79 matches
-
pe băiat cu mine. — Începi să fii un negociator acceptabil. — Mă bucur să aud asta. Bănuiesc că ultimul lucru pe care și l-ar putea închipui niște mercenari, oricât de buni ar fi în meseria lor, e că un „arab păduchios“ care trăiește în mijlocul deșertului ar putea să aibă un binoclu cu raze din astea. — Bănuiești bine. Și bineînțeles că asta mi-ar da un avantaj considerabil dacă ar trebui să lupt... Desigur, însă te avertizez că și ei le folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ridică din umeri și spuse: Mă tem că te-au păcălit și că Pino Ferrara e mort, deși acum asta nu mai are nici o importanță. Mai degrabă înclin să cred că te-au folosit ca momeală și le-a reușit... Păduchioșii ăștia știu de toate. Câți sunt? — Doi bărbați și două femei. — Sigur n-au primit întăriri? — Din câte știu eu, nu. — Unde se ascund? — Într-o peșteră mare, cu o intrare foarte îngustă. — Ai fi în stare s-o găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
De la aproape patru sute de metri?... Nu vorbi prostii! Eu mă consider un bun trăgător, dar n-aș reuși nici măcar cu ajutorul unei lunete telescopice. — Poate că are una. — Ce-ai spus? se miră Mecanicul. Că poate ăștia, cărora tu le spui „păduchioși“, n-or fi chiar așa de păduchioși și luptă cu noi cu aceleași arme ca ale noastre. — Ce dracu’ spui? îi trânti neliniștit interlocutorul său. E vorba de o familie mizerabilă de nomazi care de ani de zile trăiește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
prostii! Eu mă consider un bun trăgător, dar n-aș reuși nici măcar cu ajutorul unei lunete telescopice. — Poate că are una. — Ce-ai spus? se miră Mecanicul. Că poate ăștia, cărora tu le spui „păduchioși“, n-or fi chiar așa de păduchioși și luptă cu noi cu aceleași arme ca ale noastre. — Ce dracu’ spui? îi trânti neliniștit interlocutorul său. E vorba de o familie mizerabilă de nomazi care de ani de zile trăiește în curul lumii... De unde crezi că ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nimic din câte își amintea nu semăna câtuși de puțin cu infernul pe care s-ar fi zis că demonii înșiși l-au renegat de mult. Cam șase kilometri în linie dreaptă îi separau de obiectivul lor și doar doi păduchioși de beduini se părea că le stau în cale, dar în gura uscată se simțea deja gustul metalic al înfrângerii, deoarece începură să aibă senzația dezagreabilă că nu se luptau nici cu natura, nici cu oamenii, ci cu o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
logistica o să dea greș. — Nu logistica a dat greș, ci logica... - răspunse celălalt pe un ton aspru. Mi se pare o totală lipsă de logică faptul că șapte profesioniști n-au fost în stare să se înfrunte cu un beduin păduchios ca să-și apere rezerva de apă. - Mecanicul ar fi vrut să tragă un scuipat, dar nu avea destulă salivă. - Din fericire, ne-a mai rămas un butoi, dar mă tem că ăsta nu ajunge pentru toți. — E de necrezut! protestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
așa-zisa fortăreață nu era decât o grămadă de pietre calcinate de soare și infestate de o numeroase lighioane ce mâncau stârvuri și mișunau peste tot. — Băga-i-aș în mă-sa! — Acum ce mai e? — Încep să bănuiesc că păduchioșii ăștia vor să ne facă să ne petrecem ziua urcând și coborând prin văgăunile astea, scotocind pas cu pas toate coclaurile, morți de frică, asudând din plin și consumându-ne energia, în timp ce ei dorm liniștiți, convinși că nici într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
puțin să fiu negociator. — Ești cel mai pregătit. — Cine a spus asta? — Haide...! - explodă, ieșindu-și din fire, Julio Mendoza. Nu e momentul să discutăm prostii! Îți cerem sau, dacă preferi, „te implorăm“ să încerci să-i convingi pe acești „păduchioși mizerabili“, pe care credeam că-i vom distruge fără să ni se clintească un fir de păr de pe cap, că suntem dispuși să ne dăm pantalonii jos pentru un strop de apă. — De ce oare toți cei care pleacă la război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să nu i se întâmple nimic. Mecanicul se afla de mulți ani în Africa, poate chiar de prea mulți, dar în tot acest timp nici măcar nu i-a trecut prin gând că a-și pune viața în mâinile unui beduin păduchios ar putea avea o influență atât de liniștitoare asupra subconștientului său. Orice s-ar fi întâmplat și orice pericol l-ar fi pândit, oamenii „Poporului Vălului“ stăteau de veghe să nu i se întâmple nimic. Îl trezi urletul vântului. Peștera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
opreau aici, la fel și scrisul, care trebuie să fi fost al lui Împotrivă, scrisul acela care era aici și care ne reamintea de ochii lui și de mișcările de gimnastică, în vreme ce el zăcea probabil - dar unde? -pe o saltea păduchioasă sau tremura de frig sub dușurile înghețate și sub șocurile electrice violacee. Primarul vorbise după ce deschisese ușa și arătase spre drapel, apoi își vârâse degetele lui ca niște cârnați în buzunarele pentru ceas ale vestei de mătase și făcuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spurcat prin noaptea rece ce se lasă. Ce pot să fac, așa sunt eu căci m-am născut în sărăcie privesc spre cer la Dumnezeu să mă trimiată-n veșnicie. Căci sunt scuipat și alungat și toți îmi spun că-s păduchios, dar sunt în suflet mai bogat chiar dacă dorm mereu pe jos. Referință Bibliografică: Durerea destinului / Anton Viorel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1083, Anul III, 18 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anton Viorel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DUREREA DESTINULUI de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347581_a_348910]
-
a denigrat și a râs de el. Intr-un final și-a dat seama de un lucru: Ea nu l-a tratat cu respect nu pentru felul lui de a se purta față de ea sau pentru că ar fi fost LOUSY (( păduchios ). Și-a dat seama că adevărata problemă a fost faptul că el nu era ceea ce ea ar fi vrut ca el să fie. Această soție nu reușise să observe două lucruri cu privire la soțul ei: 1) că dispunea de o capacitate
NUMAI DRAGOSTEA NU ESTE DE AJUNS de IONEL CADAR în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352060_a_353389]
-
organizați în benzi ale terorii. Nu ne dorim să fim pe primul loc în lume și la acest capitol, dar ei, prin nepăsarea guvernanților de-acasă, ne pun forțat. Iar francezii, din cauza rromilor, ne fac azi ”națiune de cerșetori și păduchioși”. Cu toate acestea, marea majoritate a românilor reușesc să se integreze. Orice țară își are și marginalizații ei: oameni care se drogează, care practică prostituția, cerșitul..., așa că, dacă îi vedem azi că sunt revoltați împotriva noastră, să înțelegem dar, că
UN FENOMEN NEDORIT, SAU NECESAR? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355839_a_357168]
-
cu mobilierul antic, cu paharul de cristal... Bravo lor, felicitari! Știu să își facă imagine! Regizorul român însă, după ce a spălat dușumelele curentului „cine verite” îi prezintă pe „ai noștri” de parcă ar fi cu toți de la coada vacii: prostănaci, nespălați, păduchioși, golani... C-așa vrea mușchi lui, sau ai altcuiva care-l platește! Și astfel, spectatorii văd, trag concluzii și bineînțeles, fac comparații între imaginea americanului și a românului! Același lucru se întâmplă și la televiziune, în presă sau în alte
MEMORIA PENIŢEI (2) – CINE TRAGE SFORILE? de GEORGE ROCA în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359110_a_360439]
-
Academiei de Studii Economice, dezvoltasem un ritual masochist de a chestiona fiecare grupă de studenți în legătură cu motivul pentru care au ales să urmeze o facultate și în special aceea unde fuseseră acceptați. Invariabil, intratabil, obțineam în vaste proporții același răspuns păduchios: „Vreau diploma asta, nu știu dacă îmi e de folos facultatea, dar în ziua de azi ai nevoie de o patalama la mână.” Comă indusă. Trauma adolescenței reactualizată de adolescenți tomnateci. Lasă că toți credeau sincer că vor fi directori
Diploma ta nu valorează (mai) nimic () [Corola-blog/BlogPost/338073_a_339402]
-
expresiv anglobănățeana (dialect pentru noi, angajații din categoria 19), pentru a ne induce, „starea ge bine, pentru workul gimineții”. În vestiarele noastre, ale angajaților vechi, dușurile de deratizare ne trezesc la realitate. N-ar fi o problemă c-am fi păduchioși, dar atunci ar exista riscul să nu mai fim „cu geală in creativity”! În difuzoare, cânta o doină din Banatul de munte. Ce alegere stupidă! Păi asta chiar mă moleșește. Dar cui îi pasă? Psihologul cel nou așa a decis
DIMINEAŢA DEVREME (POVESTIRE SF) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344406_a_345735]
-
fragment arheologic, bun de pus, ca o curiozitate, pe măsuța aurită a viitorilor fuduli (dacă or fi având așa ceva); căci Progresul, cu economia sa politică și cu diviziunea sa teritorială, care e pe cale să transforme omenirea Într-o rasă de păduchioși, nu-i va distruge pe fudulii noștri, dar le va putea prea bine suprima măsuțele aurite à la d’Orsay, ca fiind inegalitare și scandaloase. În orice caz, iată cartea așa cum a fost scrisă. Nu s-a modificat, nici șters
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se despică povestea mea, se divide, trece prin meioză. Deja lumea pare mai grea acum, că fac și eu parte din ea. Vorbesc despre pansamente și despre vată muiată, despre mirosul de igrasie din sălile de cinema, despre toate pisicile păduchioase și tăvițele lor Împuțite cu nisip, despre ploaia căzând pe străzile orașului, făcând praful să se ridice și pe italienii bătrâni să-și care scaunele pliante Înăuntru. Până acum n-a fost lumea mea. N-a fost America mea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îmi ardea creștetul și îmi ardeau obrajii. Puteam să mă duc să depun ouăle de păduchi pe biroul otrăvii ăleia? Ia și matale un suvenir de la Rampa Cățelu. Cine știe, m-aș fi trezit cu ea rânjind: „De, cucoană, capra păduchioasă ține coada sus. Acu’ să văd cum te mai dai intelectuală”. Nu am mers, Mircea. Și nici nu i-am tras una peste ochi când a dat cu o dâră de praf pe obrazul unei colege care nu ștersese rafturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o lume cu totul diferită. Rezervorul de benzină era aproape gol; burțile noastre era aproape goale; bășicile ne erau pline. La vreo douăzeci și cinci sau treizeci de kilometri nord-vest de Battleboro, ne-am oprit să mâncăm de prânz la un restaurant păduchios de la marginea drumului, Dot’s. MÂNCARE ȘI BENZINĂ, anunța elocvent afișul, și aceasta a fost ordinea în care am ales să ne satisfacem nevoile. Mâncare și combustibil la Dot’s, apoi alt fel de combustibil de la stația Chevron de peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tu cel care a vorbit dușmănos împotriva primarului cu două zile înainte de alegeri? Și nici n ai vrut să mergi la vot? „Asta-i drept, dar de unde știe aista că hă-hăăă acum - cine mai știe câți ani - am vorbit în contra păduchiosului ista de primar?” - se întreba Toaibă înfruntând privirea bolovănoasă a celui din fața lui. În cele din urmă, a răspuns: N-am vorbit dușmănos. Am spus doar că nu-l vreau pe cel pus să fie ales primar. Și asta nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
un mod, în sfârșit, cam insistent, pe domnișoara Scurtu. Insistențe penibile care s-au izbit de o indiferență glacială. ― Ce?! Grigore Popa se sufoca. Eu?! Eu... După... Căuta ceva grosolan, crâncen. Adică umblu după insecta aia șuie? După fecioara asta păduchioasă pe care... Cristescu îl întrerupse: ― Ca să-l citez pe domnul Matei, marile pasiuni izbucnesc de multe ori atunci când te aștepți mai puțin și vizavi de cine nu te aștepți... ― Uluitor!! ― Tot domnul Matei presupunea că... În fine, fiind un tip
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu puteau să împingă lucrurile dincolo de ceea ce era îngăduit? Mai târziu, aveam să le pricep eu pe toate. În orice caz, puteam să fiu sigur că în aceeași clădire mizerabilă în care ne găseam, nu foarte departe de camerele noastre păduchioase, "mă rog, a dumneavoastră nu, domnule sculptor, dar cele mai multe așa sînt", exista o sală de basm, somptuoasă, "ca la Versailles" preciză Siminel, cel ahtiat de călătorii. Nimeni nu putea lămuri de unde și pe ce căi se auzise cum arăta refugiul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
orașul ăsta este una dintre cele mai reputat capitale ale viciului din întreaga lume civilizată? urlă Ignatius pe deasupra mulțimii din fața magazinului. Orașul acesta este vestit pentru jucători de noroc, prostituate, exhibiționiști, anticriști, alcoolici, sodomiți, drogați, fetișiști, onaniști, pornografi, escroci, lichele, păduchioși și lesbiene, toți chiar prea bine protejați de atâta corupție. Dacă ai puțin timp, o să fac efortul de a discuta cu dumneata problema delictelor, dar nu face greșeala de a te lua de mine. Polițistul îl apucă pe Ignatius de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o dovadă a dăruirii și intensității cu care își urmărea scopurile. Cerceii care se bălăbăneau reflectau ca niște ornamente chinezești de sticlă luminile de pe stradă. Sunt sigură că e cineva înăuntru! Te-am auzit tropăind prin hol. Trage jaluzelele astea păduchioase. — Da, da, sunt aici, strigă Ignatius. Trase de jaluzele și le deschise rupându-le. Mulțumesc Fortunei c-ai venit. — Isuse! Arăți îngrozitor! Parcă ai fi epuizat nervos, sau ceva asemănător. De ce porți bandajul? Ignatius, ce-ai pățit? Uite ce mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]