama lui stufoasă, fără frâu și fără bici, dirijându-l numai din strânsoarea palmelor și a picioarelor. O dată pe zi, din primăvară până toamna târziu la căderea brumei, în crucea amiezii când, dincolo de-mpărăția codrului, soarele pârjolea câmpul, toropea drumurile, usca albia apelor și umfla asfaltul orașelor, despicând pietrele, Cerboaica, ocrotită-n cercul ei magic, se dezbrăca fără sfială în umbra pipărată a cedrului ce-și juca zdrențele de lumină pe umerii ei rotunzi și cărnoși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de privilegiile fiecăreia din ele. Își găsea liniștea în brațele veselei și caldei primăveri, care îi oferea dragostea ei nemărginită. Dar soarele avea nevoie de adrenalină. Se arunca în brațele focoasei veri. O iubire nebună, trăită la intensitate maximă, care pârjolea totul pe pământ. Epuizat de pasiunea dintre ei, se retrăgea în brațele blândei toamne. Captivat apoi de misterioasa și eleganta iarnă, o urma hipnotizat, fără pic de remușcare că lasă în urmă o toamnă în lacrimi. Karina conștientiză în acel
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
loc în care oamenii au supraviețuit. Și nu știam ce se întâmplase, dar cumva, înțelegeam că toată planeta fusese lovită de o catastrofă ini maginabilă. Nu mai erau nici păsări pe cer, nici insecte în aer. Iarba din parcuri fusese pârjolită și peste tot vedeam numai câmpuri de cenușă fumegândă. Asfaltul de pe străzile orașului era crăpat și crevase imense se căscau sub picioarele noastre, trebuia să fim atenți pe unde pășim, ca să nu cădem în lava care clocotea în adâncuri. Ardeau
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și din cel mai mic cătun. Acum Crăciun iubește copiii, mai ales pe cei isteți, frumoși, dar mai ales pe cei cuminți. BRADUL În vremea lui Ștefan cel Mare veneau des În Moldova , ca s-o cotropească și s-o pârjolească turcii.Și turcii veneau puzderie și fără număr și făceau numai rele: ardeau satele, omorau bătrânii, furau vitele și grânele, răpeau copiii și fetele și Îi duceau În neagra pribegie și amara străinătate. Ștefan cel Mare postea post aspru, mergea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
LUNA Ștefan cel Mare ajunsese la o Întelegere cu turcii care suna așa: nu va mai aduce nici o pagubă oștirii otomane dacă și ei, otomanii o să-și vadă de treburile lor În ograda lor, căci prea au venit și-au pârjolit Moldova, prea multe oase de moldoveni s-au albit sub cruci și prea multe maici și-au adunat lacrimile În năframă. Sultanul știa că Ștefan este un domnitor corect, cinstit și că și va ține cuvântul și mai știa că
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
spre a fi fotografiată, eventual. "Subtilă revenire într-o cușcă spartă." - pag. 346 Diesel 060203. A doua: Iar miriștea întinsă până la copilăria mea" - a lui P.G., - nu a lui C. Ț. Ciudată afinitate; ca și obsesia galbenului din lanul bărăgănean, pârjolit de soare. A treia: "Armele dimineața sunt frumoase și marea" (Tot Paul Georgescu, exclama pe hârtie). în continuare, ce scrisesem eu atunci, - să fi fost o dedicație copiată, nu ar fi exclus. Cert este că stă scris: Prozatorului de mare
Cele trei fraze memorabile ale prozatorului Paul Georgescu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8815_a_10140]
-
Constantin Țoiu ...Era duminică dimineața, 7 iulie. Iară turcii, ...venié care cum puté, în puterea calului. Iată, cu amănuntul, cum ajunge Petru cel Mare, în toiul luptei de la Stănilești, să-i ceară părerea hatmanului Neculce. Turcii înaintau. Tătarii prădau, jefuiau, pârjoleau. Cazacii într-un vârtej nebun de cai roiau în jurul avangărzii lor, s-o apere. Cei 4000 de muscali, câți alcătuiau avangarda, se retrăgeau încercând să se unească cu oastea împăratului, dar la Stănilești sunt opriți. Petru cel Mare văzându-se
Așadar, atunci mă cheamă țarul și zice... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8938_a_10263]
-
și materiale, dar rezervorul a secat. Dacă afirmația din urmă pare prea categorică, o îndulcesc puțin: artistic vorbind, căpetenia ștrumfilor a ajuns la fundul sacului. Ici-colo, imagini frumoase și versuri notabile ("un exercițiu împotriva depresiei & ideilor goale,/ ghemuri de carne pârjolite în pat.// Sau proptite de pereți, ca slănina bunicului,// sau direct pe covor, niște gândaci mari/ care oftează"; "Într-o zi o să deschid ușa lui Argentin/ ca un bătrân profesor mucegăit/ cu mâna clănțănind bezmetică pe clanță/ cu lecția înnodată
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
în grădina dragostei tale, la răsărit. nouă în al doilea loc: pentru că focul stă acum deasupra cerului, nu te lăsa orbit, ci învață să vezi dublu: cu un ochi focul, cu un ochi cerul. astfel dragostea ta nu va fi pârjolită, ci va crește precum o împărăție justă. vedere dublă șase în al treilea loc: te întâlnești cu oameni ticăloși, deghizați în animale, pentru a părea fără vină, cu cerșetori, cu amputați, cu amenințătoarele coșmaruri din copilărie. caută în faldurile hainelor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nimeni nu va ști vreodată că au existat pe pământ. Cei puternici dintotdeauna au ieșit la lumină și s-au făcut cunoscuți, cei fricoși au stat în găuri! Însă deloc lucrurile nu se opresc aici, pentru că pe aceștia îi va pârjoli mereu invidia și se vor ivi cutezători dintre ei, care îi vor acuza neclintit și fără cruțare pe cei dintâi că au îngenuncheat în fața compromisurilor mârșave, că luntre și punte s-au făcut pentru cei ce se găseau cu puterea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cum se rupe ceva în ea, ceva îngrozitor de profund, simțea greșeala de a-și fi creat un astfel de iubit ficțiune, dar nu mai era drum de întoarcere, iubitul ei ficțiune îi intrase în toate fibrele, îi devasta zilele, îi pârjolea nopțile, devenise umbra ei. Ca să scape cumva de el se așezase lângă telefon, aștepta să o sune ca să-i poată spune una de la obraz, nimeni nu o putea desprinde de acolo, cei din casă îi improvizaseră un pat dintr-un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spectacol, fiecare încerca să profite la maximum de mintea celuilalt, chiar se simțeau geloziile intelectuale dintre ei, dar erau atât de mascate încât de abia se broda o catifea pe o relație intelectuală de excepție. Nu se tutuiau, dar se pârjoleau din priviri și în jur "mirosea a creier ars", cum spuneau fascinați și invidioși colegii lui Aide. Toată Agronomia se hrănea din această poveste de dragoste intelectuală. Dar pe Aide a costat-o cariera universitară. Târziu și-a dat seama
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
amenințat pe șeful restaurantului și al hotelului că le iau capul dacă fac cea mai mică greșeală și apoi mă băgam în pat cu interdicția strictă să nu fiu deranjată în "boala mea". Trăgeam să mor. Omul acesta mi-a pârjolit inima mai abitir ca focurile iadului. Îmi venea să mă spânzur de durere. În ziua când a plecat m-am urcat pe vasul unui WC ca să-l mai pot vedea încă o dată, la adăpost de privirile curioase ale celor din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-a îndrăgostit de una din țigăncile care slujeau la conac. Seară de seară boierul se urcă pe o scară și se holbează la piranda lui. Țiganii fac un haz nebun pe seama boierului, un om blajin, sub papucul nevestei. Se pârjolește boierul de dorul pirandei, dar îndrăznelile lui nu merg mai departe de expedițiile de pe scară. Țiganii se hotărăsc să i-o facă boierului. Îl pândesc până acesta se cațără pe scară, așteaptă până acesta intră în extaz și împing scara
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
putea face să o ducă spre limpezirea cugetului, să o convingă că viața e plină de întâmplări neprevăzute și că ea nimerise într una din acestea. Olga se străduia din răsputeri să alunge departe de ea acea seară ce-i pârjolise întreaga ființă, dar nu putea cu nici un chip; totul era în zadar. Oricâte eforturi de voință ar fi făcut, își dădea seama că nu e deajuns să spui gata! și totul să se termine. Ce să se termine? Cum să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fortificații, moschei, altaruri, porturi, ruine, și noi, și vechi. Am vizitat hrubele de la Carmel, ferestrele lui Chagall (împreună cu o sută de doamne de la Hadassa 1 din Detroit), Universitatea Ebraică, săpăturile de la Bet Șe’an - am vizitat kibuțurile înverzite, ținutul deșertic pârjolit de soare, avanposturile camuflate de la frontiere, din munți; ba chiar am urcat nițel spre Masada, sub tirul de artilerie al soarelui. Mi-am dat seama că sunt în stare să înțeleg și să asimilez tot ce vedeam. Era istorie, natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de bun-simț, ci mai mult pe baza unor intuiții difuze, că există o atracție bizară (sau măcar o simpatie îngăduitoare) între luminițele fistichii nenumite și troleibuzele Bucureștiului. Aș putea chiar, dacă s-ar afla vreun foc la îndemână, să-mi pârjolesc puțin degetele doar ca să vă demonstrez că, deși R.A.T.B.-ul nu a încheiat un contract cu partea nevăzută a lumii, există un traseu, poate aerian, din care, mai ales într-unul din momentele alea tembele în care nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mici stele de cristal austriac tăiat manual. Nu-ți poți da seama cum arăt, dar tocmai asta-i ideea. Aspectul general e elegant și profanator, și mă face să mă simt sacră și imorală. Haute couture la mare artă. Focul pârjolește tapetul din hol. Eu am provocat incendiul pentru un plus de imagine scenică. Efectele speciale ajută la crearea atmosferei, ș-apoi nu-i ca și când asta ar fi o casă adevărată. E reconstituirea unei false case de epocă, o imitație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
carcasele astea se reflectă în obiectiv. Fiecare porc trece pe lângă noi mare cât un copac scobit în interior, toți roșii și strălucind pe dinăuntru și acoperiți pe dinafară cu pielea aia de porc într-adevăr frumoasă, după ce careva le-a pârjolit părul cu o lampă aruncătoare de flăcări. Prin comparație, asta mă face să mă simt țepoasă, și trebuie să număr înapoi până la ziua ultimei mele depilări. Și Evie face: — Fratele tău? Iar eu stau acolo și număr vineri, joi, miercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
creme solare sau altceva. Probabil, îmi fac eu socoteala, a trecut o lună de când am fost netedă ca ei. La unele saloane folosesc noile lasere și, chiar dacă te dai cu gel răcoritor, la fel de bine ar putea folosi o torță de pârjolit porci. — Visătoareo, îmi zice Evie. Revino printre noi. Toată hala aia cu porci e prea bocnă pentru cineva care poartă o rochie din oțel inoxidabil. Băieți în cămăși albe termoizolante și cizme cu tocuri joase împrăștie aburi supraîncălziți acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de măr, o gâză, o creangă de salcie, o femeie, un copil, dar atunci când toate celelalte dispar din mintea ta și nu mai vezi nimic în jur, începi să te cramponezi într-un singur loc... atunci dragostea devine distructivă ea pârjolește în jur, nu rodește. Ai o femeie pe care tot tu ți-ai ales-o, un copil. Acum crede ce vrei. Te înțeleg și nu te înțeleg. Numai tu poți să știi dacă iubirea ta este distructivă sau, dimpotrivă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]