35 matches
-
acea vreme era numit în S.U.A "războiul lui McNamara"; rolul presei în această distorsionare e auto-evident în imagini. Violența exercitată de statul american e la fel de paradoxală ca cea la nivel individual; de pildă, McNamara consideră (citez din film) "pârjolirea a 100000 de civili japonezi, bărbați, femei și copii" - la care a participat - morală pentru că, în acest caz, moralitatea depinde de câștigarea războiului. Ce rămâne din vizionarea acestor filme? Poate cea mai importantă e ideea că nici știrea de televiziune
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
din cerul gurii, din laringe, din snopul risipit al corzilor tale vocale, ca un scâncet în șinele de metrou. Paladin rătăcit într-o lume ce-și doboară statuile, nu ți-e dat să mai fii un erou. Nici asedii, nici pârjoliri de cetăți și ținuturi dușmane, nici să-mpungi cu plachiul în pântec de cal, nici vărsare de sânge, nici jurământ de credință, nici solie sau car triumfal. Doar brățara de ținte și sfoara sau șnurul, la încheietura mâinii și un
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
să trăiască și, totodată, să moară într-un opus sonor. Au ars, de asemeni, și trunchiurile muzicii savante, trunchiuri ce adăposteau seva sacralității, a misterului artei sonore, ca operă a unei înalte origini. O origine purtătoare de multe lucruri tainice. Pîrjolirea caracterului sacru evidențiază acel vestigiu al mutilărilor sălbatice, care face parte dintr-un vechi cult al durerii, ce a avut un rol atît de nefast în istoria artei și care mai face încă victime și încă mai posedă altare. De-
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
ca pe o gamă, de parcă repetiția asta, întocmai cum ai sufla din foale în jăratic, ar face să scapere mohorâta, jilava mea viață, eternă aversă-nspumată, i-ar dărui o flăcăruie, destul să mă învigoreze, să-mi reverse căldură, până la pârjolire, ca să pot deveni astfel ceea ce dintotdeauna mi-am dorit să fiu. Cu gândul la omizi, la crisalide, mă certam aprig cu potopul de sus, din adăpostul meu precar, într-o poartă, cu ziarul, ce mi-l pusesem, în van, apărătoare
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
de războaie, mari frământări sociale și politice...!!” „Epoca În care trăim a depășit orice imaginație...!” aprofundă Nando cufundat În meditație. Tony Pavone socoti necesar să adauge: „Flăcările celui de al doilea război mondial a fost la un pas de o pârjolire totală...!! Mă gândesc cu groază ce sa’r fi ales de planeta noastră dacă naziștii nu pierdeau cu atâta ușurință razboiul!? Am admirat din toată inima disciplina armatei germane iar pentru poporul german nutresc o simpatie nemărginită! Dar să procedezi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Arăta de parcă el însuși ar fi fost dojenit. Imediat ce omul ieși, Mitsuhide i se adresă vărului său: — Este vorba cumva de marele preot din Yokawa de pe Muntele Hiei? — Întocmai. Cu ani în urmă, mi s-a ordonat să particip la pârjolirea Muntelui Hiei. Atunci, ne-am războit nu numai cu călugării-războinici, ci și cu oamenii sfinți, cu femeile și copiii - fără deosebire - tăindu-i și azvârlindu-le trupurile în flăcări. Am distrus în totalitate muntele, încât nu ne mai așteptam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să scoț șpanga, doară oftez. C-a rădicat capu’ ca și ceilalți, Neacșu, vrea să-l Învieze numaidecât pre constructorul neobosit, carele de-o Învia are să-l și pupe. Iară până atuncea kir direktor amarnic mai ceartă În grai cu pârjolire pe ceia carele au uitat pe marele otcârmuitor. „Cum să nu regrete poporul pe Ceaușescu cînd el a ridicat demnitatea românilor pe cele mai Înalte cote?” Cu toții regretăm dară ce i s-a tâmplat lui Ceaușescu și nu i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lume, Din lațul tău n-oi mai ieși; mă jur pă al tău nume.” Oximoronul devine figura fundamentală a poeziei lui Alecu Văcărescu: lingă „dulcele laț”, există o varietate impresionantă de „dulce de rob nume”, de „patimă cumplită”, chinuri plăcute, pîrjoliri dătătoare de extaz, de petrecere cu necazuri etc. Iubirea este o Încăpere care are, ca vestibul, durerea. Nu este posibil accesul la marele festin fără a trece prin vestibulul În care ard toate focurile iadului. Alecu pare mulțumit să Întîrzie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la el niciodată, inima continuă, În decepție și În bucurie, să ardă. Din scrum se naște o inimă nouă gata s-o ia de la Început, să Întrețină, ca vastelele, focul sacru. SÎnt și alte forme de tortură erotică În afara arderii, pîrjolirii eterne. Poeții noștri au o fantezie inepuizabilă la acest capitol. Unele chinuri sînt abstracte, Începînd cu chinul Însuși, invocat În toate Împrejurările. O formă de manifestare a lui este suspinul. Există o Întreagă mitologie a suspinului la Conachi. A suspina
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
violențe inițiale. Priceputul logofăt Îl notează: „O, ceasuri de desfătare, de ibovnici numărate, Atunci cînd biata fată pe călcaturi măsurate Se leapădă de-o rușine ce o țînea la opreală Și pășește spre ibovnic cu frică și cu sfială.” Răbdarea, pîrjolirea, lacrimile și celelalte semne de supliciu exprimă, În realitate, o imensă poftă de desfătare (cuvînt esențial În terminologia erotică a epocii): „Avînd numai bucurie Că pei În statornicie’’... Am analizat mai Înainte scamatoria acestei suferințe. Conachi dezvăluie el Însuși mecanismul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]