38 matches
-
lau dăruit pe Oscar- un pur sânge negru, de o rară frumusețe, neastâmpărat, care și-a adorat stăpâna. Soleil împlinise 15 ani. Era de o frumusețe năucitoare și era și o artistă în adevăratul sens al cuvântului. Avea un surâr pârjolitor și niște ochi de culoarea chihlimbarului, ochi de pisică, ce ascundeau inteligență vie și un licăr ștrengpresc moștenit de la tatăl său. Deși avea doar 15 ani stârnea strârnea sentimente profunde și dorințe arzătoare. Era de o profunzime rar întâlnită la
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
bine, nici o problemă, și zâmbesc spre receptor, dar imediat după aceea tresar și îl scap din mână, îl văd scufundându-se ca pe un scafandru micuț, pe fundul căzii, pentru că în ciuda vocii sale blânde în mine se trezește o senzație pârjolitoare de greață, am impresia că am auzit plânsetul îndepărtat și înfundat al copilului. Capitolul optsprezecetc "Capitolul optsprezece" În cea de-a opta zi, ne oprim din jelanie și ieșim într-o lume cuprinsă de convulsii, asfaltul se deschide sub picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un fel de brânză ce semăna cu tofu. Avea un miros neobișnuit și nu aluneca ușor pe gât. Se adunară din nou și coborâră muntele. Aceleași priveliști monotone ca mai înainte li se desfășurau din nou în fața ochilor. Sub soarele pârjolitor, agave și cactuși se înfigeau în pământul uscat ca niște pietre părăsite de mormânt. În depărare se deslușeau niște munți golași. Pe fețele asudate li se așezau bâzâind muște. — Oare să mai fie într-adevăr vreun japonez pe aici? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unui vițel de aur. Pe parcursul expunerii, fidel schemei sale trinitare, alexandrinul „trage spuza” pe turta Fiului. Acesta, rostind logion-ul, ar avea în vedere două forme de blasfem, una „călduță” și pardonabilă, blasfemul împotriva firii Sale umane (Fiul Omului), și alta pârjolitoare, impardonabilă, blasfemul împotriva divinității Sale făcătoare de minuni: „Evreii nu insultau/calomniau pe nimeni altul decât pe Isus șatunci când spuneau că vindecă prin Beelzebulț; e așadar limpede că blasfemul împotriva Duhului se referă la Domnul Însuși și că Domnul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
s-a părut că vorbea de ore întregi. De zile întregi. Irene s-a încruntat către el. Amândoi au pătruns pe pajiștea din fața cabanei, iar Naji se simțea sleit de sete. De când venise în țara asta, suferea de o sete pârjolitoare. Și asta de la toate reclamele alea la sucuri, de la înțepăturile minunate ale colei, de la spuma extravagantă a siropului de plante. Naji își turna Mountain Dew în cana de cafea pentru ca pacienții să nu-și dea seama că asta era ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
șatră norii grei ai necazurilor: Udați de ploi, uscați de vânt și arși de ger, țiganii nu au un loc al lor pe pământ! Vin din Nicăieri merg spre Nicăieri cu doruri de dor; cântul lor plâns poveri de tăceri, pârjolitor, e-un foc nestâns, răscolitor. - Fiecare cântec de-al nostru e un bocet pe care numai noi avem urechi să-l auzim și să-l înțelegem. Și mai e ceva: voi trebuie să știți și să ascultați cu luare aminte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vino! Rafira ieși alarmată din cort, crezând că băiatul se accidentase, că pățise ceva de vreme ce o chema cu atâta zor. Ce altceva ar fi putut să creadă, când Vișinel o chema cu o voce în care glăsuia parcă un foc pârjolitor. Ajunsă lângă el, îl cercetă cu de-amănuntul. Într-o clipă, îi învălui întregul trup și, văzându-l teafăr, răsuflă ușurată. Vișinel o privi întrebător dar, în același timp, îi arătă tigaia ce prinsese în interior un contur imaginar, pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
e neinteresant și, poate, însăși spovedania mai minte. Secretului meu i se adaugă secretul general. Prima minciună se naște odată cu întîlnirea dintre doi oameni. Prima minciună: „Te iubesc!“. De la salutul condescendent, un „te iubesc!“ mai mic și pînă la dragostea pîrjolitoare, apropierea oamenilor și miile de morți trecătoare ale sufletului sînt umplute prin convenție. Lumea s-ar prăbuși chiar de un singur om ar spune tot adevărul. Tînăr sau vîrstnic, tu, eu, avem nevoie rafinată de alcoolul minciunii. Prin ea ne
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ascunși cine știe pe unde și să să-i ghindăcească, amuțind și împietrind pe toți care ar privi-o a doua zi, pocind fetele, secând sămânța mădularelor și vestejind podoaba bărbățiilor, să nu cumva ca solomonara, gonitoarea de nori și pârjolitoarea viselor, să aibă vreun cuțit la îndemână cu care să-și pornească amarnicele-i cotături, să nu-i dea bobonitoarei altă apă de băut decât cea din bidonul adus de la Fâtâna lui Eminescu din Cișmigiu, să vegheze ca nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Duke Elington Boulevard, cu un capac deasupra capului. Nu mă pot descurca prin New York și pace... M-am uitat la ceas. Stăteam transpirând și înjurând pe canapeaua neagră și lipicioasă. E cald deja aici, da, se acumulează căldură pentru zaverele pârjolitoare din august Printre multele indicații lipite pe geamul despărțitor era și un anunț care îmi mulțumea pentru faptul că nu fumez. Așa ceva nu-mi place. Mi se pare o chestie prematură, nu-i așa, nu ești de acord? încă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și sâmbăta, surghiunitul își sălta pernele din puf de gâscă pe tăblia de căpătâi a patului, își potrivea peste ele trunchiul corconit, până la piept, în plapumă și începea să se zgâiască, în lungul străzii, după prichindeii claselor I-IV - hoarde pârjolitoare și insolente, care, pe la ceasul acesta, îl vizitau întorcîndu-se de la școală. Gâgâlicii îl năpădeau ca furnicile, i se cățărau pe noptieră, îi trăgeau prin fund apreturile și hârtiile, numai în găurile urechilor nu i se vârau. - Nene Sinistrate, dar ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sașiul prin zonă și parcase cu lehamitea unei dihănii sătule, tolănite într-o rână... Trăgîndu-și frânele taman pe maidanul de unde fuseseră bărbierite, cu lama buldozerului, acaretele și hrubițele tăinuitului Sile Smalț, calif odinioară peste hoți, tata a tuturor sfîrtecătorilor și pârjolitorilor din Bucureștiul interbelic. De îndurările Smalțului își ascuțiseră ei hoții cosoarele și din ugerul încuviințărilor lui supseseră ei cu buza și Gigă Muci și Paranghielie Indianul și Marțafache și Gărgăriță. Din jeepul milițienesc, zăbrelit și mânjit cu șapte litere albe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
marea literatură a lumii, din folclor, așa cum am văzut, iar în plan stilistic, prin invocații, hiperbole, enumerații, repetiții etc., toate insuficiente însă pentru a se identifică pe deplin cu trăirile: mi-e dor, mi-e dor de tine, dor orbitor, pârjolitor / ... / Mi-e dor de tine, dor, dor, dogoritor de viață / fără leac, / dor împătimitor, ursit, riscant, / că de atât amar de dor, îmi pare, doamne, / că n-am să mă mai săvârșesc în veac... Covârșit de sentiment, poetul mixează registre
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]