48 matches
-
ce unire are întunericul cu lumina?” (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 176) „Auziți, ortodocșilor, și nu vă amestecați cu ereticii! Ascultați păstorilor și vă cutremurați și nu tăceți, ci mărturisiți vicleșugul păgânătății lor. Nu dați loc diavolului, nu lăsați ușă lupilor!” (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 177) 105 Fuga de învățăturile eretice, ucigătoare de suflet „... să fugim de învățăturile care ne vatămă, ca
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
încredințează nu numai tot ce au mai scump, ci și pe ei înșiși; oamenilor nu le pasă ce păstor le este dat dacă îndatoririle clericale se reduc la formalități sau la îndeplinirea ceremoniilor de cult, asemănîndu-se chiar străvechilor Sacerdoți ai păgînătății 140; cînd elementele acelei religii care te învață să-l cinstești pe Dumnezeu în spiritul adevărului au ajuns în acest stadiu nu este greu ca poporul să se supună la primirea cu indiferență a oricărui păstor care îi este impus
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cu semenii mei și cu mine însumi. După scurt timp, călugărul a plecat la Domnul, învăluit de o tainică pace; pace pe care numai Domnul și Mântuitorul lumii o poate da. 102. Păcatul și durerea Se istorisește că, pe vremea păgânătății, într-o zi au venit înaintea Zeului cel Mare, Păcatul și Durerea, care se certau necontenit. Zeul le porunci să se potolească, dar nu-l ascultară. Atunci Zeul porunci unui slujitor să aducă un lanț greu de aur bătut cu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
artă, francezii sunt un popor lipsit de inventivitate proprie, de fantezie creatoare. Literatura lor de o claritate fără adâncime, de o grație fără sublim și de o proporție devenită monotonă, e o rafinată strălucire formală, exercitată pe un fond de păgânătate antică. În nici o altă țară creștină din Europa căci Franța a fost o țară profund creștină, umanismul Renașterii n-a ispitit pe o scară mai întinsă spiritul creator. Tradiția ei artistică, ajunsă ca un fel de dulce teroare, e constrângerea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
languroase, luate din retorica poesiei franceze. Dar reprezentantul cel mai tipic al neoclasicismului, fără nota decadentă, e Duiliu Zamfirescu, poetul Imnurilor păgâne. Titlul spune prea mult față de luminoasele și cadentatele evocări ale Italiei romane și ale Greciei clasice. E o păgânătate mai mult peisagistă. când galantă și glumeață, când senzuală; oricum însă, a unui suflet sănătos și bărbătesc. O singură dată poetul își dă în petic și devine neopăgân, ca la Paris. E în oda Către Cleobul. Toată nomenclatura de rigoare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unui sistem nou de axiome în posibilitățile liricii noastre. În primul număr din revista "Pan" (1-15 martie 1941) publică un scurt Cuvînt către poeți, bun prilej de a sonda la temeliile sufletului - inima Poeziei după Poe - unde zac straturi de păgînătate. Marea încercare este de a scoate în lumină, de a-i afla adevăratul rost bogăției cuprinse în străfunduri. Se întreabă: "De ce n-ar fi Poezia rostul, domeniul acestor forțe obscure, precreștine? Lumea cîrmuită de cetele îngerești e sigur mai dreaptă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
1480 și august 1481, Ștefan cel Mare trimitea o solie la Vilna, unde se afla regele Poloniei. Domnul solicită liberă trecere pentru solii lui prin Polonia și Lituania ca să meargă la Moscova. Solii trebuiau să-l informeze pe rege „despre păgânătate, despre turci, cum aceștia se întăresc împotriva creștinătății și cer de la Ștefan voievod să le dea drumul spre țara Craiului”. În ce-l privește pe Ștefan, solul trebuia să reproducă cuvintele lui: „Ce-am putut, am dat și eu în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o nouă datare: solia trimisă de Ștefan la Moscova a avut loc înainte de lupta de la Războieni. Ștefan cel Mare îl încunoștința pe Ivan al III-lea că „în părțile acestea, numai eu unul am rămas, și din două părți este păgânătatea cea grea, iar din trei părți se numesc creștini, dar mie îmi sunt mai răi ca păgânătatea”. Păgânii erau turcii și tătarii, dar în anii 1475-1477, Ivan al III-lea se afla în conflict deschis cu hanul Hoardei de Aur
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Mare îl încunoștința pe Ivan al III-lea că „în părțile acestea, numai eu unul am rămas, și din două părți este păgânătatea cea grea, iar din trei părți se numesc creștini, dar mie îmi sunt mai răi ca păgânătatea”. Păgânii erau turcii și tătarii, dar în anii 1475-1477, Ivan al III-lea se afla în conflict deschis cu hanul Hoardei de Aur și era aliat cu tătarii din Crimeea care deveniseră vasali ai sultanului. Este greu de crezut că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aceleași relații frățești, așa cum au fost între cnejii Litvei și strămoșii săi. Fără să pomenească ceva în legătură cu incidentele de la graniță, Ștefan cel Mare făcea apel la solidaritatea creștină: „Milostivirea voastră puteți pricepe și singuri, destul de bine, cum din toate părțile păgânătatea tătărască și turcească se întărește mereu împotriva creștinătății”. De aceea, îl roagă pe marele duce să stăruie pe lângă frații săi, regele Poloniei și regele Ungariei, și pe lângă alți prieteni ai săi: „ca toți să-și întoarcă fața spre păgânătatea și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
părțile păgânătatea tătărască și turcească se întărește mereu împotriva creștinătății”. De aceea, îl roagă pe marele duce să stăruie pe lângă frații săi, regele Poloniei și regele Ungariei, și pe lângă alți prieteni ai săi: „ca toți să-și întoarcă fața spre păgânătatea și milostivirea voastră împreună cu ei. Și să dea Dumnezeu ca creștinătatea să nu se clatine și să nu piară în zilele milostivirii voastre”. Invocarea pericolului reprezentat de păgânătate se poate să fi fost și un avertisment subtil, dacă ținem seama
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe lângă alți prieteni ai săi: „ca toți să-și întoarcă fața spre păgânătatea și milostivirea voastră împreună cu ei. Și să dea Dumnezeu ca creștinătatea să nu se clatine și să nu piară în zilele milostivirii voastre”. Invocarea pericolului reprezentat de păgânătate se poate să fi fost și un avertisment subtil, dacă ținem seama de faptul că Ștefan avea un tratat de pace cu Poarta. Poate să fi fost și numai un îndemn la unitatea creștină, care se putea realiza și prin
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Soliile dintre Suceava și Vilna nu s-au soldat cu încheierea unui tratat, datorită, poate, și influenței exercitate de Ivan al III-lea. Ștefan, având un tratat cu turcii și unul cu polonii, se afla deocamdată la adăpost dinspre partea „păgânătății”. În timp ce se duceau tratative cu Moscova, la 18 aprilie 1492, Conventul de la Mănăștur îi întărea lui Ștefan cel Mare, la porunca regelui, stăpânirea asupra celor două cetăți din Transilvania împreună cu satele din jur. De data aceasta se arăta că dania
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sunt, și toate părțile Apusului, și țările italiene, se unesc și se pregătesc și ar vrea [să meargă] împotriva păgânilor. Și bine ar fi ca și tu cu creștinii să ai pace și împreună cu toți domnii creștini să stai împotriva păgânătății.” Apusenii și regatele creștine, vecine Moldovei, nu vor reuși să organizeze un front de luptă comun antiotoman. La 13 mai 1501, regele Ungariei anunța că va porni împotriva turcilor alături de venețieni și de Sfântul Scaun. Practic, nu s-a realizat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe măsură ce acesta avansa cu recitarea, silueta lui ne părea tot mai mare iar glasul lui ne aducea în suflet și în ochii
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
am să mor. Câte zile mi-au mai rămas? Eu știu când am să mor. știu zodia mea, știu tot, și niciodată să nu îngenuncheze la păgâni, niciodată! Așa vor, așa lasă-i să fie! Ăștia nu sunt oameni! Da, păgânătate! Taică-său de-acuma nu mai este. Tare l-a mai iubit și tare l-a mai așteptat! Așa cu mâinile stătea (ridică mâinile în sus): <Vină, dragul tatii, să te văd, că eu mor și mă duc și n-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cu sânge și câteva măsele. Gheorghiță hâhâie schimonosindu-se de durere: 'Mnetale, bădie Toadere, și când o suna Apocalipsa, tăt a șugui ț-a arde... Și zi așa, că eu dormeam somnul drepților, Măria sa o dat cu cracii-n sus păgânătatea?! Izbândă deplină, moșule! spune Gheorghiță cu mândrie. Cum alta? Că nimeni nu se află să-i sufle-n borș Domnului Ștefan! Mamăăă ce tăiere o fost!! Ce face, ce drege Măria sa, tăt în chișoare cade, ca mâța! Da'... de Măria sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ajutor, adaugă Duma. În sfârșit, am bătut palma cu Mateiaș. A pecetluit prietenia noastră dăruindu-mi Cetatea Ciceului: "S-o stăpânesc cu sănătate". Aiasta, oare, nu-i semn că vechea ură s-a stins și făgăduială de luptă unită împotriva păgânătății? Prieteșugu-i bun, de n-ar fi fățărnicie diplomaticească, cuvântă Stanciu. Eu nu-l pot uita și nu-l pot ierta! izbucnește cu patimă vornicul Bodea. El a pus foc de-a ars Târgul Bacăului. Și ce mândrețe de conac cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și muntenesc a curs pentru aiasta, socotește sever Stanciu. Aiasta-i recunoștința omenească, filozofează Vlaicu. Corcitură, mormăie Ștefan printre dinți. Am crezut că-n vinele lui curge un strop din sângele Basarabilor... Am sperat să stăm împreună la Dunăre stavilă păgânătății... E greu cu iataganul la beregată. Vai de capul lor, îi căinează Vlaicu. Toți domnii munteni până la urmă... Ce să facă și ei? Taci, cloșcă muntenească! își varsă Ștefan năduful. Toți?! Toți, în afară de bunică-su Bătrânul Mircea. ...Și de Vlaicu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pământ, falnica oștire a viteazului Mathiaș va trece Carpații în marș triumfal și va da lovitura de grație, mușcând ca șacalii din trupul leului rănit. Și, astfel, "Mathias Rex, fortissimus athleta Christi" va repurta o nemaipomenit de strălucită izbândă asupra păgânătății, acoperindu-se de o "nepieritoare glorie"! Bine jucată comèdia, recunoaște Țamblac. La ce bun bâlciul aista murdar?! se aprinde Ștefan. Dintr-un foc, împușcă mai mulți iepuri odată: zdrobește Împărăția otomană, jucându-se de-a războiul, încununându-se "Salvator al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
învățători și oameni cu tragere de inimă pentru Biserica din Răsărit și Apus, de la Irlanda până la îndepărtata Japonie. Mitre și cârje de vlădici răsăriteni, cruci și decorații engleze, fast deosebit al amfitrionilor suedezi, modestie și sărăcie din Răsăritul martirizat de păgânătate [...]. Toți oamenii aceștia cu înalte situații sociale acasă sau cu neșterse merite științifice în domeniul teologiei, s-au întrunit în numele lui Hristos cu dorul arzător de a căuta mijloace de tămăduire a societății de astăzi, atât de mândră, atât de
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
vecinii toți, O lume toată-nțelegea, Tu nu m-ai cunoscut. Tu nu m-ai înțeles. Dar apoi romanța se scufundă în mitologie. Dragostea poetului nu e numai un mecanism de speță, ci osânda unui atavism neînțeles cu capătul în păgînătate: Căci te iubeam cu ochi păgâni Și plini de suferinți Ce mi-i lăsară din bătrâni Părinții din părinți. Bărbatul devine ataraxic ca Luceafărul și reproșează femeii de-a fi stricat rânduiala cosmică: Tu trebuia să te cuprinzi De acel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate Podul din piatră simbolizează bătălia de la "Podul Înalt", din 10 ianuarie 1475, dusă de Ștefan cel Mare împotriva turcilor. Crucea de aur dominând semiluna reprezintă victoria creștinătății contra păgânătății. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.
HOTĂRÂRE nr. 842 din 30 octombrie 2013 privind aprobarea stemei comunei Muntenii de Jos, judeţul Vaslui. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/255923_a_257252]