74 matches
-
un amic care să-l invite la o bere în oraș. - Alo, da, cine-i la telefon? spuse el ușor iritat de acest deranj neașteptat în timp ce-și servea masa de prânz. Din receptorul telefonului se auzeau doar niște păcănituri și o voce feminină necunoscută parcă, pe care nu o putea înțelege ce spune. - Alo! Cine sunteți vă rog? Ridică el glasul nervos. Parcă distingea hohote de plâns. Deslușind aceste stări sufletești ale persoanei de la celălalt capăt al firului, prin
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
aerul avea aceeași presiune în acel spațiu închis, întunecat. „ Nu, nu este o iluzie, sunetul nu provine din urechea mea internă, nici acufene nu cred să fie...” încerca el să-și explice logic strania emisie. Acum tatona...Repeta mișcarea. Deodată păcănitul scurt ca un bip și imediat vibrația, unda care părea să fie emisă de o sursă din dreptul peretelui din stânga,parcă țâșnind printr-o fantă punctiformă...Îi stăpungea timpanul, îi trecea prin creier, simțea o descărcare în corp...Urmărind și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
acolo, captiv, suspendat, poate mort, vor încerca să-l tragă, să-l clintească iar blestemăția de sârmă îl va despica, îl va ucide... Și-a impus calm, stăpânire, precizie...Acum glisa încet, cu teribilă exactitate, înapoi, spre stânga, încă puțin... Păcănitul și gata, s-a eliberat. Își regla respirația, își ștergea sudorile reci... „Cum, Dumnezeu, doar am simțit cu adevărat...Teribil! Firul...”, încerca să-și cerifice în gând inexplicabila experiență. S-a hotărât: va mai încerca , va lupta cu sine, va
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
înghițise, aerul avea aceiași presiune în acel spațiu... „ Eiii, nuuu, nu este o iluzie, sunetul nu provine din urechea mea internă, nici acufene nu cred să fie...” încerca el să-și explice logic strania emisie. Acum tatona...Repeta mișcarea. Deodată păcănitul scurt ca un bip și imediat vibrația, unda care părea să fie emisă de o sursă din dreptul peretelui din stânga, sau țâșnind printr-o fantă punctiformă...Îi stăpungea timpanul, îi trecea prin creier, simțea o descărcare în corp... Urmărind și
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
vibrația scădea gradual în intensitate cu cât apropia urechea de zidul din stânga și dispărea înlocuită de șuieratul discret și natural provocat de microcurenții dintre pavilionul urechii și perete, de trepidațiile cladirii, de vuietul instalațiilor și ventilatoarelor.... Punctul în care percepea păcănitul și unda acustică inconfundabilă, apreciase și constatase, era situat la jumătatea dintre pereți și exact la înălțimea urechilor, aflat în poziția în care se găsea și acum: drepți, cu corpul perfect vertical, încălțat cu ghetele de toamnă, cu talpă groasă
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
captiv, suspendat, poate mort, sau dacă nu, vor încerca să-l tragă, să-l clintească iar blestemăția de sârmă îl va despica, îl va ucide... Și-a impus calm, stăpânire, precizie...Glisa încet, cu exactitate, înapoi, spre stânga, încă puțin... Păcănitul și gata, s-a eliberat. Își regla respirația, își ștergea sudorile reci... „Cum, Dumnezeu, doar am simțit cu adevărat...Teribil! Firul...”, încerca să-și cerifice în gând inexplicabila experiență. S-a hotărât: va mai încerca , va lupta cu sine, va
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
Când soarele se ridică de o suliță, usucă orice urmă de umezeală, boabele de grâu, costelive și fără de miez, încep să părăsească spicul scuturându-se, pierzându-se astfel și bruma ce mai scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind. Victor
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
pădurea sau corcodușii de la calea ferată... Echilibrul arhitectural este rupt de o dâră uriașă de praf, de un cafeniu spălăcit, ce se întinde undeva departe, ca o pană de despicat buturugi, încercând să desprindă miriștea de cer... Se aude doar păcănitul tractorului ce trage după el, ca o cometă, praful câmpiei... Mut privirea și o văd pe Rușița, mare, ciolănoasă, pășind rar, rupând iarba cu un zgomot sacadat, rap,rap,rap, aparent nemișcată, silueta sculpturală terminându-se cu o coadă în
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
de umezeală a boabelor de grâu și așa costelive și fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului, scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților, ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja, luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile, pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
treburile gospodărești prin curte sau pe la câmp, cu recoltatul cerealelor, prășitul porumbului și al florii soarelui, tata înhăma cai și pornea spre noi cu merinde și să ne țină de urât pe timpul nopții. Eu ascultam, cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar. Braica, cățelușa cea bălțată și cu picioarele scurte, era prima care îl auzea de departe pe tata și dădea semnalul prin lătrături vesele mișcându-și voioasă coada. Eu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
un amic care să-l invite la o bere în oraș. - Alo, da, cine-i la telefon? spuse el ușor iritat de acest deranj neașteptat în timp ce-și servea masa de prânz. Din receptorul telefonului se auzeau doar niște păcănituri și o voce feminină necunoscută parcă, pe care nu o putea înțelege ce spune. - Alo! Cine sunteți vă rog? Ridică el glasul nervos. Parcă distingea hohote de plâns. Deslușind aceste stări sufletești ale persoanei de la celălalt capăt al firului, prin
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343548_a_344877]
-
treburile gospodărești prin curte sau pe la câmp, cu recoltatul cerealelor, prășitul porumbului și al florii soarelui, tata înhăma cai și pornea spre noi cu merinde și să ne țină de urât pe timpul nopții. Eu ascultam, cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar. Braica, cățelușa cea bălțată și cu picioarele scurte, era prima care îl auzea de departe pe tata și dădea semnalul prin lătrături vesele mișcându-și voioasă coada. Eu
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
unde o să mergem, nici când ajunge, nici la ce armă, mergeam așa în secret, fără să știm ce o să fie de capul nostru. Geamurile la tren erau vopsite cu o culoare verde închis că nu vedeai nimic afară. Auzeam doar păcănitul acela de roți și din când în când mai oprea într-o gară, unde stăteam și câteva zile fără să ne mișcăm. Nimeni nu avea voie să coboare din tren. Ușile erau blocate și la fiecare vagon era câte un
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
de umezeală a boabelor de grâu și așa costelive și fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
treburile gospodărești prin curte sau pe la câmp, cu recoltatul cerealelor, prășitul porumbului și al florii soarelui, tata înhăma cai și pornea spre noi cu merinde și să ne țină de urât pe timpul nopții. Eu ascultam cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar. Braica, cățelușa cea bălțată și cu picioarele scurte, era prima care îl auzea de departe pe tata și dădea semnalul prin lătrături vesele mișcându-și voioasă coada. Eu
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
avut ce freca! Spăla de zor, cu ochii înlăcrimați. Intuia prin ce trecuse purtătorul acestor haine pline de tină că doar și ea fusese în miezul evenimentelor. Simțea și acum larma îngrozitoare întreținută de vuietul tancurilor ce acoperea pocnetul gloanțelor, păcănitul asurzitor al mitralierelor, țipătul sfâșietor al tinerilor îngroziți de impactul armatei asupra populației și parcă toate acestea n-ar fi fost de ajuns, totul era învăluit în praf și fum înecăcios. Văzuse cu ochii ei și încă mai simțea pe
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
a ridicat puțin deasupra digurilor dinspre oraș și așa am putut să mă orientez unde sunt. În jurul meu mai erau trei bărci, iar pescarii profesioniști rătăceau cu bărcile cu motor, în necunoscutul mării. În liniștea monumentală a mării, se auzea păcănitul motoarelor de cositoare adaptate bărcilor. Am hotărât să mă îndepărtez mai mult de mal, căci eram prea aproape și într-o zonă cu nisip. Ghinionul meu a fost că, în timp ce-mi alegeam direcția de mers, un nou val
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
s-a ridicat puțin deasupra digurilor dinspre oraș și așa am putut să mă orientez unde sunt. În jurul meu mai erau trei bărci, iar pescarii profesioniști rătăceau cu bărcile cu motor, în necunoscutul mării. Înliniștea monumentală a mării, se auzea păcănitul motoarelor de cositoare adaptate bărcilor. Am hotărât să mă îndepărtez mai mult de mal, căci eram prea aproape și într-o zonă cu nisip. Ghinionul meu a fost că, în timp ce-mi alegeam direcția de mers, un nou val
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
a se prăbuși, pipăise golul din locul maxilarelor smulse... Noaptea, fu trezit de un strigăt. „Tancurile, acolo, în dreapta!“, urlă vecinul lui, luptându-se cu un coșmar. În beznă, câțiva rânjiră, se auziră câteva oftaturi și iarăși se lăsă tăcerea peste păcănitul șinelor. Era acum sigur că va întâlni viața aceea nouă, în stare să-l facă să uite, chiar acolo, la Dolșanka. În reședința de județ, înainte de a o porni la drum, văzu o femeie care culegea zmeură îndărătul gardului. Casa
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ai fost la femei. Dac-ai fi fost măcar o dată, sigur erai mai treaz la minte. Știi ce? Pentru tine pot să fac un scurt pe degeaba, hotărî scurt și începu să-mi umble la șliț cu degete scurte, îndemânatice. Păcănitul rar al țintelor se opri brusc - țintele de la bocancii gardianului; sau numai mi s-a părut mie, furat de senzația tare, că în jur se făcuse un halou de tăcere - nu mi se păruse, îl și aud răstindu-se, Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aproape nu-l mai recunoști, dar care a continuat să existe întotdeauna înăuntrul tău, palpitând încetișor sub apăsarea foarte multor straturi de „mama“, să fii singură înseamnă că laptopul îți aparține numai ție și că ore întregi nu auzi decât păcănitul tastelor, până când zgomotul ăsta se confundă chiar cu liniștea dimprejur. Atunci când ești singură adormi foarte târziu, întotdeauna cu o lumina aprinsă, pentru că întunericul e mult mai întuneric atunci când nu mai e nimeni în casă și, dacă nu trebuie să adormi
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
foame, mănâncă dumneata. Și-și goli buzunarele surtucului. — Ai vorbit vreodată la telefon? Bărbatul dădu din cap a aprobare, mestecând. — Și eu, de trei ori deja, de la Universu’, mi-a dat voie domnu’ director Cazzavillan. Se-aude cam rău, cu păcănituri și sfârâituri, da’ crezi că-i omu’ -ntreg acolo, în pâlnia receptorului, mic ca o păpușică, doar că nu-l poți vedea. Unii seamănă cu glasul lor, dar pe alții nici nu-i poți cunoaște, zici că au un glas
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
autoritate, fapt care am putut să constat că i-a făcut plăcere. În realitate, ceea ce m-a împins să procedez astfel a fost zgomotul înfiorător pe care îl făceau tocurile ei ca niște țepușe. Dacă mai ascultam încă o zi păcănitul acela mi se închidea definitiv valva. În plus mai erau rimelul și rujul și alte asemenea vulgarități pe care prefer să nu le cataloghez. Am multe planuri în legătură cu sectorul meu de registre și mi-am ales — dintre numeroasele birouri goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un cap de liliac atârnat de o creangă. Încă se bălăngănea Într-o parte și În alta, de parcă abia fusese legat, iar sângele proaspăt i se scurgea din gât În mijlocul potecii. Ne dădeam seama că suntem iscodiți. Auzeam plescăituri și păcănituri amestecate cu triluri scurte și cu pocnete, de parcă cineva ar fi azvârlit o burtă de apă peste un foc cu vâlvătăi prea mari. Numai că, simțirăm cu toții, alături de acele zgomote se ridicau și cuvinte spuse În minte pe jumătate, cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
făcut de mâna lui Enkim, Începură să bată din palme și se veseliră strașnic, iar carnea friptă Îi făcu să horcăie și să râgâie neîncetat vreme de o seară Întreagă. Tot flecăreau cu vorba aceea ciudată a lor - plescăituri și păcănituri, sorbecăieli și scuipături. Nu trecu mult și ne Învățară și pe noi câteva cuvinte de-ale lor, iar Unu fu cel dintâi care le deprinse. Despre Unu acum. Deja Începuse să spună și el câteva vorbe rămase de la Tatăl. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]