205 matches
-
copilul, mamă? // Bucurie, fericire, seninătate, dispăreți de-acum exilați-vă / în cerul vostru albastru, că pe-aici nu-i nevoie de voi, / și pe-aici umblă lupii desculți și desfigurați,/ trîmbițași și slobozi / prin creiere sterpe. // Secerile zbîrnîie prin lanurile pîrjolite, / prin ficatul galben, prin luna tumorală a mileniului. / Ciocanele bat cuie peste tot, în lemn și în carne. Gropile comune umblă pe catalige prin cer. / Cerul e ars, cerul gurii e ars. dumnezeu arde pe dealuri. // Bucurie, fericire, seninătate... a
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
zăpezi, nici viscole, nici ruguri,Întunecații fulgi, azi, sînt trecut,Pot însă colinda cu crengi și muguriLa ușa unui vis care-a durut.Purtam și noi, odată, semn de floare,Prin iarba ce în sînge clocotea,Dar parcă o deșertică-ntrebareLe-a pîrjolit radioactiv, sub stea.Aș da oricînd această primăvarăPe cenușiul iernii care-a fost,Au înflorit însă copacii iară,Și-n lumea asta, totuși, e un rost.Dar te anunț, acolo, unde sîngeri,Că am rămas colindător nebun,Ce printre flori
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
asta. Lent și cu grijă coborîm pe pămînt. Alei, mașini, Îmbrăcate În huse de plastic sau pînză de cort, aliniate soldățește În fața blocurilor, flancate din loc În loc de pubelele din care se revarsă gunoiul, cîini, pisici, peluze de iarbă cu porțiuni pîrjolite, lăsînd să se vadă pămîntul acoperit de cenușă și cioturi carbonizate, căruțe cu coviltir Încărcate de sticle și borcane goale, copii, foarte mulți copii, pe biciclete Pegas, cu rotile, mestecînd ciuingam, ascultînd vrăjiți The Queen sau Duran-Duran la casetofon. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
presupun lectura fragmentelor, mersul la sursă. Desigur, edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în pământ, scări prăbușite, pietre desprinse din zid și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce a fost splendoare și măreție altădată, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din care unele piese majore vor lipsi întotdeauna. Dar ceea ce a rămas permite respingerea afirmațiilor răuvoitoare și readucerea lui Aristip din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
EA: Ciudat! Nu ai mai încercat să cauți pe nimeni în acest timp? EL: La început, în primele zile după cataclismul atomic am încercat, dar constatând că de jur împrejur, pe o distanță de zeci de mile este numai pământ pârjolit, am renunțat, fiind convins că nu mai există nici un supraviețuitor. Estimările de la radio erau clare: cel mult într-o săptămână viața va dispărea în întregime; de aceea, locuitorii erau îndemnați să folosească pilulele cu rol de euthanasiere. De s-ar
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
multiseculara sapă care a cocârjat dea-lungul anilor pe bieții țărani. De fapt, pe la noi, aceasta este mult dorita agricultură ecologică la care nu mai dau ghes muncitorii cu sapa. Iar canalele de irigații, acele panglici argintii, dătătoare de viață stepei pârjolite, au secat...S-au transformat în inutile șanțuri cu dalele de beton furate și malurile năpădite de pelin, rogoz și stuf. Acel stuf care se-ntinde ca o pecingine prin lanurile de grâu, luând locul dispăruților ciulini. Astăzi, unii inimoși
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
potențialul Implanturi pe animale de casă, Implanturi pe oameni Cred în truda ieftină, cred în profituri masive Implanturi pe animale de casă, Implanturi pe oameni Paiață prin cenzura de măruntaie De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Foci pârjolite de sufletul apelor din Nord Caribou alerga în sihăstria aceea Sufletul se strămuta acolo unde orbește lumina Focile țipau din adâncul glacial al apelor Închipuiri, spiriduși protectori în forme de animale departe, departe, departe Vracii șopteau învățături de taină Sufletul
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
zi, sfârâind de sete și cu genunchii moi, tatăl începu să facă, în fundul curții, chirpici pentru o nouă cameră. Deși înjura încetișor printre dinți și țigara din colțul gurii, muncea fără pauză, convins fiind de foamea care îi rodea interiorul pârjolit, dar și de privirea fermă a soției care mânuia cu dexteritate un satâr. Spre prânz, când se așeză, frânt, pe niște lemne, femeia veni la el cu o cană cu apă, cu satârul în mână și plină de sânge de la
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
moarte printre noi, Se văd pe-alocuri cruci și umbre de sicrie Și-o lună neagră plină răsare peste noi. Cu suflete de păpădii în vals e plin văzduhul Și-n ritmuri zarea geme în zgomot a pustiu, Pe dealurile pârjolite crește miros de moarte Și viața-n plină viață miroase a sicriu. Cad pe alocuri pene cu tot cu aripi frânte Purtând sub greutate și puf de păpădie, În urlete de groază se așterne-ncet și noaptea, Iar plumbul fără zgomot se
PUFUL MORȚII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366382_a_367711]
-
Toate Articolele Autorului De nu ar fi tăcerile din noi, Nici cugetări adânci n-ar exista, Dar lungile tăceri ne-ar întrista Si-atunci vom fi, pe dinăuntru, goi. Dar când tăcerile se adâncesc Și-și au izvor în suflet pârjolit Ori în adânc tot fierb la foc mocnit, Un el sau ea, nicicând nu mai iubesc. Lăsând tăceri să curgă-n dialog, Să nu le dăm un sens ce nu-i dorit Ori un cuvânt ce poate ne-a rănit
TĂCERILE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365599_a_366928]
-
capul de frigider, în odaia din fund. La sfârșit, se șterseră cuviincioși la gură cu un boț de mămăligă și se puseră pe așteptat scobindu-se în măsele cu paie rupte din mătură. Cum lucrurile păreau că trenează, domnul Aristide, pârjolit fiind de sete după carnea sărată, luă o hotărâre eroică. Se ridică icnind de la masă, coborî din nou la beci și când a revenit, în mână aburea, de mai mare dragul, un clondir cu vin, iar din gâtlejurile invitaților ieșiră
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
par ca fecioarele sfinte. Când rime-mi zâmbesc rătăcind călătoare, Zglobii râd sirenele-n versuri amare. Și-ncarc sentimentul din slovă în șoapte, Pe mare-un poem se încarcă în noapte, Îmi cad ploi flămânde prin genele-mi dese, Obrajii pârjoliți scriu lacrimi terestre. Și-mi plânge poemul de-atâta visare, Pe-un mal rătăcește-o prințesă călare, În zbor armăsari cu coame zbârlite, Îmi poartă prin lume zeițele sfinte. Referință Bibliografică: Poem despre poezie / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
POEM DESPRE POEZIE de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345578_a_346907]
-
par că fecioarele sfinte. Când rime-mi zâmbesc rătăcind călătoare, Zglobii râd sirenele-n versuri amare. Și-ncarc sentimentul din slova în șoapte, Pe mare-un poem se încarcă în noapte, Îmi cad ploi flamande prin genele-mi dese, Obrajii pârjoliți scriu lacrimi terestre. Și-mi plânge poemul de-atâta visare, Pe-un mal rătăcește-o prințesa călare, În zbor armăsari cu coame zbârlite, Îmi poartă prin lume zeițele sfinte. Citește mai mult Se scurg în petale prin ploaia fierbinteCulori ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
par că fecioarele sfinte. Când rime-mi zâmbesc rătăcind călătoare,Zglobii râd sirenele-n versuri amare. Și-ncarc sentimentul din slova în șoapte,Pe mare-un poem se încarcă în noapte,Îmi cad ploi flamande prin genele-mi dese,Obrajii pârjoliți scriu lacrimi terestre.Și-mi plânge poemul de-atâta visare,Pe-un mal rătăcește-o prințesa călare,În zbor armăsari cu coame zbârlite,Îmi poartă prin lume zeițele sfinte.... XXI. BOTEZ DE CUVINTE, de Doru Ciutacu , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
-mbracă giulgi de fum/ Și-n tăcere sufletu-mi îngropu-l./ Să ne poarte chiotul de-acum/ Numai plopul știe, numai plopul.”(Chiot cu Esenin) Alteori universul poetic este dominat de trăiri la nivelul senzației ( Strigăt orb, Îți ghicesc tăcerea, Rouă pârjolită, Oarba). Apar semne care prevestesc ,,o altă stare”, comunicarea adâncind relația dintre semnificat și semnificant: ,, Azi pe deal, mâine pe vale/ Când călare, când pe jos./ Traista umerii mi-a ros/ Și mă arde frigu-n șale.// Orizontul aburos/ Dă nătâng
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
mi-a vorbit, într-un mod personal, mie, ca eu să înțeleg, printr-un vis. Era un vis în care am văzut sfârșitul lumii, focul, lumea fugea, eram speriată. La un moment dat rămăsesem doar eu singură, în fața unui pământ pârjolit. M-am așezat în genunchi și am spus: “Doamne, tocmai acum vine sfârșitul lumii, este sfârșitul vieții mele. Eu acum voi merge în iad pentru că nu am făcut ceea ce știam că trebuie să fac. Ce se întâmplă cu mine?” Am
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356663_a_357992]
-
ajungem la Soare-Împărat nici până la sfârșitul vieții! Văd că ai uitat de ce am plecat de-acasă! - Ia mai tacă-ți fleanca! Și zise: Către râuri ne coboară, pană, penișoară! Pana îi ateriză pe malul unui râu secat. Totul în jur pârjolit, uscat. Albia râului era numai crăpături. Pe fund, pe la mijlocul albiei, abia dacă se zărea un fir subțire de apă mâloasă. Mărțișor, om milos din fire, zise: - Ce s-o fi-ntâmplat cu tine, râușorule, de ți-ai pierdut apa? Bietul
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
ajungem la Soare-Împărat nici până la sfârșitul vieții! Văd că ai uitat de ce am plecat de-acasă! - Ia mai tacă-ți fleanca! Și zise: Către râuri ne coboară, pană, penișoară! Pana îi ateriză pe malul unui râu secat. Totul în jur pârjolit, uscat. Albia râului era numai crăpături. Pe fund, pe la mijlocul albiei, abia dacă se zărea un fir subțire de apă mâloasă. Mărțișor, om milos din fire, zise: - Ce s-o fi-ntâmplat cu tine, râușorule, de ți-ai pierdut apa? Bietul
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
și-o aruncase peste ocean, despre niște cifre somnoroase care-i înnobilau pieptul și-i sfredeleau gândurile sub lacrima crinilor din secetă în culori; Îl adoram pentru limpezimea ochilor și pentru odihnă așezată pe umbră, în depărtări se deșchideau zări pârjolite - zădarnice jocuri inventate de un orizont mereu pregătit de cină... Referință Bibliografica: Mereu pregătit de cină / Gina Zaharia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 347, Anul I, 13 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate
MEREU PREGĂTIT DE CINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369414_a_370743]
-
cuprinse adversarul de gât pe care-l străpunse. Sângele țâșni șuvoi, iar ghearele îi sfârtecară trupul în bucăți. În cele din urmă, vampirica se prăbuși la pământ și se topi sub ochii bulbucați ai oștenilor, iar în locul ei iarba rămase pârjolită ca de jarul unui foc. Arnăutu însă nu observă scena, fiind surprins de ceea ce i se întâmplase. Pe metereze reapăru Contele poruncind mânios: - Ucideți-i până la ultimul! Vampiri și vampirice se aruncară asupra oștenilor și-i sfâșiară fără milă. Căpitanul
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
ambiții pe măsura numelui său. Nu mi-a fost dat să-l am alături pe cel care mi s-a dezvăluit pe terasa cu umbreluțe colorate. Uraganul Victor s-a transformat într-o ploaie ușoară, care mi-a răcorit sufletul pârjolit și s-a topit apoi pe cerul curat de vară de culoarea unor ochi pe care nu am să-i pot uita niciodată. Totuși, din fotografia veche, mă mai privește cu aroganță caporalul care s-ar fi luat la trântă
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
de gând și de cuvânt pe care le presară, sunt sănătoase, cu miezul mustos și izvorâte dintr-o inimă cât se poate de curată. Iată, de pildă, acest poem: “blestemul rădăcinii: în ziua aceea / păsările au căzut secerate / sub ierburi pârjolite / șerpii și-au lăsat amprenta / din ziua aceea / un dor de muguri stă răstignit / în scoarța bolnavă / prin crengi încovoiate de rugăciuni / moliile macină / povara pântecului sterp / printre paragini / frunza vândută pe talanți /cu umilință încă strigă: / „ întoarce-mi rădăcina
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
în „Legende de Siecles”, redă felul în care Vlad Țepeș a întâmpinat armata sultanului Mahomed al II-lea venită să cucerească Țara Românească. Înaintând spre Târgoviște, oștenii armatei turcești au fost îngroziți de priveliștea oferită de Țepeș: case arse, câmpii pârjolite, fântâni cu apă otrăvită și o imensă pădure de cadavre. Îngroziți de mirosul cadavrelor prizonierilor turci înfipți în țepe, ofițerii lui Mahomed s-au retras recunoscând victoria voievodului. Pentru noi românii însă, Vlad Țepeș a rămas voievodul „în timpul căruia se
CAROLINA BALLET de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358964_a_360293]
-
sări ca ars, Norocel, speriat că Mărțișor exagerase cu inima lui.Nebunul de stăpânu-meu este în stare să-și scoată inima din piept, adică să se omoare, ca să vă dea flacăra aia. Chiar vreți să-l vedeți mort și grădina pârjolită? -Cum așa? râse Primăvara. -Păi, inima lui este vrăjită, prințesă! Iar flacăra ei arde totul în jur.Vreți...să?.. -Vreau! râse din nou Primăvara, dacă și voi vreți să merg în țara voastră. -Jură-mi, prințesă, strigă Mărțișor, că vei merge
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
de luptă, iar armata sa este nimicită. Următoarele tentative (aa. 300, 299 și 292 î. lui Hr.) au fost întreprinse de către diadohul Lisimah, dar ea a fost nereușită. Geto-dacii au impus inamicului tactica unui război de partizani și a „pămîntului pîrjolit” și nu le-au lăsat nici o șansă invadatorilor. După două campanii nereușite, însuși Lysimach a căzut prizonier în mîinile geților regelui Dromihetes. Acesta l-a iertat pe diadohul macedonean și chiar, după cum afirmă Pausanius, și-a dat fiica în căsătorie
Geopolitica Bugeacului [partea a treia] () [Corola-blog/BlogPost/339922_a_341251]