48 matches
-
cuiul tocului peste coapse pe micul fugar, pe urmă se încalță repede, cu aerul cuiva căruia nu-i face plăcere să fie observat într-o ipostază vulgară; cu copilul de-o aripă, revine la bagajul abandonat și pleacă mai departe păcănind, satisfăcută de refacerea triunghiului natural, femeie-copil-sacoșe. Fugită de la cămin fără să-și fi băut cafeaua, într-o dimineață de weekend în noiembrie 200X, Galina a descins pe la prânz dintr-un șir de trenuri regionale în Gare de Lyon, nesemănând chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bătrînă blocată într-un colț de o tejghea din lemn galben lustruit. — Da? zise doamna. — Am o programare; adică, sînt așteptat. Mă așteaptă domnul Tulloch. — Cum vă numiți? — Duncan Thaw, zise el timid. Doamna își mișcă degetele peste butoane care păcăneau și zise: — Domnul Tulloch? Un oarecare domn Thaw dorește să vă vadă. Spune că are o programare... Foarte bine. Apăsă cu dexteritate mai multe butoane. — Ați putea să trimiteți, vă rog, o tînără? Să-l ducă pe domnul Thaw în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o voce artificial de ușoară și colocvială. Înainte ca Brunetti să poată răspunde, auziră un zgomot În spatele lor și se Întoarseră amândoi ca s-o vadă pe contesă cum intra În cameră. Aceasta se grăbi până la Brunetti, cu tocurile Înalte păcănind un mesaj vesel pe parchet. Ambii bărbați se ridicară În picioare. — Guido, cât mă bucur să te văd, spuse ea, Întinzându-se ca să-l sărute pe amândoi obrajii. A, draga mea, zise contele, aplecându-se spre mâna ei. Căsătoriți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
s-o servesc și din upercutul meu la ficat, când zgomotul incriminat s-a auzit pentru a treia oară. De data aceasta, suficient de aproape pentru a-mi da perfect seama că zgomotul era emis chiar de lamentabilii optzeciști, deplasîndu-se păcănind către fotoliile lor de lectură. De surprindere am uitat să respir. Trupul mi s-a acoperit de crusta și de sudorile reci ale uimirii... Am priceput înmărmurit că o generație care se deplasa într-un asemenea hal nu putea fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
noaptea, pe la 11 jumătate fix, în toată lungimea străzii Stoian Militaru, că acolo o să iasă și o să ne vindece ea... Zis și făcut. Încă de pe la șapte jumătate tropăiau deja pe Militaru Stoian toți odioșii. Parcă ne candriserăm. Țipam. Orăcăiam. Ne păcăneam între noi catafalcurile. Trăgeam clopotele unor ucenice de-ale fermecătoarei, care, în zile normale, ne slobozeau la trăscău, dar acum fuseseră dresate să păstreze ordinea în convoi, să-i curenteze pe zvăpăiați și, la un semnal al ciohordoaicei, să ne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
voi Șeful 284 DANIEL BĂNULESCU În trei vizite îndesite, "imposibilitatea în mers" se transformase miraculos în "agitație sau vagabondaj nocturn inconștient". Apoi în mai exactul "deambulism nocturn" (somnambulism). Începuseră de-i culegeau nopțile de pe crestele acoperișurilor, unde se amuzau să păcăne tabla sau să facă să alunece pe burtă vreo țiglă. Îi înhățau. Le legau boturile la sacoșele cu nutrețuri de neuroleptice, tranchilizante, hipnotice, sedative, dar, în noaptea următoare, tot de prin stâlpii de telegraf îi culegeau. Îi ferecaseră sub cearceafuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Stați aici, le-a spus Bozoncea. Ajunseseră la un dâmb uscat și se odihniră. Era liniște, nu se auzea nici vântul. Până dimineața au cotrobăit jandarmii groapa. N-au pus mina pe ei. În zori, hoții au auzit motoarele mașinilor păcănind pe drumul Cuțaridei. - Scăparăm! a oftat Sandu ușurat. Toată primăvara au bătut Grantul și rampa de mărfuri. Gheorghe înainte, cu mâinile în nădragi, Sandu, pestriț și bocciu, trențăros și desculț, scuipând cu râvnă într-o parte, pe urmă ucenicul, golaș
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în timp ce o cădere de apă de undeva departe îmi însoțea, intensificînd-o, această stare de singurătate și fericire, care venea din sentimentul că evadarea mea se înfăptuiește și că e fără întoarcere. Am continuat apoi lunga călătorie. Stăteam la geam, roțile păcăneau, orașe și sate, și văi adânci sau brazi înalți îmi ieșeau gonind înainte izbindu-mi ochiul, repezindu-se uneori cu violență asupra ferestrei mele și făcîndu-mă să mă trag înapoi înspăimîntat. La Turda ne-am dat jos și ne-am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de nu reușesc s-o desfac? - Mecanismul... uneori e blocat, dar poți s-o folosești așa! - Nu, pe aerodrom e furtună și motociclul nu pornește până nu o deschid! Umbrela trebuie reparată urgent! În sfârșit, după câteva opinteli furioase, umbrela păcăni cu zgomot, desfășurându-se. Cuprinzând la întâmplare infinitul spațiilor necuprinse s-a stârnit un curent groaznic. Aruncă repede umbreluța, renunță la ochelari și arme și se cățără agil pe motociclul spațial Honda. Trebuia să atragă după el vifornița și furia
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la el și l-a pus la punct, În stilul inconfundabil al lui Dougie. Așa că m-aș mira ca domnul Blades al nostru să-și mai arate vreodată mutra pe la masoni. Hai noroc! Îmi face Ray cu ochiul, scoțând un păcănit din colțul gurii pe când se cară. Pac pac pac Sar de la un canal la altul. Pacapac pa00000000000000000000000 Te-ai făcut mare și ai Începutgreață ca un câine de rahatsă muncești În aceeași mină ca și omul despre care ai crezutistrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
gândești cum arăta el. Nebărbierit, cu cearcăne, și cu părul negru făcut vâlvoi și Încrețit de ploaie. Isobel deschise gura parcă pentru a spune ceva și apoi o Închise. Ploaia se izbea de partea de sus a cortului, aparatul foto păcănea și scâncea În timp ce, blițul se declanșa cu o frecvență amețitoare, generatoarele mormăiau. Cu toate astea, liniștea era asurzitoare. Medicul de serviciu fu cel care rupse vraja: — La naiba! Stătea Într-un picior, scuturându-l pe celălalt, În care se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
reuși să cadă și să se taie la mînă În oglinda spartă. În timp ce-și sugea rana, Își aminti cum mama sa Îl Învățase să joace mah-jong și de piesele cu desene criptice care intrau și ieșeau cu un păcănit din pereții de mahon. Jim se gîndi să scrie o carte despre mah-jong, dar uitase majoritatea regulilor. Pe covorul din camera de zi, adună o grămadă de bețe de bambus din seră și Începu să construiască un zmeu În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Sondei spațiale Voyager i-au trebuit cinci ani pentru a ajunge la Jupiter, nouă până la Uranus. În cincisprezece ani... Poate că se Îndreptau spre Pluto? — De ce să vrea cineva să ajungă pe Pluto? — Nu știm Încă, dar... Aparatele de radio păcăniră și se auzi vocea Tinei Chan: — Căpitane Barnes, cei de la suprafață vă solicită pentru un mesaj codificat. — În regulă. Oricum era timpul să ne Întoarcem, spuse Barnes. Porniră Înapoi, de-a lungul imensei nave, către intrarea principală. SPAȚIU Șl TIMP
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În Întuneric observă că devenise cenușiu. Își dădu seama imediat ce se Întâmplase: Beth Îi Închisese alimentarea cu aer. 05.35 ORE Stătea chircit În Întuneric, ascultând piuitul intermitent al senzorului și șuieratul aerului evacuat. Presiunea scădea cu repeziciune: urechile Îi păcăneau, ca Într-un avion care lua altitudine. „Fă ceva!“ se Îndemnă În gând, simțind un val de panică. Dar nu era nimic de făcut. Era blocat În compartimentul superior al Cilindrului D. Nu putea ieși de acolo. Beth deținea controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu reuși. Ghetele costumului se aflau chiar În fața lui. Vru să le apuce cu mâinile, dar nu reușea să-și strângă degetele. Încercă să apuce cu dinții de costum ca să se ridice, dar maxilarele Îi clănțăneau, scăpate de sub control. Intercomul păcăni: — Norman! Știu ce vrei să faci, Norman! În orice moment Beth putea ajunge aici. Trebuia să-și Îmbrace costumul. Se afla la câțiva centimetri de el, dar mâinile Îi tremurau neîncetat, nu putea ține nimic. În cele din urmă observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
auzi: — Înțeles, 4A31. — Ultima adresă cunoscută. Bărbat alb, nume de botez Ralph, nume de familie Kinnard. Cred că se scrie K-I-N-N-A-R-D. Dați-i bice, bine? Omul Îi răspunse afirmativ. Bud Începu să bată darabana, nerăbdător: tap, tap, tap. Apoi radioul păcăni: — 4A31, cerere recepționată. — 4A31, recepție. — Identificare pozitivă a lui Kinnard, Ralph Thomas, bărbat alb, născut pe... — Ți-am zis să-mi dai doar nenorocita aia de adresă! Dispecerul pufni nemulțumit. — Pentru ciorapul tău de Crăciun, căcănarule! Adresa e Evergreen, numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un sens și în altul, într-o succesiune legănată, acoperișurile prăfuite ale troleibuzelor, autoturismele în toate culorile repezindu-se din cele două părți în ciorchine, apoi rare, apoi iarăși ciorchine și iarăși rare, cu scrâșnet de frâne, motoare mai vechi păcănind, claxoane uneori; pe trotuarul din față, pentru că pe cel de sub fereastra sa nu-l zărește și și-l închipuie numai asemănător, bărbații, femeile, copiii, bătrânii se vântură de colo-colo, florăreasa iese din când în când în pragul dughenei sale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
părea familiară, ca și evoluția evenimentelor spre catastrofă. Aviatorul meu epistolar n-avea nimic din demnitatea bunicului Vitalian, la manșa Messerschmitt-ului său ascuțit: casca nu-i flutura în vânt, iar zgomotul bubuitor al elicelor nu ridica privirile admiratoarelor. Gloanțele nu păcăneau printre norii mici de fum, și nici cadranele groase ale instrumentelor de bord nu indicau nivelul de kerosen până nu băteai cu mănușa în ele de trei ori. Străinul nu făcea parte din familie, cu-atât mai puțin din timpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi ascuns un certificat de naștere în catedra de literatură română. În timp ce Mihnea scutura colecțiile din „Analele Universității“ (un nume parcă predestinat să se-odihnească în clădirea asta), am tras cu urechea. Dinspre geam venea un zgomot, un fel de păcănit ritmic, de atelier în miniatură. „E țeava.“, mi-a explicat Mihnea, cu spatele la mine. Vâra de zor lanterna printre foi și coperți, fără succes. „Așa e pe cupru. Efectul de dilatare.“ L-am lăsat să se-agite în continuare. Nu căutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a explicat Mihnea, cu spatele la mine. Vâra de zor lanterna printre foi și coperți, fără succes. „Așa e pe cupru. Efectul de dilatare.“ L-am lăsat să se-agite în continuare. Nu căutam unde trebuie. Căldura se evaporase din încăpere, țevile păcăneau de pomană; mai degrabă îți clănțăneau dinții. Prin ziare ți se explica săptămânal ce se întâmplase cu ea și unde dispăruse. Denumirile sunau palpitant, ca într-un film cu spioni: agentul termic, factorul K, coeficientul Ø. Oricând s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Apoi se întoarse și deschise brusc ușa, aproape ciocnindu-se de Rosina, care trăgea cu urechea, de afară. Rosina făcu un salt îndărăt, iar Lizzie coborî scările în fugă, ținându-se strâns de balustradă, în timp ce pantofii ei cu tocuri înalte păcăneau și lunecau pe trepte. Am dat s-o urmez, dar Rosina m-a prins cu forță de braț, și mi-a pus frână, așezându-și un picior încălțat în cizmă în fața picioarelor mele. Ne-am tras amândoi îndărăt, spre zid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Pentru capră se asociau câte 3-4 copii. Unul se îmbracă cu o piele de capră sau cu o cuvertură pe care sunt prinse vârfuri de stuf pentru a da culoarea cenușie a caprei și are un cap din lemn care păcănea continuu imitând zbieretul caprei. Altul cântă din fluier cântecul caprei, iar ceilalți dansează pe loc și exclamă strigături ca : Capra mea de la Balinți/ Ar mânca și n-are dinți. La sfârșit membrii formației strâng banii și colăceii primiți de la cei
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
schitul părăsit se vaicăre și cobește și mai sinistru, înfiorându-i cu gânduri rău prevestitoare... Da' Isaia nu mai vine, bre? Să jurăm ce avem de jurat și să plecăm pe la cășile noastre, insistă Cupcici. Negrilă schimbă vorba, pentru că îi păcănea în urechi cuvântul: "Salcie! Salcie! Salcie!"... Voi ați băgat de samă? Lui Vodă îi pică mucu' după fătuca Radului Vodă... Băgat, zâmbește răutăcios Alexa, făcând nerușinat cu ochiul. Se șoptește că diavolița i-a făcut cu ulcica de l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]