114,442 matches
-
cu ridicarea imperiului sovietic, ca înainte de lovitură de stat bolșevica, doctrina comunistă avea doar cîteva mii de adepți pt că 30 de ani mai tîrziu să ne trezim că aproape jumătate de planeta s-a convertit la ea!? Nu vezi pădurea din cauza copacilor, tovarășe!! Tot îi tragi că Lenin, Stalin, Mao, regimurile comuniste l-au ’’confiscat și l-au pervertit’’ pe Marx dar nu te gîndești că în timp ce-l perverteau, îl branduiau, îi sporeau notorietatea, îl transformau într-o religie, îl
Manele vs Rahmaninov by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82942_a_84267]
-
aprindeți o lumânare și în numele meu.. eu o voi aprinde acasă aveam 8ani la revoluție și îmi era teamă să ies din casă pentru că se auzise că Ceaușescu se îndrepta către noi(eu locuiesc lângă Tgv)avea o vilă în pădure la noi foarte frumoasă în care acum dau chefuri mai marii noștrii și cei care au pile la ocolul silvic.Merita vizitată pentu că aici este și cea mai mare rezervație de zimbrii din tara.O să aprind și eu o
Lumanari impotriva uitarii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83022_a_84347]
-
cap de școală. 3. Foarte bine că strîng peturi, jos pălăria, dar parcă toată ecologia și toată protecția mediului stă numai în operațiunea de “de-peturi-zare” . Se fac o grămadă de potlogarii în Delta aia și în toate părțile, se taie păduri, se face braconaj, se construiește ilegal în rezervații și oamenii nu știu decît să mărească normă la culesul de peturi la ha. 4. “Corporatism” și “corporatist” înseamnă ceea ce am zis eu și nu ceea ce colportează Bucurenci. Poate îmi spui și
Am inceput sa punem capac mizeriei din Delta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82993_a_84318]
-
În Vama Veche, peisajul nu se schimbă niciodată. E ca un mare puzzle, pe care, în fiecare sezon sau weekend, cineva îl asamblează aiurea, folosindu-se de aceleași piese. Singură creștere vizibilă în Vama este cea a construcțiilor și a pădurilor de umbreluțe. Lyana’s Place s-a banalizat cu timpul și a fost depășită în dimensiune și rafinament al kitsch-ului de noile edificii. Proprietarii s-au văzut nevoiți să atârne o firmă cu textul “ni se mai spune și
Lehamite litorala by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83079_a_84404]
-
apoi plângeți de milă pustiului cocoloșit care a încercat să-l pună la punct pe vicepreședintele Senatului (bun sau rău, ocupă această funcție) Singura autoobservație pertinenta:ești cu adevarat anormal în lumea asta -așa că trebuie musai să mergi în pădurea cea mai deasa și să te spânzuri! Dragoș, Eu nu înțeleg de ce ți-a trebuit ție emisiune electorală. Ai stat chiar prea mult în platoul acela poluat. Ai face mai bine să dai o fugă până la Cluj. Știi tu de ce
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
curent.Cred că se poate numi tot conservare a resurselor.Iar unii n-au nici apă,nici curent,nici caldura.Ei merită recompensați pentru conservarea resurselor.Sa spun drept,fac eu pe grozavă că natura trebuie protejată,că se taie pădurile,că se poluează,ca..dar consum apă cam multă,și stau la calculator cu becul aprins și poluez cu țigara. cinism sau ipocrizie? sau și una și alta? tare de tot irina bucurenciule!!!! Și acum să spun care sunt resursele
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
sînt vinovate de cele mai mari crime decît dacă se iau în calcul crimele comise împotriva propriilor cetățeni( de parca n-ar fi tot crime) ”! În primul rînd, confunzi fascismul cu national-socialismul, cu nazismul. Apoi ignori cu cinism crimele sovieticilor, din pădurea Katyn, împotriva polonezilor, crimele împotriva revoluționarilor maghiari din ’56, crimele împotriva populației din țările baltice, afganilor si-mpotriva tuturor popoarelor ălora virite cu forța în imperiul sovietic. Uiți, pur și simplu, de holocaust, uiți că milioanele de evrei, țigani, slavi
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
În acel weekend, după ce și-a terminat treburile casnice, Nissy Poe s-a dus de una singură la Jefferson Lick, fără să încerce teamă. Nu se aștepta să întîlnească vreun monstru, dar voia să se afunde cît de departe putea. Pădurea era minunată, întunecoasă și adîncă și, în timp ce-și croia drum prin frunzișul elastic, către inima văii, simțea cum o învăluie o senzație necunoscută, ceva ca o binecuvîntare. Era solitudinea. Ca să poți urmări păsările, trebuie să devii parte din
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
și croia drum prin frunzișul elastic, către inima văii, simțea cum o învăluie o senzație necunoscută, ceva ca o binecuvîntare. Era solitudinea. Ca să poți urmări păsările, trebuie să devii parte din tăcere. Cine a spus asta? Vreun imbecil. Aici, în pădure, era ca în Albă ca zăpada. Pretutindeni păsări, ca niște nori de fluturi, și cînd cîntai, cîntau și ele laolaltă cu tine. Păsări cîntătoare cu glugă pe căpșor, păsări cîntătoare cu pieptul galben, toate răspundeau la vocalizele ei, iar ciocănitoarele
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
monstrul apocrif, dădea drumul vocii care revela cel mai adînc dor al sufletului ei. Muzica! Era tot ce voia de la viață, să fie o parte, nu a tăcerii, ci a sunetului. Dacă ar fi existat într-adevăr un monstru al pădurii, acesta ar fi aplaudat-o. După ce și-a picurat inima în cîntec, s-a culcat pe o moviliță de pămînt, deși știa bine că va fi dojenită pentru că și-a murdărit hainele, și a adormit; s-a trezit cu o
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
Hellen, familia Egiptus din Chickaboom, în vestul statului New York, și tot drumul pînă acolo, singură în autobuz, s-a întrebat de ce oare alesese maică-sa tocmai momentul acela ca să clacheze, acea zi memorabilă în care fiica ei mijlocie adormise în pădurea Jefferson Lick. Poate că nu fusese chiar un impuls de moment. Poate că Hellen așteptase pînă cînd ea, Nissa, s-a găsit în afara pericolului. Poate că ea fusese aleasă să supraviețuiască, poate că mama ei o selectase ca pe unicul
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
auzise ceva la ea, altceva decît sălbăticia sau violența, și din această pricină îi cruțase viața. Nissa, steaua ei căzătoare! M-a auzit! Hellen m-a auzit, și-a spus ea. Probabil că într-o zi m-a urmărit în pădure, fără știrea mea, și de asta a așteptat să lipsesc de acasă. Trăiesc pentru că ea a vrut să cînt."
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
desprinde însă fără prea mare greutate realitatea vizată. într-un fel, autorul se situează singur printre descendenții lui Caragiale: ...orice asemănări cu situații, momente, schițe și alte asemenea existente în limba, literatura și în viața românilor, sunt simple Povestiri din Pădurea Vieneză de Strauss-fiul... Subtitlul, Fantezie semipolițistă după o idee sugerată de cuplul Jung-Freud, dă în vileag registrul în care este scris romanul Balamucul, dragostea mea...: (tragi)comicul absurd. S-ar putea spune și că trăsătura definitorie a acestei scrieri este
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
literară după un model occidental avansat. Al Săndulescu, istoric literar, cercetător științific principal, doctor la Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu", a publicat un studiu monografic despre Liviu Rebreanu în 1976. Mongorafia de față se concentrează asupra romanului Pădurea spânzuraților. Accentul este pus și pe latura biografică dar nu numai, M. V. Buciu nefiind singurul înclinat spre o perspectivă naratologică: Naratorul înfățișează neutru, impasibil, ca un realist omniscient popota (...). În Pădurea spânzuraților se simte mai în tot timpul prezentă vocea
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
în 1976. Mongorafia de față se concentrează asupra romanului Pădurea spânzuraților. Accentul este pus și pe latura biografică dar nu numai, M. V. Buciu nefiind singurul înclinat spre o perspectivă naratologică: Naratorul înfățișează neutru, impasibil, ca un realist omniscient popota (...). În Pădurea spânzuraților se simte mai în tot timpul prezentă vocea auctorială, câteodată, de-a dreptul lirică ș.a.m.d. În această carte, Al. Săndulescu scoate în evidență valoarea a ceea ce a remarcat Ion Simuț în legătură cu Pădurea spânzuraților (Rebreanu, dincolo de realism) și
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
un realist omniscient popota (...). În Pădurea spânzuraților se simte mai în tot timpul prezentă vocea auctorială, câteodată, de-a dreptul lirică ș.a.m.d. În această carte, Al. Săndulescu scoate în evidență valoarea a ceea ce a remarcat Ion Simuț în legătură cu Pădurea spânzuraților (Rebreanu, dincolo de realism) și anume valoarea religioasă a acestui roman, conotațiile sale mistice. De asemenea, autorul monografiei despre Pădurea spânzuraților reliefează două constante tematice ale acestui roman: Erosul și Thanatosul. Nu fără legătură cu aceste constante, istoricul literar pune
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
lirică ș.a.m.d. În această carte, Al. Săndulescu scoate în evidență valoarea a ceea ce a remarcat Ion Simuț în legătură cu Pădurea spânzuraților (Rebreanu, dincolo de realism) și anume valoarea religioasă a acestui roman, conotațiile sale mistice. De asemenea, autorul monografiei despre Pădurea spânzuraților reliefează două constante tematice ale acestui roman: Erosul și Thanatosul. Nu fără legătură cu aceste constante, istoricul literar pune în lumină Simbolurile fundamentale din acest spațiu romanesc (lumina și întunericul). Înaintea acestor patru monografii au apărut în colecția Dacia
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
universal". Dînd o replică tăioasă "gîndirii exacte și prețioase", pentru a-l cita pe Ilarie Voronca, altfel spus mentalității pozitiviste, conformiste, filistine, autorul Athanorului percepe universul în chip novalisian, precum o Carte cu un alfabet enigmatic, hieroglific, ca pe o "pădure de simboluri", spre a ne rosti ca autorul Florilor Răului, în care putem pătrunde prin "munca" rimbaldiană ce ne îngăduie "a deveni vizionar". Artistul e o întîlnire de puteri daimonice care se ivesc din străfunduri incontrolabile de către rațiune. Reperele producției
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
primăvară). Propensiunea spre pictură duce chiar la menționarea meșteșugului înrudit, cu o fragedă nonșalanta: "Priviri furișe printre uluci/ spre vechea casă boiereasca/ pe cerdacul ei în balansoar/ o femeie fără asemănare - se spunea/ că are trupul împletit din flori/ de pădure - genele mele arse/ de priviri înflăcărate (...) în cernerea stropilor aurii de lumină/ nimbindu-i trupul într-un roi de albine -/ aceeași imagine contemplata/ după ani și ani într-un tablou" (Vizuina din tablou). Dumitru Chioaru e un sceptic grațios, un anxios
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
intra în NATO și UE, așa de vitală că merita deranjul cu înaltul, prea înaltul, aproape cel mai înalt personaj din istoria de moment și de tranziție, să lase baltă NATO, UE, pe Bush, pe Chirac, pe Blair, urșii din pădure, colecția de tablouri, ca să sune, el, cu mînuța lui, la OTV. Ghici cine e! Telefob P.S. Între timp, un alt personaj și-a dat în petec pe același post. Atît de tare, încît postului i s-a retras licența. Al
Ghici cine vine la OTV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14808_a_16133]
-
Bașta tânărul mergea istovit din cale afară, de-abia mai târându-și picioarele, iar moșu' Îl lăsă să se urce-n căruță peste grămada de pepeni răcoroși. Nu prea-i venea bine unui bătrân să meargă singur la drum, pe lângă pădurea de plopi de sălcii și de salcâmi din zăvoiul cel mare. Era vreme de război și se zvonea că mulți dezertori s-ascundeau În Întunericul pădurii, apărând unde nu te-așteptai și lăsându-te doar cu izmenele pe tine. Ș-
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
răcoroși. Nu prea-i venea bine unui bătrân să meargă singur la drum, pe lângă pădurea de plopi de sălcii și de salcâmi din zăvoiul cel mare. Era vreme de război și se zvonea că mulți dezertori s-ascundeau În Întunericul pădurii, apărând unde nu te-așteptai și lăsându-te doar cu izmenele pe tine. Ș-apoi mai avea cu cine schimba o vorbă. - Mergi departe, nepoate? - La Roman, tăicuță. - Apoi suie colea În spate, că n-or boșorogi boii dacă te-
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
folosite. În fond, noi îl redescoperim pe autorul Divinei comedii: și nu neapărat aplicîndu-i o grilă actuală (modernismul a forțat pînă la sațietate această metodă: vezi lectura lui Călinescu la Goga ca "poet pur"), cît traversînd cu ochii larg deschiși pădurea aproape inextricabilă de sensuri pierdute. Roland Barthes distingea o "lecture de plaisir" de una "de jouissance", rezervînd-o pe aceasta din urmă operelor strict contemporane. Distincția are o anumită finețe. Căci noi nu pierdem "plăcerea" cititului unor cărți care, estetic, moral
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
noaptea mai ales, când, pe bulevardul nemărginit străbătut de mașini, parcă ar fi fost azvârlite tone de diamante. Natura, la Paris, nu e întotdeauna bine venită. Astfel încât, azi, în iulie 2002, îmi vine să spun, parodiind străvechiul paradox, nu că pădurea nu se mai vede de copaci, ci însăși glorioasa Cale victorioasă de la Napoleon încoace. Împăratul, care a cerut să fie construit Arcul, dar care nu avea să-l vadă terminat niciodată... Ajuns lângă Arc, privesc de jos în sus tricolorul
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
reperelor morale ea a rămas captiva aceluiași set de reprezentări magice și de aspirații simbolice. Față de trogloditul neolotic, cel care aducea bizonul sau cerbul în interiorul peșterii prin conturarea imaginii sale, apoi îl săgeta acolo în efigie și socotea vînătoarea din pădure doar o simplă formalitate în consecința actului definitiv al identificării și al uciderii magice, omul contemporan nu se deosebește aproape deloc sau, în cel mai bun caz, se deosebește doar prin iconografie și prin recuzită. Locul peșterii l-au luat
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]