8,628 matches
-
căci în răspunsul său la discursul de recepție, V.A. Urechia îl întâmpina cu aceste cuvinte: "Recolta d-tale este cunoscută, ea face titlurile d-tale de prima mână la onorurile zilei de azi. (...) Reprezentant al doinei și baladei ardelene pășește salutat de noi toți colegii d-tale". De data aceasta, dl Eugen Blăjan, statornic cercetător al operei lui Atanasie Marian Marienescu, retipărește o lucrare reprezentativă pentru cealaltă direcție a scrisului său, în prelungirea Școlii Ardelene, aceea de luminător al maselor
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
în pace. "Ai grijă, îmi spuneau mulți colegi, îți va fi mai greu să intri la institut!" Moartea lui Stalin ne-a zguduit viața din temelii. Orele de școală, practic, nu se mai țineau, profesorii plângeau în hohote și toți pășeam cu capetele plecate. La radio se transmiteau încontinuu marșuri funebre și se simțea, cumva, că nu mai există autoritate. Un om striga, cu glasul sugrumat de durere, de la fereastra spitalului de oftalmologie: "Stalin a murit, iar eu sunt aici!". Au
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
vrednic n-a fost să spună ce sînteți în voi, nesfîrșite. O, voi, intervale de timp, tainic rost, umplute părînd doar cu găuri de site. O, voi, risipind încă sălile goale -, cînd blînd se-nserează, ca vaste păduri... Și, cerb, candelabrul pășește agale prin nerăzbătutele voastre făpturi. Și pline sîntèți de picturi cîteodată. Par unele-n voi c-au trecut de curînd -, pe altele-n lături sfios le-ați trimis. Dar cea mai frumoasă va sta pînă cînd, acolo-n obrajii-i
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
era - cum ar veni - o chestiune de viață și de moarte, ceea ce a conferit în cele din urmă filosofării sale aura înspăimântătoare a lui vivere periculosamente: "Spre deosebire de Schopenhauer, Nietzsche a fost atras puternic de natura dionisiacă; el a căutat să pășească chiar deasupra abisului pentru că a întrevăzut acolo taine încă și mai ispititoare și pentru că s-a considerat insensibil la amețeală." (p. 50) Văzută în această lumină, alegerea lui Nietzsche de a deveni filolog ar trebui privită nu drept o, să
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
1974 cu popor (o "conștiință a latinității rasei" devine, de două ori, "conștiință a latinității poporului"). Sensul general al modificărilor vizează atenuarea și eliminarea referirilor la pesimism, reacționarism, anti-civilizație, iraționalism. Uneori dispar, indirect, doar elementele care întăresc ideea: în "poezia pășește pe drumurile sale cele mai proprii", sentimentul pesimist nu trebuie să fie caracteristic, de aceea "cele mai proprii" e înlocuit cu neutrul "mai noi". în alt loc dispare pur și simplu adverbul "pururi" (referitor la îndreptarea inspirației poetului spre trecutul
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
1974 cu popor (o "conștiință a latinității rasei" devine, de două ori, "conștiință a latinității poporului"). Sensul general al modificărilor vizează atenuarea și eliminarea referirilor la pesimism, reacționarism, anti-civilizație, iraționalism. Uneori dispar, indirect, doar elementele care întăresc ideea: în "poezia pășește pe drumurile sale cele mai proprii", sentimentul pesimist nu trebuie să fie caracteristic, de aceea "cele mai proprii" e înlocuit cu neutrul "mai noi". în alt loc dispare pur și simplu adverbul "pururi" (referitor la îndreptarea inspirației poetului spre trecutul
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
compoziției din 1983: Cine mai percepe astăzi, ca în vremea premierelor absolute, știința dramaturgului de a trezi și întreține curiozitatea, de a crea suspensii și de a rezervă surprize, de a produce lovituri de teatru, când aproape orice ins care pășește în sala de spectacol cunoaște piesă pe dinafara? (...) Remediul nu poate constă decât în refacerea pe cai oblice a ingenuității noastre de percepție, în "uitarea" deliberată și provizorie a unor fapte cu scopul recuperării altora, încărcate cu propria lor semnificație
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
-i/ doamne, te rog,/ că ne e dor." Prezența lui Horia Bernea în volumul de față nu se rezumă însă la câteva aluzii textuale; versurile Marinei Dumitrescu sunt însoțite contrapunctic de treisprezece acuarele semnate de acesta. Când și când poeta pășește afară din lumea sa interioară invitând cititorul să-i fie părtaș în "aceste reverberații romane": "Uite, ți-am pregătit/ și un ceai," îl îmbie ea într-o formulare cu ecouri barbiene, formulare care îndreaptă atenția către unul din aspectele inedite
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
într-o confecție confortabilă (mai mult sau mai puțin pentru midinete). E și tiparul interpretării lui Fanny Ardant... "M-am apropiat de rol cu teama și venerația cu care te apropii de un mit. Am pornit din afară, de la cum pășea, cum mișca brațele, cum rîdea"... Acest nivel i-a reușit; "martori oculari" spun că asemănarea e uimitoare; totul e impecabil în interpretarea lui Fanny Ardant, doar că-i lipsește tocmai grăuntele de nebunie, sîmburele secret, acea grandoare a sălbăticiei sau
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
unui om, de care avea să rămînă legat toată viața. E vorba de Corneliua Baba. Legătura lor trainică, de nimic tulburată vreodată, avea să fie stimulatorie pentru amîndoi. Era toamna anului 1993. După mulți ani Ion Irimescu și Doamna sa pășeau cu sfială și fericire pe străzile Iașilor. Îi troieneau amintiri, emoții, bucurii. Era o întoarcere în Eden. Nu mai întîlneau oamenii de altădată, orașul se schimbase destul de mult, dar cei doi regăseau acel duh care-i fericise cu peste jumătate
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
descendentă literară a Marei lui Slavici. Energică, vitală, robustă, de o impresionantă robustețe, ("Sida avea pe atunci 120 de kg și se mișca iute, duduiau podelele sub ea și se loveau cu clinchet dulce țurțurii de cristal ai candelabrelor; când pășea prin odăi, toată casa era un clinchet de clopoței..."), dominatoare și împătimită de avere, ca și Blagu de altfel, soțul molâu și supus în toate, Sida este o Mara, într-adevăr, ajunsă însă în faza decăderii și a oribilei decrepitudini
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
nici cea mai mică intuiție privind jocurile politice internaționale. E ca și cum, invitat fiind la o recepție de înaltă clasă, gazda ajunge să-ți atragă atenția că ai pantofii plini de noroi și că e cazul să-i cureți înainte de a păși pe parchetul bine dat cu ceară. Dar că Ioan Mircea Pașcu trebuie demis, e limpede ca lumina zilei. Psihologicește vorbind, îmi închipui ce tortură trebuie să fie pentru cineva căruia i sa refuzat viza americană să se afle într-o
Între celular și celulită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15060_a_16385]
-
pe pămînt. Ba mai mult, spațiul mioritic emană conotații erotice: "din cauza acelorași 50 de ani de dictatură, ne-am ocupat mai mult cu trupul românului (mai precis al româncei), așa că nu ne-a fost prea greu să realizăm faptul că pășind prin spațiul mioritic, pășim, de fapt, în plin eros, ne tîrîm, liliputani și erecți, pe trupul întins orizontal al unei gigantice femei". Dar raiul se dovedește scufundat într-o etern tristă, aproape umană, rapiță caragialiană. Toate argumentele construite în jurul unicității
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
mult, spațiul mioritic emană conotații erotice: "din cauza acelorași 50 de ani de dictatură, ne-am ocupat mai mult cu trupul românului (mai precis al româncei), așa că nu ne-a fost prea greu să realizăm faptul că pășind prin spațiul mioritic, pășim, de fapt, în plin eros, ne tîrîm, liliputani și erecți, pe trupul întins orizontal al unei gigantice femei". Dar raiul se dovedește scufundat într-o etern tristă, aproape umană, rapiță caragialiană. Toate argumentele construite în jurul unicității noastre naționale, tocite și
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
simpliste, efectul ar fi fost mai puternic și mai elegant dacă o numea pur și simplu pe numele ei de la început pînă la sfîrșit. Joculețele de acest tip sînt parte a aerului încărcat de cafenea hermeneutică în care Dan Petrescu pășește adeseori. Nu trebuie uitat în această încercare de găsire a punctelor slabe că Dan Petrescu are meritul incontestabil de a spune de multe ori, de foarte multe ori ceea ce gîndim cei mai mulți dintre noi, dar din timiditate sau calcul nu punem
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
întîrzia. Justiția și istoria au un caracter eterogen și, în consecință, nu se pot determina una pe alta. A acuza pe cineva că n-a fost recunoscut la timp nu înseamnă decît a îngîna nedreptatea. Însă Livius Ciocârlie înțelege a păși demonstrativ pe un tărîm al Răului, cu satisfacția de a călca în picioare (teoretic, speculativ, să nu se sperie nimeni!), valorile morale, de a savura "licorile negre ale păcatului" (sintagma este a lui Marcel Raymond, privitoare la patronalul Baudelaire). Autodamnarea
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
în cadrul Săptămînii "Vlad Mugur", organizată de regizorul Tompa Gabor, directorul Teatrului Maghiar din Cluj. Dispariția lui Vlad Mugur, iată, a trecut aproape un an, a lăsat liber un culoar al profesionalismului, nebuniei și perfecționismului pe care este foarte greu să pășească cineva. Și cu trecerea timpului, devenim tot mai conștienți de ce anume a însemnat Vlad Mugur pentru teatrul românesc, pentru actorii din București, Cluj, Craiova, Piatra-Neamț, pentru scenografii lui Helmuth Stürmer și Lia Manțoc, pentru spectatori, pentru toți cei care l-
Loialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15115_a_16440]
-
trupe trec cu bine confruntarea cu un text, repet, deloc simplu. Inocența, aroganța, șmecheria, prețiozitatea discursului și a atitudinii, derizoriul continuu în care se trăiește, goliciunea din minte, din jurul nostru s-au desprins, s-au decupat din realitate și au pășit, împreună cu personajele lui Zografi, pe scena Teatrului Mic într-o manieră post-modernă. Spațiile și modificările acestora sînt construite, grafic, pe calculator și proiectate pe un ecran uriaș astfel încît decorul propriu-zis, tradițional, rămîne reprezentat prin cîteva elemente de recuzită. Introducerea
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
tău când îți e lumea mai dragă, tușindu-ți în ureche, în troliebuz, spre a-ți transmite gripa lui exotică. Eu unul am avut în familie o mătușă, de o extraordinară sensibilitate și nu prea fericită în viață și care, pășind în salonul cu grele draperii de catifea s-a văzut pe sine, în picioare, drept, zicându-și: „Ce e cu tine, sărmană Paula?” Cu asemenea zestre în familie, eram încredințat că, încrucișându-mă cu dublul meu, la loc deschis, nici
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
noastre, Gabriel Simonoff, profesor de fizică nucleară la universitatea din Bordeaux, preconizează, în studiul său La nouvelle éternité - Bien vivre 120 ans numai două decenii peste sută, cu specificarea: „perfect sănătoși și în deplinătatea puterilor”. O precizare absolut necesară atunci când, pășind cu încredere în cea de a doua jumătate a vieții, ai parte de o excelentă vedere cel puțin la un ochi, cu ajutorul unei lentile aditive, un auz de fiară de savană, prin purtarea unui minuscul melc în miezul urechii, o
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
editate în limba chineză cărți de istorie și geografie a României, totuși, timp de mai bine de zece ani, nu s-a tradus și tipărit nici o carte de beletristică română. După ieșirea din această perioadă de barbarie culturală, China a pășit pe un drum de dezvoltare generală rapidă, caracterizată prin deschidere și reformă, iar primele semne de transformări înnoitoare au apărut în învățământ, știință, literatură și artă. În 1978, la Nanjing, în provincia Jiangsu, se pregătea editarea unei noi reviste cu
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
prin operele lui. E aproape imposibil să cuprinzi personalitatea lui Rodin în câteva cuvinte. Era cu totul ieșit din comun, din tiparele noastre obișnuite. Era o forță, un mare gânditor al artei, care a lăsat o dâră pe care au pășit generații de artiști plastici! Cu operele tuturor acestor mari maeștri am luat contact la diferite expoziții colective sau personale, chiar în epoca respectivă. - Pe Brâncuși l-ați întâlnit? - Brâncuși era o mare personalitate a timpului. Ei, de aceste mari personalități
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
dintre ele distinse cu premii importante este o performanță care, orice s-ar spune, nu se află la îndemîna oricui. Mai relevant decît numărul de volume publicate și decît numărul de premii obținute este însă faptul că scriitorul nu a pășit de două ori pe același drum literar fiecare nouă carte a sa - din cele șapte - aparținînd altei specii literare. Autorul a publicat, în ordine, cărți de poezie (Regula jocului, 1996), satire și parodii politice (Urmuz, 1998), poeme în proză (Veto
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
Marina Constantinescu Întotdeauna la ședințele de redacție, de cînd am pășit aici, ochii mi-au picat invariabil și îndelung, uneori, pe un panou mare și impozant ce domina un perete al încăperii. Refugiu și popas. O schiță de decor, un studiu în alb și negru de la Revizorul lui Pintilie din ’72
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
forfota din pestrița piață e de-acum la parametri maximi, urmează Tîrgu Neamț și deja aerul miroase a brad. În dreapta, sus, bătrîna cetate, apoi șarpele șoselei urmînd Ozana „cea repede curgătoare”. Cobor, mă descalț, îmi suflec manșetele pantalonilor și, înviorat, pășesc pe mirificul prundiș, lăsînd apa ca gheața să-mi ude gleznele de tîrgoveț. Din nou la drum întins, pe lîngă Mînăstirea Neamț, înecată în sălbăticie verde și... și... Coada Lacului. Unde-i Coada de-alt’dat’! Gata (n-am ce
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]