126 matches
-
recunoască că nu au fost nicicând mai mândri și mai derutați ca la lectura acestor versuri: Se poate să crezi Că fără Ihab Hassan greva De la Metrou Nu are sens Precum Toată vorbăria asta Goală Din Parlament? Se poate zici pățit Cum ești Orice se poate măi dragă Hoțomanule Ori animalule Cum Îți convine Căci literatura e plină de excepții Firesc, après tout C'est notre compatriote, vorba Compatriotului nostru transfug De la Biserica Ortodoxă Română Din Paris-Bien-Sur-Seine 9 bis rue Jean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
coridoare, ținea să-i reamintească, cu o figură sobră, să nu cumva să trădeze matematica "pentru o amantă de duzină". El protesta: Nu, domnule profesor, se poate?! Se poate! i-o reteza profesorul. Ascultă-mă pe mine, că-s om pățit: se prea poate! Dumneavoastră ați căutat matematica în poezie, domnule profesor, îi declară atunci Victor, după ce, timp de câteva nopți, îi citise și-i recitise "Jocul secund", volum pe care îl împrumutase de la un coleg de-al Feliciei, un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca pe un trofeu, și o mângâia din când în când, de parcă aceasta era un animal de companie. Avea oarece probleme cu scaunul. Directorul școlii era cam pirpiriu și nu prevăzuse că burtosul cu epoleți va pune la încercare obiectul. Pățit, probabil, muntele de grăsime se strâmba rău de tot atunci când scaunul, greu încercat, scârțâia la cea mai mică mișcare a sa. Când auzea scârțâitura, Burtă Multă arăta ca un ins fatalist aflat în pragul unei mari drame. Juca rolul personajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
impresie de moment, căci, la drept vorbind, tânărul nici acum nu se simțea cu mult mai bine și prea împăcat cu situația, și asta tocmai fiindcă acel fost prieten era mort pentru dânsul acum, iar, în astfel de cazuri, cei pățiți știu că ți se întâmplă întocmai ca la morți, fără deosebire: îți plângi defunctul intens, cu lacrimi fierbinți și amare, o zi, două zile, dar apoi obrajii încep să ți se usuce și să-ți crape, iar lacrimile din ochi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să punem foile cu desene deoparte, să uităm că, de pe albul lor imaculat, ne privesc semne vechi de mii de ani și să ne odihnim. Acum, Muză, să cântăm despre bloguri Scrieți, băieți, numai scrieți. Ion Heliade Rădulescu Ca lectori pățiți, presupun că ați zâmbit condescendent încă de când ați citit titlul bucății în sumarul volumului. Parând elegant de la debut, trebuie să vă spun că sublimul vers de mai sus mi-a fost inspirat (insolit afflatus de grad secund) de un obscur
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
i se întoarcă banii, lucru refuzat de către vânzători. Nu știu cum s-a terminat ciondăneala dintre înșelat și înșelători. Probabil în mod amiabil, aceștia de la urmă de obicei evită scandalurile. Și, cum se întâmplă totdeauna, e sigur că mai sunt și alți pățiți care au dat crezare reclamei, dar le e rușine să recunoască (fapt pe care și mizează reclamagiii!) Dar cuvântul magic „testosteron" continuă să ne umple ochii și urechile. Și nu cred că e cazul. Hormonul numit nu e de natură
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
Cristian Cosma), care îl au în centru pe profesorul Paul Cornea, își merită, întru totul, laudele. Considerațiilor nonconformiste ale autorului Originilor romantismului românesc cu privire la ritualul din ce în ce mai mortificat al lansărilor de carte ar trebui - o spun, în cunoștință de cauză, cei pățiți - să li se acorde atenție: "De fapt, convergența manifestărilor de care vorbiți e mai degrabă rezultatul întâmplării. Personal, nu caut vizibilitatea, dimpotrivă, încerc să-mi protejez timpul liber. Desigur însă, nu ezit să-mi organizez lansarea propriilor lucrări la un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7675_a_9000]
-
gamei, fiindcă rar se va fi pomenit, în toată istoria, modă mai aclamată și, deopotrivă, mai pusă la zid decît arta pentru artă. Ce are, dezicerea lui Camil Baltazar, apucarea lui de unelte, deosebit de atîtea profesiuni? O tristețe de om pățit, interludiul acela pe care toți îl invocăm, fără să-l atingem decît foarte puțini, în care ierți fără să poți uita. Imagini de tribut, venind din măruntaiele unei arte care se naște datoare: "Zilnicul meu tain îl plătesc,/ porția mea
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
ea. De nerăbdare. Nimeni nu-și află locul, viii sunt ca a lui Ciugulea, „curioasă și-și băga nasul să vadă cum se mai poartă,/ Cam care e pulsul modei în adânc", morții se-arată pe ulița mare, stârnind boala pățiților și râsul celorlalți. Câte unul e pilot de încercare, iar restul trăiesc melițându-i povestea. Pentru ei, există speranța unui nou subiect, nu și pentru cel care are șansa, și se repede să și-o trăiască: „Mai stai un an
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
scrise ca și când le precede și le urmează o veșnicie de stat de vorbă. Din când în când, câte ceva merită spus cu voce tare, din acest dialog interminabil, și aceea este poezia. Fără pretențiile memorabilului, doar cu o căldură de om pățit, între alții: „Și eu am umblat odată cu o amintire în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape./ îmi alunecase odată - și se rostogolise de-a dura/ pe jos. am șters-o frumos, cu mâneca hainei/ nu mi-a fost
Amintire și adevăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5366_a_6691]
-
trecut în strategia fiscală“, a explicat Elena Udrea, la . „Așa cum în 2009 se citeau în lume semnele crizei, însă în România mai puțin, și nu toată lumea știa cât de puternică va fi această criză, așa și acum. Dar fiind odată pățiți, intuim ce s-ar putea întâmpla. Sperăm să nu se întâmple și ne ținem de promisiuni în măsura în care ne permite bugetul“, a mai precizat ministrul dezvoltării. Citește și:
Udrea: Am fost precauţi în strategia fiscal bugetară şi de aceea n-am trecut nimic legat de evoluţia salariilor () [Corola-journal/Journalistic/47879_a_49204]
-
se opreau mașinile Securității, casa se umplea de oameni în uniformă și în civil, care controlau, căpiați, tot, casa, șura, stogurile de paie, grajdul, chiar și fântâna. [...] Ticu, chemat la Cluj, la Securitate, reapărea acasă cu fața însângerată. - Ce ai pățită? Ce ai pe frunte și pe sprâncene? l-am întrebat o dată, când eram cam pe clasa a cincea, iar el se întorsese de la Cluj cu fața numai cheaguri negre de sânge. - Nimic, m-a mințit el senin, am căzut de pe
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
dedică, post-factum, o prelegere, cu poanta la sfârșit - curajosul pedagog a lipsit de la exerciț de teama cometei. Dar, ca orice hopa-Mitică, își reia poza, fără să recunoască nimic. E, în lumea lui Caragiale, un mod de viață. Omenirea era deja pățită, din iunie ’61, când trece, periculos de aproape, pe lângă Pământ cometa căreia îi scrie, prevenitor, Alexandrescu. Mai concis și mai reușit, întrucâtva, decât izbutise să flateze așteptatul an 1840. Scurt spus, încrederea în viitor, care străbate veacul, face de nedorit
Despre cometă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5541_a_6866]
-
crezare în numitele cercuri. Că doar și ele știu că orice coțcar la drumul mare, ca să-și salveze primejduitul său toval și să-și mai facă rost pe deasupra și de o simbrie de informator sau de spion (suprema resursă a pățiților de drept comun), își va ura el singur bun-sosit, în numele vreunei cauze care plutește pe deasupra definițiilor penale. Iată deci foaia de viță sub care Petru Dumitriu s-a văzut respins la concursul de frumusețe literară nu numai odată, ci chiar
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
l-a făcut să se furișeze în lumea largă. Poate că se vor găsi câteva babe să-i ceară lumină și binecuvântare. Absurditatea acestei tentative de farsă e enormă, nu se poate tălmăci decât prin epuizarea tuturor celorlalte trucuri ale pățiților de drept comun. Când nu mai ai încotro... Și pentru că în numele lui Moise, al lui Zoroastru, al lui Buddha, al lui Hristos, prea s-au prăsit mulți prooroci de ocazie pe ospitaliera noastră planetă, Petru Dumitriu a găsit cu cale
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
literare, care, oricît de iscusită și inspirată de bună-credință, n-ar fi capabilă a capta satisfăcător duhul dramatic al vieții, fie printr-o amară ironie prezumînd incredulitatea lectorului actual. Ambele explicații converg în fondul moral de modestie scrupuloasă, de ,om pățit" al autorului, reprezentînd un reflex al onestității d-sale caracteristice. Absolvent al studiilor universitare în 1953, dl Constantin Mateescu se vede confruntat cu un ,climat de lipsuri, de goană disperată după remedii de supraviețuire". într-o țară în care era
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
și, pe-alăturea cu drumul, un cal bălan ca tinerețea, care-i vine și-i pleacă de sub fereastră. Așa o stampă, scoasă din timpul vacanțelor la moșii, cînd se putea scrie, fără grijă, despre melancoliile între două halte, de doamnă pățită, cu voaletă, iscă, azi, oarece suspiciuni. Mai ales că inactualitatea, pată grea, a ros, în anii '70-'80, prestigiul romanelor de iubiri provinciale, caline, încete. Proteguite de un geam de seră. În schimb, dacă-n aceeași ramă Biedermeier așezi frînturi
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
zemoase cu care își tămîiază adversarii. Dar ce e uimitor e că mirodeniile stilistice cu iz oriental sunt altoite pe o matriță curat apuseană, lui Pandrea putîndu-i-se imputa orice, dar nu lipsa culturii occidentale. Sub unghi istoric, Pandrea e un pățit care nu mai crede decît în familie, în regulile nescrise ale obștei și în cele cîteva voluptăți care fac viața suportabilă: vinul bun în compania unor atleți ai conversației (Sorin Pavel, Petre Țuțea sau Teodorescu-Braniște), mîncarea cu rol de tampon
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
noi avem bilete suplimentare la cabină? Așa că accept, desemnez un purtător de contrabas și-i îndemn pe toți să urce în carul în care ciripesc deja copiii fanfarei din Vaslui. La aeroport ajungem cam târzior, după gustul meu de femeie pățită. Facem checkingul la ghișee diferite. La un moment dat, un răcnet disperat: - Doamnăăăă! Măi doamnă! - Ce-i baiul? - Nu ne primește cu contrabasul! Scotocesc în geantă după medicamente, înghit o porție de protecție - așa a făcut și răposatul domn Ilișiu
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
pusese pe fluierat. Și țiuise până când zărise năvala dalbă apropiindu-se în iureș din fruntea steiurilor. Degeaba copilul cu ai săi îi strigaseră să intre degrabă la adăpost, omul se făcuse zid în fața zăpezii ce-nainta! Îndemnul rămas fără urmare, pățiții anilor trecuți se-ascunseră în loc ferit, făcând cruci ocrotitoare înspre tânărul ce-și punea șuieratul împotriva tunetului rece. Mai apucaseră a vedea numai cum prima limbă de zăpadă îl înconjurase pe îndârjit, transformându-se pe clipă într-un cal alb
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
de mult timp nu te-am văzut!” Lupul apoi a ridicat / Cherșinul și l-a înhățat Pe bietul ied, nenorocit. / Apoi, cu poftă l-anghițit Lingându-și botul cu plăcere. / „Pe limba ei, pasărea piere” Zice o vorbă și, la fel, / Pățit-a și iedul acel. Din cei doi iezi, în acel ceas, / Doar capetele-au mai rămas. Lupul le puse în fereastră, / La fel ca florile în glastra. Rânjiți ai lor dinți se vădeau, / De parcă vesele râdeau Privind afară-ndepărtare, / Să
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
familia Ignătescu, de la Iacobeanu Floarea și de la Măria Vr. Pușcuță. 49 Direcția Județeană a Arhivelor Naționale, Fond școala generală Filipeni, dosar 1/1906, fila 32. ////// Scena și pățania o știu de la tatăl meu care o aflase chiar din gura celui pățit, instructorul de partid. * Acest subcapitol a fost scrisă pe baza observațiilor proprii, întărite de studierea unor lucrări de referință: Mircea Eliade, Istoria credinșelor și ideilor religioase, Vol. III, Editura Științifică, București, 1992; Romulusă Vulcănescu, Mitologia română, Editura Academiei RSR, București
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în fața mea, să-i văd eu toate alea. Greu. Da, vă asumați riscul dumneavoastră... — Care risc? Tu mă omori, ce să risc eu!? Riscul ăsta cu povestitul. Vă dați pe mâna mea, asta e unu, și-apoi, doi, cine știe ce mai pățiți... Da’, hai, ziceți. Dumneavoastră hotărâți cât, ce și cum, eu doar aștept povestea Tinei... — Să știți că muntencele - ai mei locuiau în Suceava, dar eu mă născusem la țară, c-o apucaseră durerile pe maică-mea mai devreme, și toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plapumă, motiv pentru care i-a bufnit râsul pe amândoi după ce au părăsit camera tânărului. Răducanu nu știa cine a făcut șotia, dar o cam bănuia pe autoare. Același lucru îl bănuiau și mătușa Floarea cu moș Constantin și cum pățitul era hotărât să facă reclamație la milițian, dimineața prima grijă a tușei Floarea a fost să ajungă la vecina Semilia și să-i povestească necazul chiriașului său. Auzind moș Dumitru de năzbâtiile fiicei sale cea mare, a luat biciul și
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
pat, motiv pentru care i-a bufnit râsul pe amândoi, după ce au părăsit camera tânărului. Răducanu nu știa cine a făcut șotia, dar o cam bănuia pe autoare. Același lucru îl bănuiau și mătușa Floarea cu moș Constantin și cum pățitul era hotărât să facă reclamație la milițian, dimineața prima grijă a tușei Floarea a fost să ajungă la vecina Semilia și să-i povestească necazul chiriașului său. Auzind moș Dumitru de năzbâtiile fiicei sale cea mare, a luat biciul și
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]